3ra-997/20 — contestarea actului administrativ

3ra-997/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-997/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Fluctus”, reprezentată de avocatul Alexandr Podlesnov,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Societatea cu Răspundere Limitată „Fluctus” împotriva Consiliului

Audiovizualului privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 19 martie 2019 SRL „Fluctus” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Audiovizualului privind anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că pe 08 mai 2018 în baza

prevederilor art. 26 din Codul audiovizualului s-a adresat Consiliului Coordonator

al Audiovizualului pentru cesiunea fără concurs către „Radio Vera” SRL a licenței

pentru activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe calea

radioelectrică-terestră (radiodifuziunea) pe frecvența: 104,7 MHz, PAR

(dBW)=17,0 dBW-Chisinău, nr. 000741 din 11 septembrie 2012.

Conform art. 26 alin. (2) din Codul audiovizualului, în termen de 15 zile de la

data primirii solicitării Consiliul Coordonator al Audiovizualului decide asupra

cesiunii licenței de emisie. Astfel, cu depășirea termenului stabilit Consiliul

Coordonator al Audiovizualului prin decizia din 28 februarie 2019 a respins

demersul de cesiune a licenței.

Ulterior, reclamanta a depus cerere suplimentară privind completarea motivelor

de fapt și de drept ale acțiunii în care indică că la momentul depunerii acțiunii

reclamantul nu a recepționat decizia contestată și și-a rezervat dreptul pentru

completarea cererii depuse.

Astfel, pe 20 martie 2019 a primit decizia nr. 12/36 din 28 februarie 2019 care

reprezintă obiectul acțiunii înaintate. În rezultatul studierii deciziei din 28 februarie

1

2019 a constatat că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi anulată din următoarele

motive.

Pe data de 14 aprilie 2018 SRL „Fluctus” în baza prevederilor art. 26 din Codul

audiovizualului s-a adresat către Consiliul Coordonator al Audiovizualului (actual

Consiliul Audiovizualului) pentru cesiunea fără concurs către „Radio Vera” SRL a

licenței pentru activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe calea

radioelectrică-terestră (radiodifuziunea) pe frecventa: 104,7 MHz, PAR

(dBW)=17,0 dBW-Chișinău, nr. 000741 din 11 septembrie 2012.

Consiliul Audiovizualului cu depășirea termenului stabilit prin decizia nr.

12/79 din 04 mai 2018 a decis amânarea examinării cererii de cesiune a licenței.

Ulterior, pe 08 mai 2018, a depus o cerere repetată cu privire la cesiunea

licenței, iar pe 07 iunie 2018 regulatorul a solicitat în termen de 3 zile oferirea

informației pe marginea litigiului existent cu IPNA Compania „Teleradio-Moldova”

ce vizează restanța la plata pentru locațiune. Deoarece ședința Consiliului

Audiovizualului a fost numită chiar a două zi, adică pe data de 08 iunie 2018, nu a

avut posibilitatea reală până la ședință să înregistreze un răspuns.

Referința radiodifuzorului a fost prezentată de către reprezentantul acestuia

chiar în cadrul ședinței din 08 iunie 2018 și care a fost pusă în discuție de către

participanți. Drept urmare, Consiliul Audiovizualului cu depășirea competenței a

emis decizia privind amânarea repetată a examinării cererii de cesiune până la

atingerea unui consens între SRL „Fluctus” și IPNA Compania „Teleradio-

Moldova”. Or, examinarea unui litigiu se atribuie în competența exclusivă a

instanțelor judecătorești, care vor pronunța o decizie pe marginea acțiunii înaintate.

Mai mult, existența unui litigiul unde ca parte este radiodifuzorul nu împiedică,

conform legislației în vigoare, examinarea unei cereri legale privind cesiunea

licenței.

Pe data de 18 decembrie 2018 a solicitat repetat examinarea demersului privind

cesionarea licenței, însă demersului său nu s-a dat curs sub pretextul că acesta este

semnat de către o persoana neîmputernicită, Sergiu Pahomi. Acest fapt nu

corespunde realității or, prin ordinul nr. 03-NF din 22 martie 2018 directorul SRL

„Fluctus”, Semion Niculin a transmis către Sergiu Pahomi anumite drepturi,

inclusiv, dreptul de a semna corespondența de ieșire. Prin emiterea ordinului în cauză

de către companie nu au fost încălcate careva condiții la licența de emisie. Or, nu au

fost operate modificări în statutul juridic, componența fondatorilor, nu a fost înlocuit

conducătorul instituției audiovizuale, nu a fost schimbată adresa poștală, adresa

studioului, faxului, poștei electronice etc.

Ulterior, Consiliul Audiovizualului a solicitat de la SRL „Fluctus” prezentarea

unor dovezi de consens pe marginea litigiului cu IPNA Compania „Teleradio-

Moldova”.

Pe data de 29 ianuarie 2019 SRL „Fluctus” a expediat în adresa Consiliului

Audiovizualului un răspuns unde s-a reiterat poziția abuzivă a regulatorului,

solicitând adoptarea la cea mai apropiată ședință a unei deciziei pe marginea

subiectului abordat.

Prin decizia Consiliului Audiovizualului contestată a fost refuzată în

satisfacerea demersului pe motivul că Codul serviciilor media audiovizuale nu

prevede procedura de cesionare a licenței, iar legea nu este retroactivă.

În această ordine de idei, invocă că potrivit art. 7 alin. (2) din Codul civil, legea

nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în

2

vigoare. Menționează că relațiile între compania SRL „Fluctus” și Consiliul

Audiovizualului pe marginea obiectului de cesionare a licenței au apărut în luna

aprilie anul 2018, situația guvernată prin prisma prevederilor art. 26 alin. (2) din

Codul audiovizualului, care stipulează că în termen de 15 zile de la data primirii

solicitării Consiliul Coordonator al Audiovizualului decide asupra cesiunii licenței

de emisie.

Mai mult, indicând că legislația procesual-civilă nu are efectul retroactivității,

Consiliul Audiovizualului în lipsă de cunoștință, greșit a aplicat principiul dat în

raport cu relațiile SRL „Fluctus”. Or, pentru reglementarea relațiilor în curs de

realizare care au început din luna aprilie anul 2018 a fost aplicată legea ce a intrat în

vigoare la 01 ianuarie 2019.

Consideră că pârâtul în mod arbitrar, nemotivat și ilegal a amânat de mai multe

ori examinarea demersului privind cesionarea licenței, iar relațiile care au luat

naștere sunt guvernate de prevederile art. 26 alin. (2) din Codul audiovizualului.

Solicită reclamanta SRL „Fluctus” anularea deciziei emise de Consiliul

Audiovizualului pe data de 28 februarie 2019 privind respingerea demersului

înaintat privind cesiunea fără concurs către „Radio Vera” SRL a licenței pentru

activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe calea

radioelectrică-terestră (radiodifuziunea) pe frecvența: 104,7 MHz, PAR (dBW) =

17,0 dBW-Chișinău, nr.000741 din 11 septembrie 2012 și obligarea pârâtului de a

emite decizia privind admiterea demersului înaintat privind cesiunea fără concurs a

licenței.

Prin hotărârea din 12 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea înaintată de SRL „Fluctus” a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 146, 56-

163, vol.I).

Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut că conform art. 26 alin. (9) din

Codul serviciilor media audiovizuale (în vigoare de la 01 ianuarie 2019), licența de

emisie nu poate fi cesionată. Totodată SRL „Fluctus” nici în cererile de chemare în

judecată (inițială și de completare a motivelor de fapt și de drept), nici în ședința de

judecată nu a argumentat ce drept i-a fost încălcat prin actul administrativ contestat.

Instanța de fond a menționat că SRL „Fluctus” consideră actul administrativ

contestat ca fiind ilegal pe motiv că a fost emis cu încălcarea termenului de

examinare a cererii, care era de 15 zile la data depunerii cererii de cesiune a licenței,

însă acest argument al reclamantului nu a fost reținut, deoarece conform prevederilor

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ (în vigoare la data depunerii

cererii de cesiune a licenței, 08 mai 2018), SRL „Fluctus” urma să se adreseze în

instanța de judecată cu acțiune în obligare în termenul legal de 30 zile din data când

a expirat termenul de examinare a cererii de cesiune a licenței prevăzut de legea

veche.

Instanța de judecată nu a reținut nici argumentul SRL „Fluctus” precum că actul

administrativ este ilegal pe motiv că Consiliul Audiovizualului și-a motivat decizia

nr. 12/36 din 28 februarie 2019 conform art. 26 alin. (9) din Codul serviciilor media

audiovizuale, care a intrat în vigoare de pe 01 ianuarie 2019 or, conform art. 88,

Dispoziții finale și tranzitorii, nu este prevăzută ultraactivitatea normei vechi ce ține

de cesiunea licenței. Prin urmare, instanța a constatat că prevederile art. 26 alin. (9)

din Codul serviciilor media audiovizuale sunt aplicabile din data de 01 ianuarie

2019, iar Consiliul Audiovizualului legal și întemeiat a refuzat cesiunea licenței

conform art. 26 alin. (9) din Codul serviciilor media audiovizuale.

3

Instanța de fond a concluzionat că decizia Consiliului Audiovizualului nr.

12/36 din 28 februarie 2019 a fost emisă de autoritatea administrativă competentă,

conform procedurii stabilite de lege, în limitele stabilite de lege și este un act

administrativ legal și întemeiat.

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond, SRL „Fluctus” pe 25

februarie 2020 a depus cerere de apel nemotivată, iar pe 29 mai 2020 apelul motivat,

solicitând casarea hotărârii din 12 februarie 2020 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel declarată de SRL „Fluctus”.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe de respingere a acțiunii înaintate de SRL „Fluctus”.

Instanța de apel a conchis că decizia contestată este conformă exigenților legale

în condițiile în care la data emiterii licența deținută de SRL „Fluctus” nu putea fi

cesionată prin efectul legii.

Pe data de 30 iulie 2020 SRL „Fluctus” a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 157), iar pe 17 septembrie

2020 a depus recurs motivat (f.d. 161-162), solicitând casarea integrală a deciziei

instanței de apel cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate pe parcursul examinării cauzei.

În esență recurentul a menționat că instanța de apel nu a examinat probele

prezentate de SRL „Fluctus”, decizia fiind adoptată exclusiv în baza constatărilor

completului de judecată, care nu corespund situației de fapt și de drept existente.

Instanța de apel pronunțând decizia contestată, a încălcat principiile fundamentale

ale CEDO privind dreptul petiționarului de a fi auzit, dreptul la egalitatea armelor,

precum și la un proces echitabil.

A specificat că instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (5) din Codul

de procedură civilă nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

precum și nu a verificat circumstanțele importante pentru adoptarea unei soluții

legale pe marginea acțiunii.

A considerat recurentul că toate demersurile înaintate față de Consiliul

Audiovizualului pe 12 aprilie 2018, 08 mai 2018, 18 decembrie 2018 și 26

decembrie 2018 au fost înaintate în perioada când erau în vigoare atât prevederile

Codului audiovizualului, cât și a Legii contenciosului administrativ. Astfel, la

momentul depunerii demersurilor de către SRL „Fluctus” erau în vigoare prevederile

art. 26 alin. (2) din Codul audiovizualului și respectiv, la momentul emiterii deciziei

contestate relațiile între radiofuzor și Consiliul Audiovizualului privind cesiunea de

licență erau în curs de realizare. Respectiv, acestea urmau a fi reglementate în

conformitate cu Codul audiovizualului în vigoare la momentul depunerii

demersurilor respective.

Notează recurentul că instanța de apel nu a răspuns la argumentul SRL

„Fluctus” în partea ce vizează încălcarea de către intimat a procedurii de examinare

a demersurilor privind cesionarea licenței, adică în termenul de 15 zile de la data

primirii solicitării. Totodată instanța nu a argumentat decizia sa prin prisma practicii

CEDO indicate, și anume cauza Bimer SA vs Moldova, cererea nr. 15084/03.

La 27 octombrie 2020 Consiliul Audiovizualului a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea deciziei

4

instanței de apel. A menționat că motivele invocate de recurent în cererea de recurs

nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la

îndoială legalitatea deciziei instanței de apel.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată pe 08 iulie 2020, fiind depus recurs

nemotivat pe 30 iulie 2020 în termenul stabilit de art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ.

Totodată, SRL „Fluctus”, prin intermediul avocatului Alexandr Podlesnov i-a

fost notificată decizia motivată la 09 septembrie 2020 (f.d. 155). Astfel, SRL

„Fluctus”, reprezentată de avocatul Alexandr Podlesnov, a depus recurs motivat la

17 septembrie 2020, respectând termenele procedurale.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În context, motivarea

5

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către SRL „Fluctus”, este

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Fluctus”, reprezentată

de avocatul Alexandr Podlesnov, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

6