2ra-1529/20 — incasarea pensiei alimentare

Dosarul nr. 2ra-1529/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Dumitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Budăi, A. Malîi, A. Minciună)

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Bulbuc Boris, în

interesele recurentului Sergiu Vasiliță,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mariana Enachi

împotriva lui Sergiu Vasiliță cu privire la modificarea cuantumului pensiei de

întreținere încasat prin hotărîre judecătorească și obligarea de a da acordul pentru

restabilirea pașaportului românesc al minorei,

împotriva deciziei din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 02 octombrie 2018, Mariana Enachi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Sergiu Vasiliță cu privire la modificarea cuantumului pensiei de

întreținere încasat prin hotărîre judecătorească și obligarea de a da acordul pentru

restabilirea pașaportului românesc al minorei (f.d.3-6).

În motivarea acțiunii, Mariana Enachi a indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 26 martie 2014, s-a modificat cuantumul pensiei de

întreținere a copilului minor Xxxxxxxxxxx Xxxxxx Xxxxxxx, stabilit prin ordonanța

Judecătoriei Buiucani mun. Chisinau nr. 2 PO-xxxx/09 din 06 aprilie 2009, în mărime

de 1/4 parte din toate veniturile lunare și salariul lui Sergiu Vasiliță și s-a încasat din

contul ultimului în beneficiul Xxxxxxnei Enachi, în mod forțat, pensia pentru

întreținerea copilului minor, în mărime fixă, în sumă de 5000 lei lunar, începând cu 14

decembrie 2013 și până la atingerea majoratului copilului minor. Prin decizia Curții de

Apel mun. Chișinău din 16 decembrie 2014, s-a admis apelul declarat de către Sergiu

Vasiliță și s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 martie

2014, cu încasarea de la Sergiu Vasiliță în beneficiul Xxxxxxnei Enachi a pensiei

alimentare pentru întreținerea copilului minor, în mărime fixă, în sumă de 1000 lei

lunar, începînd cu 14 decembrie 2013 și până la atingerea majoratului de către copilul

minor.

Afirmă că Sergiu Vasiliță, cu toate că este înregistrat în calitate de șomer în

Republica Moldova, are viză de reședință permanentă în Italia și este angajat în cîmpul

muncii, cu un salariu stabil în mărime de 1900 euro, este înregistrat la agenția de Muncă

1

din Italia și plătește impozitele în Republica Italiană. Sergiu Vasiliță vine în Republica

Moldova o singură dată pe an, cu automobilul de marca BMW 5, care, însă, nu este

înregistrat pe numele său, pentru a putea să se eschiveze de la plata pensiei de

întreținere a copilului. Tot el este posesorul unei motociclete de marca Honda, care la

fel este înregistrată pe alt nume. Invocă, că Sergiu Vasiliță și-a procurat un apartament

în Italia. Declară că Sergiu Vasiliță nu participă la educarea și dezvoltarea intelectuală

a copilului minor. Comunică că termenul de valabilitate al pașaportului românesc al

copilului minor a expirat, iar Sergiu Vasiliță refuză să-și dea acordul pentru perfectarea

pașaportului românesc.

Indică reclamanta că, din 31 martie 2016, nu este angajată în cîmpul muncii și

este înregistrată la AOFM sec. Buiucani. Consideră că suma de 5000 lei lunar ar

constitui o sumă optimală și care ar corespunde satisfacerii necesitărilor de întreținere

a copilului minor comun.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat înlocuirea

pensiei de întreținere în mărime fixă de 1000 lei lunar, stabilită prin decizia Curții de

Apel din 16 decembrie 2014, cu încasarea de la Sergiu Vasiliță a pensiei de întreținere

în sumă bănească fixă, în mărime de 5000 lei lunar și obligarea pîrîtului să dea acordul

pentru restabilirea pașaportului român în privința fiicei sale minore.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 23 octombrie 2019, s- a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Xxxxxxna Enachi. S-a

modificat cuantumul pensiei de întreținere încasat prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 16 decembrie 2014 (dosarul nr. 2a-xxxxx/14), prin care a fost încasat din contul lui

Sergiu Vasiliță în beneficiul Xxxxxxnei Enachi, pensia alimentară pentru întreținerea

copilului minor Xxxxxxxxxxx Xxxxxx Xxxxxxx, în cuantum de 1000 lei lunar, cu

substituirea cuantumului indicat, cu cuantumul de 2500 lei lunar, începînd cu data

devenirii definitive a hotărîrii, până la atingerea majoratului minorei. În rest, cererea s-

a respins drept neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Sergiu Vasilița în beneficiul

statului taxa de stat de 900 lei (f.d.76).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020, a fost respinsă cererea de

apel declarată de avocatul Boris Bulbuc în interesele lui Sergiu Xxxxxxx și menținută

hotărîrea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 23 octombrie 2019.

În favoarea acestei soluții instanța de apel a indicat ca fiind neîntemeiată cererea

de apel formulată, dat fiind faptul că suma de 1000 lei, încasată prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, potrivit datelor Biroului Național de Statistică

este sub valoarea minimului de existență pentru un copil cu vârsta de 7-17 ani, pentru

anul 2018, care constituie 2031,70 lei (pornind de la prezumția că ambii părinți

contribuie în mod egal la întreținerea copilului: 1000 lei x 2 = 2000 lei).

La 10 septembrie 2020, avocatul Bulbuc Boris a declarat recurs împotriva

deciziei din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în interesele lui Sergiu Xxxxxxx.

În susținerea cererii de recurs, a indicat că instanța judecătorească a interpretat

eronat legea, invocînd prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) CPC. Astfel, consideră că nici

instanța de fond, nici instanța de apel nu au ținut cont de faptul că fiecare părinte

urmează a suporta în mod egal cheltuielile de întreținere a copiilor minori. Recurentul

mai are la întreținere un copil minor în familia pe care și-a întemeiat-o după plecarea

reclamantei din familie într-o altă relație. A menționat că, pe lîngă pensia de întreținere

stabilită prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, recurentul ajută

suplimentar la întreținerea și creșterea copilului minor Xxxxxxxxxxx Xxxxxx

Xxxxxxx, în măsura pobilităților de care dispune și în măsura în care îi permite

intimata.

2

A solicitat recurentul admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărîrii

Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 23.10.2019 și a Deciziei Colegiului Civil și de

Contencios Administrativ al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei Decizii prin care să fie respinsă acțiunea civilă cu privire la

modificarea cuantumului pensiei de întreținere încasat prin hotărîre judecătorească și

obligarea de a da acordul pentru restabilirea pașaportului românesc al minorei

Xxxxxxxxxxx Xxxxxx Xxxxxxx, născută la 04 august 2005, ca fiind neîntemeiată.

Examinînd admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 24 septembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. La 22

octombrie 2020, a fost înregistrată referința depusă de către avocata Caragia Elisaveta,

în interesele intimatei Enachi Xxxxxxna, expediată prin intermediul poștei electronice.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinînd temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

avocatul Bulbuc Boris în interesele lui Sergiu Xxxxxxx în raport cu materialele cauzei

civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 iunie 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 07 iulie 2020 (f.d.147), însă

nu există dovada recepționării la aceeași dată de către participanții la proces.

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 10 septembrie

2020 de către recurent în interiorul termenului legal.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către avocatul Bulbuc Boris în

interesele lui Sergiu Xxxxxxx, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de recurent în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, avînd în vedere faptul că

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărîre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către avocatul Bulbuc Boris în interesele lui Sergiu

Xxxxxxx.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de

avocatul Bulbuc Boris în interesele lui Sergiu Xxxxxxx nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Bulbuc Boris în interesele

lui Sergiu Xxxxxxx.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Xxxxxxna Pitic

Nicolae Craiu

5