2ra-1724/20 — Încasarea îndemnizatiei unice

2ra-1724/20 — Încasarea îndemnizatiei unice (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1724/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central, Judecător – T. Avasiloaie

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dub Rodica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dub Rodica către

Casa Națională de Asigurări Sociale, cu privire la obligarea efectuării plăților

lunare a indemnizației, echivalentă cu suma pensiei de întreținere pentru copiii

minori, obligarea de a majora cuantumul indemnizației, și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, prin care s-

a respins apelul declarat de Dub Rodica și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul central, din 16 iulie 2018,

c o n s t a t ă:

La 27 septembrie 2017, Dub Rodica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, concretizată prin cererea din 28

mai 2018, solicitând:

- încasarea sumei de 580980,10 lei cu titlu de prejudiciu material pentru

perioada 10 mai 2011 – 02 aprilie 2018, perioadă în care pârâta nu a achitat

indemnizații, nefiind achitată nici pensia de întreținere de către tatăl copiilor,

perioadă în care se efectuau acte de procedură obligatorii, impuse de Hotărârea

Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 ”privind măsurile de ameliorare a

situații materiale a minorilor, ai căror părinți se eschivează de la achitarea

pensiei alimentare, pentru a avea dreptul de a se adresa în instanță de judecată”;

- obligarea CNAS la plata lunară a indemnizației, echivalentă cu suma pensiei

de întreținere pentru copiii minori, cu un adaos de 10 % în cuantum de 1100 lei

pentru fiecare copil: Xxxxx și Xxxxx, cu recalcul din 02 aprilie 2018 și indexarea

anuală, în conformitate cu indicele inflației stabilit de Hotărârea Guvernului

pentru alte indemnizații, la 01 aprilie sau de câte ori se va decide prin Hotărârea

Guvernului;

- obligarea CNAS să majoreze plata lunară a indemnizației pentru copiii Xxxxx

și Xxxxx de la 1100 lei, până la 2190 lei, la nivelul minimului de existență pentru

un copil în trimestrul II al anului 2017 în mediul urban, cu recalcul din 02 aprilie

2018 și să fie modificat regulat, odată cu modificările datelor Biroului National de

1

Statistică, la capitolul minimul de existență, un adaos de 10 % din minimul de

existență;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro, în

contul minorei Xxxxx, pentru tratament inuman și degradant, prin neasigurarea

cu indemnizație în loc de pensie de întreținere, de la vârsta de 4 ani, timp de 8 ani,

și încălcarea drepturilor copilului la viață decentă, odihnă, studii, alimentație,

tratament, care nu vor mai putea fi recuperate niciodată;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro, în

contul minorului Xxxxx, pentru tratament inuman și degradant, prin neasigurarea

cu indemnizație în schimbul pensiei de întreținere, de la vârsta de 2 ani, timp de 8

ani, și încălcarea drepturilor copilului la viața decentă, odihnă, studii, alimentație,

tratament, care nu vor mai putea fi recuperate niciodată;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro, în

contul mamei Dub Rodica, pentru tratament inuman și degradant, prin

neasigurarea cu indemnizație în schimbul pensiei de întreținere, și lăsarea unei

femei cu 2 copii de vârstă fragedă (2 ani și 4 ani) grav bolnavi, fără resurse de

existență și posibilitate de a munci, pentru lipsa unei vieți decente, a alimentației

corecte și a tratamentului necesar, care a avut impact asupra sănătății psihice,

deteriorate timp de 8 ani;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro, în

contul minorei Xxxxx, pentru discriminare față de alți copii, care primesc

indemnizație sau pensie de întreținere;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro, în

contul minorului Xxxxx, pentru discriminare față de alți copii, care primesc

indemnizație sau pensie de întreținere;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 30000 euro, în

contul lui Dub Rodica, pentru discriminare față de bărbatul, debitor, prin

neachitarea indemnizației, în loc de pensia alimentară, timp de 8 ani pentru lipsa

de viață privată, lipsa de odihnă, de studii, care nu vor putea fi recuperate

niciodată, pentru lipsa de avansare în carieră profesională, creând imposibilitate

de a cotiza în fondul social, pentru a beneficia de pensie și stagiu de pensionare,

ceea ce o discriminează în viitorul apropiat, față de bărbați, deoarece la vârsta de

pensionare nu va putea avea pensie, ci alocație de 150 lei pe lună;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro, pentru

neinformarea activă, în 2014 și la adresările anterioare a părintelui Dub Rodica,

în cunoștința de cauză că pensia alimentară nu este plătită, că are dreptul să ceară

prin judecată, o indemnizație, în locul pensiei alimentare neachitate, utilizând

Hotărârea Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 ”privind măsurile de

ameliorare a situații materiale a minorilor, ai căror părinți se eschivează de la

achitarea pensiei alimentare”, răspunzând prin scrisoare nr. 1866 din 22 aprilie

2014 și care are obligația să publice pe pagina web a instituției publice de

asigurare socială o astfel de informație de interes public major, în interesul

superior al copiilor;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 6000 euro, în contul

părintelui Dub Rodica, pentru încălcarea dreptului la proprietate asupra sumei de

580980,10 lei prin neasigurarea cu indemnizație, în loc de pensie alimentară, fiind

în cunoștință de cauză, că pensia nu e plătită, răspunzând prin scrisoarea nr.1866

2

din 22 aprilie 2014 și neinformând activ părintele, nici prin scrisoare, nici nu a

publicat pe pagina web a instituției publice de asigurare socială, o astfel de

informație de interes public major, în interesul superior al copiilor, cu privire la

dreptul de a cere indemnizația, prin judecată de la CNAS în baza Hotărârii

Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 ”privind măsurile de ameliorare a

situației materiale a minorilor, ai căror părinți se eschivează de la achitarea

pensiei alimentare”;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului material în mărime de 175997, 80 lei în

contul mamei Dub Rodica, pentru recuperarea cheltuielilor suportate la

recuperarea sănătății minorilor Xxxxx, Xxxxx, pentru recuperarea cheltuielilor

suplimentare provocate acestora de împrejurări excepționale (boala gravă,

schilodirea copilului etc.), care nu pot fi executate din motive ce nu depind de

persoanele, obligate să le plătească în temeiul art. 1 si 2 din Hotărârea

Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 ”privind măsurile de ameliorare a

situației materiale a minorilor, ai căror părinți se eschivează de la achitarea

pensiei alimentare”, pentru a avea dreptul de a se adresa în instanța de judecată;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro în

contul mamei Dub Rodica, pentru tratament inuman și degradant, prin

neasigurarea cu tratament gratuit, garantat de Constituție, lăsând o femeie, cu 2

copii de vârsta fragedă (2 ani și 4 ani), grav bolnavi, fără resurse de existență și

posibilitate de lucru, pentru lipsa de viață decentă, lipsa alimentației corecte, lipsa

tratamentului necesar, care a avut impact asupra sănătății psihice, deteriorate de

8 ani;

- încasarea de la CNAS a dobânzii de întârziere, în contul Rodicăi Dub, dacă

nu execută hotărârea instanței de judecată în termen de 90 de zile de la data

devenirii definitive, chiar și în lipsa vinovăției în temeiul art. 243 din Codul de

procedură civilă;

- încasarea de la CNAS a prejudiciului material în mărime de 8000 lei, pentru

compensarea timpului de muncă pierdut, pentru scrierea prezentei cereri în

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 23 august 2012, a fost înregistrat spre

executare titlul executoriu nr. 2-3252/10 din 15 noiembrie 2010, emis de

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, prin care s-a dispus încasarea din contul lui

Xxxxx în beneficiul Rodicăi Dub a pensiei pentru întreținerea minorilor Xxxxx și

Xxxxx, în mărime de 1000 lei/lunar pentru fiecare copil, începând cu data de 09

iunie 2010 până la atingerea majoratului de către copii.

Cu toate acestea, Xxxxx nu a achitat pensia de întreținere a copiilor minori și,

timp de 8 ani, a acumulat o restanță ce constituie 141888,55 lei.

De asemenea, reclamanta a menționat că prin încheierea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 19 decembrie 2013, a fost dispusă anunțarea în căutare a

debitorului Xxxxx, iar după multiple demersuri, prin scrisoarea nr. 25-257/2012-3

din 06 ianuarie 2015, Procuratura Generală a RM i-a comunicat că la 05 ianuarie

2015 a fost dispusă pornirea urmăririi penale în privința lui Xxxxx în baza art. 320

alin. (1) din Codul penal, pe faptul eschivării intenționate a executării hotărârii

instanției de judecată.

Suplimentar, reclamanta a menționat că în temeiul pct. 1 al Hotărârii

Guvernului RM nr. 769 din 25 noiembrie 1992 ”Privind măsurile de ameliorare a

3

situației materiale a minorilor, ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei

alimentare”, s-a adresat la Casa Națională de Asigurări Sociale cu cerere privind

achitarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori/indemnizației, neachitată de

către debitorul Xxxxx, însă prin scrisoarea nr. 1866 din 22 aprilie 2014, cererea a

fost respinsă.

Astfel, reclamanta a fost nevoită să depună prezenta cerere de chemare în

judecată, pentru a-și apăra drepturile legale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 16 iulie 2018, cererea

de chemare în judecată depusă de Dub Rodica către Casa Națională de Asigurări

Sociale, cu privire la obligarea efectuării plăților lunare a indemnizației,

echivalentă cu suma pensiei de întreținere pentru copiii minori, obligarea de a

majora cuantumul indemnizației, și repararea prejudiciului material și moral, a fost

respinsă.

La 17 iulie 2018, Dub Rodica a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, iar la 08 octombrie 2018 a depus apel suplimentar, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 16 iulie 2018 și

emiterea unei noi hotărâri.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2019, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Dub Rodica și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul central, din 16 iulie 2018.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 iulie 2020, s-a admis recursul

depus de Dub Rodica și s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie

2019, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Drept motiv pentru a decide astfel, instanța ierarhic superioară a specificat că,

în descrierea circumstanțelor de fapt și normelor de drept, în decizia contestată cu

recurs, instanța de apel a făcut referire la o altă speță, astfel considerând că

prezenta cauză, a fost soluționată superficial, fără examinarea tuturor

circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a cauzei.

Astfel, la 22 septembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia prin care

s-a respins cererea de apel depusă de Dub Rodica și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 16 iulie 2018.

Pentru a decide astfel, susținând poziția instanței de fond, instanța de apel a

reiterat că pct. 1 al Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 ”Privind

măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor, ai căror părinți se

eschivează de la achitarea pensiei alimentare”, modificat prin Hotărârea

Guvernului nr.1478 din 15 noiembrie 2002 (în vigoare din 21 noiembrie 2002),

este o normă prin care se face trimitere la prevederile unui alt act normativ și

anume, Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a îndemnizațiilor

adresate familiilor cu copii.

În continuare, făcând referire la Regulamentul cu privire la modul de stabilire

și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.1478 din 15 noiembrie 2002, adoptată în conformitate cu Legea

nr.315 din 23 decembrie 2016 ”privind prestațiile sociale pentru copii”, Colegiul

civil a remarcat că, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată,

Regulamentul în cauză nu prevedea nici un tip de indemnizație pentru copiii, ai

căror părinți, fiind obligați să plătească pensia alimentară, sunt urmăriți de către

4

organele afacerilor interne în baza deciziilor instanțelor de judecată în legătură cu

eschivarea lor de la achitarea pensiei alimentare.

În context, instanța de apel a menționat că prin Decizia nr. 309/1153 privind

refuz în stabilirea alocației, Rodicăi Dub i s-a refuzat în stabilirea alocației conform

art. 9, alin.(2), art. 10 alin.(2) al Legii nr. 499 din 14 iulie 1999 ”privind alocațiile

sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni”, care prevede stabilirea alocației

pentru copii în cazul pierderii întreținătorului – decesul unui sau ambilor părinți.

(f.d.14, vol. I)

Suplimentar, instanța de apel a menționat că în cererea de apel nu s-a indicat

prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care

circumstanțe aceasta rezultă, or, deși pct.1 al Hotărârii Guvernului nr.769 din 25

noiembrie 1992 ”Privind măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor, ai

căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare”, nu este abrogat,

acesta nu poate fi aplicat, deoarece actul normativ la care se face trimitere, nu

reglementează nici un tip de indemnizație pentru categoriile indicate în pct.1.

Totodată, instanța de apel a notat că este inoportună pronunțarea asupra altor

obiecții invocate în cererea de apel, în situația în care, instanța de fond, a constatat

și a elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a cauzei, a determinat cadrul legal aplicabil litigiului, a analizat și a apreciat

materialul probatoriu la justa lui valoare, în așa fel nefiind necesară verificarea

suplimentară a circumstanțelor cauzei.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 02 noiembrie 2020, Dub

Rodica a declarat recurs, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22

septembrie 2020.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

reflectate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, Dub Rodica a

invocat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, au interpretat eronat legea (Hotărârea Guvernului

nr.769 din 25 noiembrie 1992 ”Privind măsurile de ameliorare a situației materiale

a minorilor, ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare”) și nu

au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Or, în cazul inexistenței normei de drept care să reglementeze raportul litigios,

instanța judecătorească a avut obligația să aplice norma de drept care

reglementează raporturi similare (analogia legii), iar în lipsa unei astfel de norme,

să se conducă de principiile de drept și de sensul legislației în vigoare (analogia

dreptului) în temeiul art. 12 din Codul de procedură civilă.

Astfel, recurenta a menționat că instanța de apel a încălcat principiul

disponibilității, prevăzut de art. 27 din Codul de procedură civilă, refuzând să dea

apreciere, să ia o decizie asupra pretenției compensării cheltuielilor suplimentare,

pentru medicamente pentru 2 copii invalizi.

De asemenea, recurenta consideră că prin decizia Curții de Apel Chișinău din

22 septembrie 2020, i s-a încălcat dreptul la proprietate, protejat de Protocolul 1

CEDO, dreptul de acces la justiție, protejat de art. 6 CEDO, art. 13 CEDO, prin

refuzul de a încasa de la CNAS a sumei prejudiciului material, pentru perioada în

care CNAS nu a achitat indemnizații, nefiind achitată nici pensia de întreținere de

către tatăl copiilor.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, este de menționat că, în

5

conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, la 15 octombrie 2020, instanța de apel a expediat

participanților la proces, decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020,

(f.d. 198, vol.II), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze

momentul recepționării acesteia de către recurentă.

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului consideră că cererea de recurs, înregistrată la 02 noiembrie 2020, este

depusă în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Dub Rodica este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele de

6

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu

permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca

fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Dub Rodica.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dub Rodica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

7