3ra-1206/20 — contestarea actului administrativ

3ra-1206/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-1206/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

9 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul Audiovizualului,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Întreprinderea cu Capital Străin ,,Pro Digital” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Consiliului Audiovizualului cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva hotărârii din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 26 noiembrie 2020 ÎCS ,,Pro Digital” SRL, reprezentată de avocatul

Vladislav Roșca, a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de chemare în judecată

(contestație) în ordinea contenciosului administrativ împotriva Consiliului

Audiovizualului cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că potrivit informației publicate la data de 24

noiembrie 2020 pe site-ul oficial al Consiliului Audiovizualului despre ședința

publică ce a avut loc la 23 noiembrie 2020, precum și conform deciziei nr. 35/215

din 23 noiembrie 2020, s-a constatat că în ședința respectivă a fost examinat Raportul

cu privire la rezultatele monitorizării modului de reflectare a campaniei electorale,

în turul II de scrutin, în cadrul principalelor buletine de știri de către furnizorii de

servicii media audiovizuale: „Moldova-1”, „Publika TV”, „Prime”, „Primul în

Moldova”, „TVR Moldova”, „Canal 2”, „Canal 3”, „TV 8”, „NTV Moldova”,

„Jurnal TV”, „Pro TV Chișinău”, „BTV”, „RTR Moldova”, „Televiziunea Centrală”

și „Radio Moldova” la capitolul respectării legislației electorale și audiovizuale,

pentru perioada 4 - 15 noiembrie 2020.

Astfel, a menționat că la capitolul „XI. PRO TV Chișinău” din decizia nr.

35/215 din 23 noiembrie 2020, s-a indicat că postul de televiziune „PRO TV

Chișinău” ar fi admis incitare la ură în subiectul din data de 13 noiembrie 2020 (ora

de difuzare 20:01:33), cu titlul „Manifestații pe timp de pandemie”, despre mitingul

organizat în susținerea lui Igor Dodon. La fel, s-a indicat că atât prin volumul de

timp acordat, cât și prin conotația mediatizării, „PRO TV Chișinău” a admis o

1

reflectare dezechilibrată a concurenților electorali, astfel fiind încălcate prevederile

art. 69 alin. (1) din Codul electoral, precum și fiind încălcate repetat prevederile pct.

4.1 lit. b) din Condițiile la Licența de emisie, iar în temeiul art. 84 alin. (6) lit. d) din

Codul serviciilor media audiovizuale, a fost aplicată sancțiunea.

Cu cele constatate de către Consiliul Audiovizualului, reclamanta nu este de

acord, considerând neîntemeiate atât încălcările imputate postului de televiziune

„PRO TV Chișinău”, cât și sancțiunea aplicată.

A susținut că actul administrativ contestat are deficiențe semnificative în partea

motivării, având în vedere că Consiliul Audiovizualului a indicat drept temei de

sancționare - art. 84 alin. (6) lit. d) din Codul serviciilor media audiovizuale,

conform căruia se sancționează cu amendă de la 10000 de lei la 15000 de lei

furnizorii de servicii media și distribuitorii de servicii media care au comis

următoarele încălcări: comiterea repetată a încălcărilor prevăzute la alin. (5) din

prezentul articol, cu excepția art. 19 alin. (2). Însă, a enunțat că autoritatea publică

nu a indicat care ar fi încălcarea prevăzută la art. 84 alin. (5) ce ar fi fost comisă

repetat de către postul de televiziune „PRO TV Chișinău”.

La fel, cum rezultă din textul deciziei contestate, „PRO TV Chișinău” ar fi

admis o reflectare dezechilibrată a concurenților electorali, astfel fiind încălcate

prevederile art. 69 alin. (1) din Codul electoral și respectiv fiind încălcate repetat

prevederile pct. 4.1 lit. b) din Condițiile la Licența de emisie, pentru faptul că

concurentul electoral Igor Dodon (CI) ar fi fost mediatizat cel mai mult în conotație

negativă, comparativ cu concurentul electoral Maia Sandu (PPPAS), care a fost

mediatizată nesemnificativ negativ, acesta fiind unicul argument cu privire la

pretinsa reflectare dezechilibrată a concurenților electorali.

Reclamanta a considerat că este neîntemeiată afirmația Consiliului

Audiovizualului precum că Igor Dodon (CI) ar fi fost mediatizat cel mai mult în

conotație negativă, deoarece, fiind verificată detalierea timpului alocat concurenților

electorali, se conchide că de fapt ambii concurenți electorali au fost mediatizați cel

mai mult în conotație neutră, ambii fiind mediatizați nesemnificativ negativ și

pozitiv.

În același timp, a indicat că potrivit datelor prezentate de Consiliul

Audiovizualului, Igor Dodon a avut un timp alocat de 35 min, 48 sec, iar din acesta

25 min, 48 sec, au fost de conotație neutră. Astfel, din timpul total alocat lui Igor

Dodon (CI), o pondere de 72,06 % a constituit conotație neutră. În cazul

concurentului Maia Sandu (PPPAS), aceasta a avut parte de mai puțin timp alocat -

21 min, 35 sec, iar din acesta 17 min, 19 sec, au constituit conotație neutră, ceea ce

e o pondere de 80,23 % din timpul acordat. Prin urmare, din detalierea timpului

alocat concurenților electorali prezentat de Consiliul Audiovizualului, reclamanta

desprinde faptul că ambii concurenți electorali au fost mediatizați cel mai mult în

conotație neutră - Igor Dodon (72,06 %) și Maia Sandu (80,23 %).

În circumstanțele descrise și potrivit calculelor efectuate, a opinat că este

neîntemeiată și nesusținută de probe afirmația Consiliului Audiovizualului precum

că Igor Dodon (CI) ar fi fost mediatizat cel mai mult în conotație negativă și astfel,

decade unicul argument al Consiliului cu privire la necesitatea sancționării „PRO

TV Chișinău” pe motiv de încălcare repetată a prevederilor art. 69 (1) din Codul

electoral și pct. 4.1. lit. b) din Condițiile la Licența de emisie.

2

A susținut că „PRO TV Chișinău” a respectat întocmai toate principiile

prevăzute de art. 69 alin. (1) Cod electoral, iar alte încălcări decât „reflectarea

dezechilibrată”, nu au fost invocate de către Consiliul.

Cu privire la acuzațiile aduse în adresa „PRO TV Chișinău”, precum că ar fi

admis incitare la ură, în subiectul din data de 13 noiembrie 2020, cu titlul

„Manifestații pe timp de pandemie”, reclamanta le-a considerat ca fiind

neîntemeiate, dat fiind că „PRO TV Chișinău” și-a exercitat principala obligație a

unui post de televiziune echidistant și obiectiv - de a informa publicul despre

evenimente curente de interes sporit și anume, organizarea unui miting cu

susținătorii săi de către un concurent electoral, modul în care s-a manifestat și

mesajele pe care le-a transmis concurentul electoral Igor Dodon către susținătorii săi

precum și către oponenții săi.

Astfel, a remarcat că „PRO TV Chișinău”, fiind nepărtinitor, nu a făcut altceva

decât să difuzeze un mesaj adresat de concurentul electoral Igor Dodon, ținând cont

de faptul că alegerile prezidențiale sunt de o importantă majoră, iar cetățenii

Republicii Moldova votează în mod direct președintele țării și este dreptul lor de a

cunoaște concurenții electorali, comportamentul și trăsăturile acestora.

Suplimentar, a susținut că abordarea Consiliului Audiovizualului vine în

contradicție cu libertatea presei și libertatea de exprimare, care în afară de normele

legale naționale sunt garantate și de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Reclamanta ÎCS ,,Pro Digital” SRL, a solicitat anularea pct. 8 din dispozitivul

deciziei Consiliului Audiovizualului nr. 35/215 din 23 noiembrie 2020, cu privire la

sancționarea ÎCS „Pro Digital” SRL, fondatoare a postului de televiziune „PRO TV

Chișinău”, cu amendă în mărime de 10 000 lei și anularea pct. 10 din dispozitivul

deciziei Consiliului Audiovizualului nr. 35/215 din 23 noiembrie 2020, în partea ce

ține de obligarea ÎCS „Pro Digital” SRL să difuzeze textul sancțiunii în următoarele

48 de ore de la data adoptării deciziei privind aplicarea sancțiunii.

Prin hotărârea din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a fost

admisă. A fost anulat pct. 8 din dispozitivul deciziei Consiliului Audiovizualului al

Republicii Moldova nr. 35/215 din 23 noiembrie 2020, cu privire la sancționarea

ÎCS „Pro Digital” SRL, fondatoare a postului de televiziune „PRO TV Chișinău”,

cu amendă în mărime de 10 000 lei. A fost anulat pct. 10 din dispozitivul deciziei

Consiliului Audiovizualului al Republicii Moldova nr. 35/215 din 23 noiembrie

2020, în partea ce ține de obligarea ÎCS „Pro Digital” SRL să difuzeze textul

sancțiunii în următoarele 48 de ore de la data adoptării deciziei privind aplicarea

sancțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că legislatorul a

stabilit expres răspunderea pe care o poartă furnizorii de servicii media și

distribuitorii de servicii media pentru încălcarea legislației în domeniul

audiovizualului, care este prevăzută la art. 84 din Codul serviciilor media

audiovizuale, adică Codul serviciilor media audiovizuale stabilește faptul

sancționării furnizorilor de servicii în cazuri concrete, și anume pentru nerespectarea

prevederilor art. 70 alin. (2), (6) și (11) din Codul electoral (art. 84 alin. (3) lit. b);

art. 69 alin. (5)-(6) și art. 70 alin. (3)-(5) din Codul electoral (art. 84 alin. (6) lit. e)

și art. 70 alin. (9) și (10) din Codul electoral (art. 84 alin. (7) lit. g).

3

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normei enunțate,

prima instanță a relevat că în speță se constată temeinicia pretenției reclamantei de

anulare a pct. 8 din actul administrativ contestat. Or, instanța de judecată a menționat

că, deși prin pct. 8 al actului administrativ individual defavorabil contestat,

reclamanta ÎCS „Pro Digital” SRL a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor

art. 69 alin. (1) din Codul electoral, coroborat cu pct. 4.1. lit. b) din Condițiile la

Licența de emisie, pentru faptul că ar fi admis incitarea la ură în subiectul

„Manifestații pe timp de pandemie”, precum și faptul că prin volumul de timp

acordat, cât și prin conotația mediatizării, s-a atestat o reflectare dezechilibrată a

concurenților electorali, acest temei nu este prevăzut de art. 84 din Codul serviciilor

media audiovizuale, ca o modalitate de aplicare a amenzii pentru încălcarea

enunțată, și aceasta deoarece, art. 84 din Codul serviciilor media audiovizuale,

stabilește sancționarea furnizorilor de servicii media în cazuri exprese, care nu pot

fi completate în afara unei stipulări legale.

În circumstanțele enunțate, Curtea de Apel Chișinău a menționat că sancțiunea

a fost aplicată în baza art. 69 alin. (1) din Codul electoral, fără însă ca dispozițiile

Codului serviciilor media audiovizuale să prevadă în concret ce sancțiune urmează

a fi aplicată pentru încălcarea respectivă.

Cu referire la concluziile Consiliului Audiovizualului invocate în motivarea

actului administrativ contestat, precum că reclamanta ÎCS „Pro Digital” SRL ar fi

admis incitarea la ură în subiectul „Manifestații pe timp de pandemie” din data de

13 noiembrie 2020, completul le-a considerat neîntemeiate, dat fiind că abordarea

enunțată este subiectivă și afectează dreptul presei la publicare de informații și la

libertatea de exprimare, precum și a dreptului publicului la informare.

În acest sens, instanța de fond a relevat că autoritatea publică, la emiterea

actului administrativ contestat, nu a ținut cont de faptul că informațiile difuzate de

către furnizorul de servicii media, în temeiul cărora a fost sancționat furnizorul de

servicii media, nu sunt opiniile sau părerile acestuia, dar sunt preluări ale

declarațiilor altor persoane (persoane publice), referitoare la autoritățile publice și

alte persoane publice/politicieni.

Cât privește argumentul Consiliului Audiovizualului cu referire la faptul că

temeiul legal pentru sancționarea ÎCS „Pro Digital” SRL a servit încălcarea

prevederilor licenței de emisie sau ale autorizației de retransmisiune, fapt pentru

care, în baza art. 84 alin. (5) lit. f) din Codul serviciilor media audiovizuale, i-a fost

aplicată amendă, Curtea de Apel Chișinău a considerat că acesta este neîntemeiat și

urmează a fi respins, deoarece din materialele cauzei nu se confirmă faptul admiterii

de către ÎCS „Pro Digital” SRL a încălcărilor legislației în domeniul audiovizualului,

în baza temeiului nominalizat, iar autoritatea publică pârâtă nu a prezentat instanței

probe în sensul art. 93 Cod administrativ, ce ar demonstra incontestabil admiterea

de către ÎCS „Pro Digital” SRL a încălcărilor imputate, or, instanța de judecată a

reținut că datele din Raport la care face referire autoritatea publică pârâtă, nu

demonstrează o reflectare dezechilibrată a concurenților electorali în perioada

monitorizării 4 noiembrie - 15 noiembrie 2020, adică nu s-a demonstrat că

informația reflectată de furnizorul de servicii media este lipsită de proporție justă

între concurenții electorali.

Ca urmare, instanța de fond a respins și argumentul pârâtului precum că la

stabilirea sancțiunii, Consiliul Audiovizualului întemeiat a reținut și prevederile art.

4

84 alin.(6) lit. d) din Codul serviciilor media audiovizuale, care dispun sancționarea

pentru comiterea repetată a încălcărilor, deoarece, după cum s-a constatat în cadrul

examinării cauzei, nu a fost dovedită admiterea repetată de către ÎCS „Pro Digital”

SRL a încălcărilor imputate, iar argumentele contrare ale pârâtului nu și-au regăsit

confirmare, având caracter declarativ.

În această ordine de idei, prima instanță a enunțat ca fiind relevante la caz și

prevederile art.10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la libertatea

de exprimare. Astfel, instanța de judecată a remarcat că libertatea de exprimare este

un drept fundamental al individului, cu o aplicație specifică în domeniul mass-

media, ocrotit ca atare de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin art. 10 din

Convenție, care oferă o protecție largă presei, iar necesitatea limitării trebuie probată

în mod convingător.

Cu toate acestea, completul a reținut că la emiterea deciziei nr. 35/215 din 23

noiembrie 2020, Consiliul Audiovizualului nu a ținut cont de prevederile și

principiile menționate. Or, instanța de judecată a menționat că, deși pârâtul invocă

faptul că ÎCS „Pro Digital” SRL nu a fost sancționată pentru conținutul informației

difuzate, dar pentru faptul că campania electorală nu a fost reflectată în mod

echilibrat, imparțial și responsabil cu respectarea principiului de echitate, contrar

aserțiunilor pârâtului, la emiterea deciziei nu s-a respectat principiul libertății de

exprimare, care este un drept primordial al furnizorului de servicii media.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a relevat că emisiunile la care face

trimitere Consiliul Audiovizualului, au avut loc în perioada campaniei electorale,

care reprezintă o problemă de interes public, iar îngrădirea/restrângerea libertății de

exprimare poate fi admisă doar în anumite condiții enumerate de lege, care nu se

atestă la caz. Cu atât mai mult, prima instanță a menționat că informațiile difuzate

de către furnizorul de servicii media, în temeiul cărora a fost sancționată reclamanta

de către Consiliul Audiovizualului, nu sunt opiniile sau părerile acesteia, dar sunt

preluări ale declarațiilor persoanelor publice/politicieni.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a reținut că la emiterea actului administrativ

contestat, Consiliul Audiovizualului nu a ținut cont nici de prevederile art. 28 alin.

(2) lit. c) Legea privind libertatea de exprimare, care exclude posibilitatea

sancționării materiale a mass-media pentru declarațiile altor persoane.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele descrise coroborate cu normele legale

aplicabile speței, prima instanță a constatat că solicitarea ÎCS „Pro Digital” SRL cu

privire la anularea pct. 8 din decizia nr. 35/215 din 23 noiembrie 2020 ,,Cu privire

la examinarea rezultatelor monitorizării principalelor buletine de știri ale unor

furnizori de servicii media audiovizuale la capitolul reflectării campaniei electorale

în turul II al alegerilor prezidențiale, stabilit pentru data de 15 noiembrie 2020, în

perioada 04-15 noiembrie 2020”, este întemeiată și urmează a fi admisă.

Totodată, în circumstanțele în care s-a constatat temeinicia pretenției

reclamantei ÎCS „Pro Digital” SRL cu privire la anularea pct. 8 din decizia nr. 35/215

din 23 noiembrie 2020, în partea ce ține de sancționarea societății cu amendă în

mărime de 10 000 lei, completul a reținut că și pretenția reclamantei ÎCS „Pro

Digital” SRL cu privire la anularea pct. 10 a deciziei nr. 35/215 din 23 noiembrie

2020, în partea obligării societății de a difuza textul sancțiunii, fiind subsecventă

5

solicitării cu privire la anularea pct. 8 a deciziei contestate, urmează soarta pretenției

principale de a fi respinsă.

La 7 decembrie 2020, Consiliul Audiovizualului a depus recurs împotriva

hotărârii din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, iar la 8 decembrie 2020 a

depus recurs suplimentar.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată,

considerând-o neîntemeiată și ilegală, prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, a indicat că instanța de fond, ca motiv al anulării pct. 8 și parțial 10 ale

deciziei Consiliului Audiovizualului, a aplicat prevederile art. 28 alin. (2) din Legea

privind libertatea de exprimare, care nu au nicio relevanță speței, deoarece conform

deciziei contestate, cât și a Raportului de monitorizare și probelor anexate la

materialele dosarului, ÎCS „Pro Digital” SRL a fost sancționată nu pentru conținutul

informației difuzate, dar pentru faptul că a reflectat campania electorală în mod

dezechilibrat.

La fel, a menționat că Curtea de Apel Chișinău a aplicat parțial și prevederile

art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care la fel nu

sunt relevante prezentei spețe, deoarece dreptul la libera exprimare nu are un caracter

absolut, iar pct.2 al aceluiași articol, prevede expres că exercitarea acestor libertăți

ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții,

restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege.

A enunțat cu referire la prevederile art. 51 alin. (1), 69 alin. (1) și (2), 70 alin.

(12), 71 alin. (3) din Codul electoral, art. 8 alin. (1), 75 alin. (4) lit. g) din Codul

serviciilor media audiovizuale, pct. 4.1. lit. b) din Condițiile la Licența de emisie, că

acest cadrul legal prevede expres faptul că Consiliul Audiovizualului este autoritatea

care monitorizează furnizorii de servicii media în privința reflectării de către aceștia

a campaniei electorale și aplică sancțiuni atunci când costată că au fost încălcate

prevederile actelor normative relevante.

La caz, a susținut că este cert faptul că în perioada de raport 4 - 13 noiembrie

2020, în cadrul principalelor buletine de știri difuzate de postul de televiziune „PRO

TV Chișinău” s-a atestat, atât prin volumul de timp acordat, cât și prin conotația

mediatizării, o reflectare dezechilibrată a concurenților electorali, în acest sens fiind

atestate încălcări de la prevederile art. 69 alin. (1) din Codul electoral.

A specificat că prin decizia nr. 33/199 din 10 noiembrie 2020, ca urmare a

faptului că ÎCS „Pro Digital” SRL a reflectat campania electorală în mod

dezechilibrat în perioada 16-30 octombrie 2020, Consiliul Audiovizualului a

sancționat ÎCS „Pro Digital” SRL, fondatoarea postului de televiziune „PRO TV

Chișinău”, cu amendă în mărime de 5 000 de lei, pentru încălcarea pct. 4.1 lit. b) din

Condițiile la Licența de emisie, fiind astfel întemeiată aplicarea sancțiunii prevăzute

de art. 84 alin. (6) lit. d) din Codul serviciilor media audiovizuale pentru comiterea

repetată a încălcărilor.

A mai declarat că instanța de fond în mod arbitrar nu a luat în calcul probele

anexate la dosar și mai mult ca atât s-a bazat în mod eronat doar pe timpul de

reflectare în mod imparțial indicat în raportul de monitorizare al Consiliului

Audiovizualului, invocând că ambii concurenți electorali au fost mediatizați cel mai

mult în conotație neutră, fără a lua în considerare și faptul că diferența dintre cei doi

candidați din timpul total este cu un decalaj destul de considerabil.

6

Cu referire la „incitarea la ură”, a indicat că în raportul și decizia contestată

doar s-a specificat că în cadrul unui subiect au fost atestate elemente de incitare la

ură și nicidecum nu s-a afirmat că furnizorul de servicii media respectiv a lansat

mesaje de ură și nici nu au fost imputate în adresa postului încălcarea vreunei

prevederi legale în acest sens.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii din 7 decembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de

chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că, la caz, se contestă decizia Consiliului Audiovizualului, care se referă la

reflectarea campaniei electorale și care a fost emisă în conformitate cu prevederile

Codului electoral.

Respectiv, în conformitate cu art. 5 alin. (3) din Legea cu privire la actele

normative nr. 100 din 22 decembrie 2017 coroborat cu art. 2 alin. (2) Cod

administrativ, la termenul de depunere a recursului împotriva hotărârii judecătorești

sunt aplicabile normele Codului electoral, care față de Codul administrativ sunt

norme juridice speciale, aplicabile anumitor categorii de raporturi sociale și/sau

subiecți strict determinați.

În conformitate cu art. 74 alin. (6) Cod electoral, împotriva hotărârii instanței

de judecată poate fi depus un apel în termen de o zi de la pronunțare, iar împotriva

deciziei instanței de apel - un recurs în termen de o zi de la pronunțare.

Din actele cauzei rezultă că hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

în data de 7 decembrie 2020. Astfel, recursul depus de către Consiliul

Audiovizualului la 7 decembrie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul Audiovizualului,

în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

7

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Consiliul Audiovizualului.

8

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Consiliul Audiovizualului, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

9