3ra-1121/20 — contestarea actului administrativ

3ra-1121/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1121/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: T.Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Negru, E.Palanciuc, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Ministerul Economiei și

Infrastructurii,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „Citius Grup” împotriva Ministerului

Economiei și Infrastructurii, terț Agenția Națională Transport Auto cu privire la

anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Ministerul Economiei și Infrastructurii și a fost

menținută hotărârea din 20 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 28 martie 2019 Societatea cu Răspundere Limitată „Citius Grup” (în

continuare SRL „Citius Grup”) a depus cerere de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ împotriva Ministerului Economiei și Infrastructurii, terț

Agenția Națională Transport Auto cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a administrat cursa Chișinău -

Puhoi și Varatic de peste 10 ani, iar în baza ordinului nr.22 din 22 ianuarie 2018 a

Ministerului Economiei și Infrastructurii, în temeiul art.35 alin. (1) și art. 37 alin. (1)

lit. b), e), g) al Codului transporturilor rutiere, programul de transport rutier

interraional și lista operatorilor de transport antrenați la deservirea rutelor/curselor

incluse în programul menționat a fost modificat astfel: cursa 4032007/08 Chișinău

10-00 - Văratic 08-55 fiind prescurtată până la Puhoi 08-58.

SRL „Citius Grup” a menționat că în temeiul actului administrativ enunțat –

ordinul nr. 22 din 22 ianuarie 2018, societății i-a fost eliberată pe ruta regulată

Chișinău – Puhoi, Autorizația de transport rutier prin servicii regulate în trafic

interraional seria ANTA nr. 0114675, valabilă de la 23 ianuarie 2018 până la 22

ianuarie 2026.

1

A subliniat că a activat conform modificărilor operate în baza ordinului nr.22

din 22 ianuarie 2018 timp de un an, până când la data de 15 februarie 2019 i s-a adus

la cunoștință ordinul nr. 588 din 13 decembrie 2018 a Ministerului Economiei și

Infrastructurii, prin care la pct.1 subct.7 ruta Chișinău 10:00 – Văratic 08:55 deținută

de societate a fost exclusă din programul de transport rutier interraional și din lista

operatorilor de transport antrenați la deservirea rutelor/curselor incluse în programul

menționat.

Totodată, prin pct. 4 al ordinului nr. 32 din 4 februarie 2019, Ministerul

Economiei și Infrastructurii a modificat lista operatorilor de transport antrenați la

deservirea serviciului regulat interraional Chișinău 10:00 – Puhoi 08:58, prin

excluderea rutei deținută de operatorului de transport SRL „Citius Grup”, fiind scos

la concurs serviciul menționat.

În opinia SRL „Citius Grup”, ordinele menționate supra sunt neîntemeiate și

urmează a fi anulate, motiv pentru care la data de 20 februarie 2019 a depus în adresa

Ministerului Economiei și Infrastructurii cerere prealabilă, solicitând anularea

ordinelor nr. 588 pct.7 din 13 decembrie 2018 și nr. 32 pct.4 din 4 februarie 2019 a

Ministerului Economiei și Infrastructurii, însă prin răspunsul nr. 14/4-1406 din 1

martie 2019, autoritatea publică a refuzat în admiterea solicitărilor, deoarece

legalitatea emiterii actului privind retragerea de la SRL „Citius Grup” de către

Agenția Națională Transport Auto a autorizațiilor menționate a fost examinată în

cadrul ședințelor judecătorești, dosar 2rac-143/18, în acest context fiind adoptată

încheierea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018.

Conform reclamantei, într-adevăr, în cadrul dosarului dat a fost examinată

cererea înaintată de Autoritatea administrativă ANTA împotriva SRL „Citius Grup”

privind retragerea autorizației pentru efectuarea transportului rutier de persoane prin

servicii regulate în trafic interraional nr. 0109993 și nr.0109994 din 17 noiembrie

2016 pentru efectuarea transportului rutier de persoane prin servicii regulate pe ruta

regulată Chișinău 10:00 min - Văratic 08:55 min.

Pe când în baza ordinului nr.22 din 22 ianuarie 2018 a Ministerului Economiei

și Infrastructurii, cursa în litigiu 403207/08 Chișinău 10:00 - Varatic 08:55 a fost

prescurtată cu acordul Ministerului, până la Puhoi, iar ora de pornire din Puhoi 08:58

modificată.

Respectiv, aceasta cursă nu este о cursă nouă atribuită SRL „Citius Grup”, ci

este о cursă grupată și prescurtată, iar Autorizația nr. 0114675 eliberată către ANTA

în baza ordinului Ministerului Economiei și Infrastructurii nr. 22 din 22 ianuarie

2018 este valabilă până la 22 ianuarie 2026.

SRL „Citius Grup” a specificat că nu a renunțat la autorizație, dar în baza

ordinului nr.22 din 22 ianuarie 2018, în temeiul art.35 alin.(1) și art.37 alin. (1) lit.

b), e), g) al Codului transporturilor rutiere, programul de transport rutier interraional

și lista operatorilor de transport antrenați la deservirea rutelor/ curselor incluse în

programul menționat a fost modificat.

Din considerentul că modificarea cursei nu poate fi tratată ca renunțarea la

autorizație și la cursă, cu atât mai mult că, aceasta modificare fiind coordonată cu

Ministerului Economiei și Infrastructurii, SRL „Citius Grup” a depus prezenta

acțiune, solicitând inclusiv în urma concretizării acțiunii, repunerea în termen a

acțiunii în legătură cu faptul că nu a cunoscut de existența ordinului contestat, acesta

2

nefiind publicat în Monitorul Oficial, precum și anularea pct.7 a ordinului nr.588 din

13 decembrie 2018 și a pct.4 din ordinul nr.32 din 4 februarie 2019 a Ministerului

Economiei și Infrastructurii.

Prin hotărârea din 20 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de SRL „Citius Grup” a fost admisă, fiind anulat ca fiind ilegal

subpct.7 pct.1 al ordinului Ministerului Economiei și Infrastructurii nr.588 din 13

decembrie 2018, prin care a fost modificat programul de transport rutier interraional

prin excluderea serviciului regulat Chișinău 10:00 – Văratic 08:55 a operatorului de

transport SRL „Citius Grup”. S-a anulat ca fiind ilegal pct.4 al ordinului Ministerului

Economiei și Infrastructurii nr.32 din 4 februarie.2019, prin care lista operatorilor

de transport antrenați la deservirea serviciului regulat interraional Chișinău 10:00 –

Puhoi 08:58, a fost modificat prin excluderea operatorului de transport SRL „Citius

Grup”, iar serviciul menționat s-a expus la concurs.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 15 mai 2020

Ministerului Economiei și Infrastructurii a depus apel nemotivat, care ulterior la 3

august 2020 a fost completat cu motivare, solicitând casarea hotărârii contestate cu

emiterea unei noi decizii privind admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Ministerul Economiei și Infrastructurii și a fost menținută hotărârea

din 20 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe de admitere integrală a acțiunii, or, la modificarea

programului de transport rutier interraional, de către Ministerul Economiei și

Infrastructurii nu au fost respectate prevederile alin. (7) din art. 37 din Codul

transporturilor rutiere, potrivit cărora modificarea programului de transport rutier

interraional prin mărirea numărului de curse poate fi efectuată anual numai în

perioada 1 ianuarie – 15 februarie, cu informarea, în termen de 30 de zile

calendaristice, a tuturor operatorilor de transport rutier care activează pe ruta la care

urmează a fi efectuate modificări.

Mai mult, Ministerul Economiei și Infrastructurii a modificat lista operatorilor

de transport antrenați la deservirea serviciului regulat interraional Chișinău 10:00 –

Puhoi 08:58, prin excluderea operatorului de transport SRL „Citius Grup” și a scos

la concurs serviciul menționat, contrar condițiilor de retragere a autorizației de

transport, prevăzute de art. 38 alin. (21) Codul transporturilor rutiere.

Or, nici în instanța de fond, nici în instanța de apel, autoritatea publică -

Ministerul Economiei și Infrastructurii, nu a indicat nici una din condițiile prevăzute

de art. 38 alin. (21) Codul transporturilor rutiere, ce ar constitui temei legal pentru

retragerea autorizației de transport rutier de persoane.

Într-adevăr, conform încheierii din 25 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

într-un alt litigiu, a fost declarat inadmisibil recursul SRL „Citius Grup” depus

împotriva deciziei din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost retrase autorizațiile pentru efectuarea transportului rutier de persoane prin

servicii regulate în trafic interraional nr. 0109993 și nr. 0109994 din 17 noiembrie

2016, pentru efectuarea transportului rutier de persoane prin servicii regulate pe ruta

Chișinău 10:00 – Varatic 8:55, însă acest act judecătoresc irevocabil nu poate

constitui drept temei pentru respingerea acțiunii, în situația în care informația

3

Agenției Naționale Transport Auto nr. 02/1-1-3395 din 11 mai 2018, anexată la

prezentul litigiu se referă la autorizațiile nr. 0109993 și nr. 0109994 din 17 noiembrie

2016, pe când în speță, SRL „Citius Grup” deține Autorizație de transport rutier prin

servicii regulate în trafic interraional seria ANTA nr. 0114675, valabilă de la 23

ianuarie 2018 pînă la 22 ianuarie 2026, pe ruta regulată Chișinău – Puhoi (f.d.19) și

această autorizație este una valabilă, nu a fost anulată, iar cauza în cadrul căreia a

fost emisă încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018 avea ca obiect

autorizațiile cu nr. 0109993 și nr. 0109994 din 17 noiembrie 2016.

Având în vedere cele enunțate, instanța de apel a respins argumentele

apelantului precum că actele contestate au avut ca temei încheierea Colegiului Curții

Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018, or, în speța dedusă judecății, pretențiile

reclamantei sunt bazate pe deținerea autorizației seria ANTA nr. 0114675, valabilă

de la 23 ianuarie 2018 pînă la 22 ianuarie 2026 și nu a făcut obiect de examinare în

cadrul dosarului la care face referire apelantul.

Plus la aceasta atât în instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au fost

prezentate probe, înscrisuri, care ar confirma faptul că Agenția Națională Transport

Auto a constatat încălcări în deservirea rutei în baza Autorizației de transport rutier

prin servicii regulate în trafic interraional seria ANTA nr. 0114675, precum și nu a

fost constatată renunțarea operatorului la autorizație.

Ca urmare, după cum just a conchis și instanța de fond, temei legal în vederea

excluderii operatorului de transport SRL „Citius Grup” din Lista operatorilor de

transport antrenați la deservirea serviciului regulat interraional Chișinău 10:00 –

Puhoi 08:58, cu scoaterea la concurs a serviciul menționat, nu a fost constatat.

Cu privire la argumentul apelantului privind faptul că, instanța de contencios

administrativ nu este competentă a se pronunța asupra oportunității actului

administrativ, instanța de apel a reținut că, prima instanță nu s-a expus asupra

oportunității actului administrativ, dar a legalității acestuia.

Invocând ilegalitatea deciziei enunțate, la data de 21 octombrie 2020,

Ministerul Economiei și Infrastructurii a contestat-o cu recurs nemotivat, care

ulterior la data de 11 noiembrie 2020 a fost completat cu motivare, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a actului judecătoresc ce constituie obiectul

prezentului recurs cu pronunțarea unei decizii noi, de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel motivată anexate

la dosar, invocându-se că temei la adoptarea actelor administrative contestate a servit

încheierea din 25 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

În concluzie a invocat că instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând decizie neîntemeiată de

menținere a hotărârii primei instanțe, prin care acțiunea a fost admisă.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

4

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că atât recursul nemotivat depus la data de 21 octombrie 2020 (f.d.180)

cât și motivarea acestuia depusă la data de 11 noiembrie 2020 (f.d.183) sunt în

termen, dat fiind faptul că decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 30

septembrie 2020 (f.d.165) și recepționată de recurent la data de 23 octombrie 2020

(f.d.178).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ministerul Economiei și

Infrastructurii în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

5

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Ministerul Economiei și Infrastructurii.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul depus de Ministerul Economiei și Infrastructurii, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

6