3ra-399/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-399/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (O. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „TV-Comunicații Grup”, reprezentată de avocatul Igor Doicov,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Societatea cu Răspundere Limitată „TV-Comunicații Grup” împotriva Consiliului

Coordonator al Audiovizualului cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 aprilie 2018 SRL „TV-Comunicații Grup” a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la anularea

deciziei nr.5/21 din 26 martie 2018.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 26 februarie 2018 Consiliul

Coordonator al Audiovizualului a adoptat decizia nr. 5/21 cu privire la examinarea

autosesizării membrului Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Olga Barbălată,

publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova la data de 02 martie 2018.

A relatat că prin decizia contestată s-a autosesizat membrul Consiliului

Coordonator al Audiovizualului, Olga Barbălată și s-a aplicat amendă în valoare de

50000 de lei SRL „TV-Comunicații Grup”, fondator al postului de televiziune RTR

Moldova, licența de emisie seria AA nr.082880 din 19 iulie 2012, pentru încălcarea

prevederilor art.9 alin. 21 din Codul audiovizualului, în conformitate cu art.38 alin.61

din Codul audiovizualului.

A indicat reclamantul că în conformitate cu prevederile art.38 alin.(8) și (9) din

Codul audiovizualului, este obligat să comunice publicului motivele și obiectul

sancțiunii, precum și să difuzeze în următoarele 48 de ore de la emiterea deciziei, sonor

și/sau vizual, de cel puțin 3 ori, în orele de maximă audiență, din care o dată în

principala emisiune de știri, următorul text: Consiliul Coordonator al Audiovizualului

a aplicat amendă în valoare de 50 000 de lei ,,TV-Comunicații Grup” SRL, fondator al

1

postului de televiziune RTR Moldova, pentru că a încălcat prevederile art.9 alin.21 din

Codul audiovizualului, care stipulează: în vederea asigurării securității informaționale

a statului, se permite radiodifuzorilor și distribuitorilor de servicii transmisia

programelor de televiziune și radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar

și politic care sânt produse în statele membre ale Uniunii Europene, SUA, Canada,

precum și în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea

transfrontalieră; SRL ,,TV-Comunicații Grup”, fondator al postului de televiziune RTR

Moldova, va prezenta, în termen de 15 zile, din momentul aducerii la cunoștință a

prezentei decizii, un raport despre măsurile întreprinse în vederea lichidării încălcărilor

atestate; SRL ,,TV-Comunicații Grup”, fondator al postului de televiziune RTR

Moldova va prezenta dovada achitării amenzii în termen de 30 de zile din momentul

aducerii la cunoștință a prezentei decizii.

Reclamantul a susținut că prin decizia adoptată, este recunoscut ca persoană care,

în activitatea sa încalcă normele de drept ale Republicii Moldova și, în consecință, este

supus unor amenzi bănești, ceea ce încalcă dreptul de proprietate asupra bunurilor. Mai

mult, în privința lui pot fi aplicate ulterior sancțiuni care prevăd și privarea de licență

pentru emisie, care este unică afacere pentru reclamant.

A afirmat reclamantul că la adoptarea deciziei respective pârâtul nu a urmat

prevederile legislației în vigoare, tălmăcind legea cu rea-credință, fără aplicarea

principiului de bază al legislației, și anume concordanța normelor de drept, astfel

depășind atribuțiile organului administrativ în domeniul audiovizualului, stabilite prin

Lege.

Reclamantul a mai indicat că pe parcursul examinării sesizării, membrii

Consiliului au constatat că în programele informaționale difuzate de RTR Moldova au

fost incluse materiale provenite și din produse din Federația Rusă, cu caracter

informațional. Această constatare nu permite sancționarea postului de televiziune în

baza art.9 alin.21 din Codul audiovizualului, dat fiind faptul că materialele utilizate nu

cad sub dispoziția care prevede că este interzisă pe teritoriul Republicii Moldova

retransmisia programelor realizate de statele care nu au ratificat Convenția

Transfrontalieră, având în vedere faptul că materialele folosite nu reprezintă programe

realizate în sensul prevederilor art. 1 lit. i) din Codul audiovizualului.

A solicitat reclamantul anularea deciziei CCA nr. 5/21 din 26 februarie 2018, ca

fiind ilegală și care contravine prevederilor art. 2, lit. i) și art. 9 alin.21 din Codul

audiovizualului.

Prin hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins acțiunea înaintată de SRL „TV-Comunicații Grup” împotriva Consiliului

Coordonator al Audiovizualului cu privire la anularea deciziei nr. 5/21 din 26 martie

2018.

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SRL „TV - Comunicații Grup” și s-a menținut hotărârea din 10 iulie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În motivarea soluției instanța de apel a ajuns la concluzia că decizia Consiliului

Coordonator al Audiovizualului, este legală și temeiuri de anulare a acesteia nu s-au

constatat, deoarece a fost emisă în rezultatul încălcărilor comise de către reclamant.

A mai specificat Curtea de Apel Chișinău că interdicția generală a transmiterii de

programe de televiziune sau de radio cu conținut informativ, informativ analitic, militar

și politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite

2

ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire

la televiziunea transfrontalieră nu echivalează cu o ingerință disproporțională în

libertatea de exprimare a celor care doresc să le transmită.

Astfel a opinat instanța de apel că analizând înscrisurile prezentate, cât și

argumentele invocate de către participanții la proces, o încălcare a prevederilor art. 32

și 34 din Constituția R. Moldova nu a existat.

La 19 decembrie 2019 SRL „TV-Comunicații Grup” ,reprezentată de avocatul

Igor Doicov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat

normele dreptului material și procedural, nu a elucidat și constatat pe deplin probele

prezentate de către părți.

A menționat recurentul că instanța de apel eronat a dispus respingerea apelului

declarat de SRL ,,TV-Comunicații Grup”, în contextul în care reprezentanții

Consiliului Audiovizualului nu au prezentat în ședința de judecată nici o probă pentru

a dovedi încălcarea prevederilor art. 9 alin. (21) Codul audiovizualului.

La 10 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat participanților la

proces copia recursului depus de SRL „TV-Comunicații Grup”, reprezentată de

avocatul Igor Doicov, împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

La 20 februarie 2020 Consiliului Coordonator al Audiovizualului a depus

referință asupra cererii de recurs, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a

recursului cu menținerea deciziei instanței de apel.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 20 noiembrie 2019, a fost

expediată participanților la proces și recepționată de către recurent la data de 05

decembrie 2019. Astfel, recursul depus la 19 decembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

3

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

4

În conformitate cu art.art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „TV-Comunicații Grup”,

reprezentată de avocatul Igor Doicov, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5