2ra-1668/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1668/2020

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei (jud. A. Clevada)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A.Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Teodor

Socolenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Spînache

împotriva lui Teodor Socolenco cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Victor Spînache, reprezentat de avocatul Andrei Starîi,

casată hotărârea din 21 ianuarie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei și emisă o

nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 06 august 2018 Victor Spînachi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Teodor Socolenco cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, în temeiul contractului, a prestat

servicii de reparare-vopsire a automobilului pârâtului de model Volkswagen Pasat

B6 cu număr de înmatriculare xxxxxx, anul producerii 2009. Potrivit contractului

semnat de către pârât, ultimul a recepționat autoturismul reparat și vopsit la data de

27 septembrie 2019, neavînd careva pretenții privitor la lucrările efectuate și s-a

obligat să achite prețul lucrărilor efectuate în sumă totală de 51090 de lei până la

data de 29 septembrie 2018.

La data convenită de părți, pârâtul nu și-a onorat obligația asumată despre

achitarea lucrărilor și nu a întreprins careva acțiuni în vederea stingerii datoriei

formate. La nenumăratele adresări către pârât prin și propunerile soluționării

amiabile a situației create nu s-au soldat cu succes. Despre depunerea unei cereri în

instanța de judecată l-a preavizat pe pârât prin somația expediată la data de 04 iulie

2018.

Astfel, ținând cont de faptul că pârâtul nu a soluționat litigiul pe cale amiabilă

și nu a întreprins careva măsuri în vederea stingerii datoriei formate, Victor

Spînachi a solicitat încasarea de la Teodor Socolenco a datoriei în mărime de 51090

de lei și a dobânzii de întârziere în mărime de 5981,73 de lei.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, a fost

respinsă acțiunea depusă Victor Spînache ca fiind neîntemeiată.

La 06 martie 2020 Victor Spînache, reprezentat de avocatul Andrei Starîi, a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 21 ianuarie

2020, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Victor Spînache, reprezentat de avocatul Andrei Starîi, casată hotărârea

primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial și a

fost încasat de la Teodor Socolenco în beneficiul lui Victor Spînache suma de

51 090 de lei cu titlu de datorie, cu titlu de cheltuieli de judecată compune din: suma

de 2690 de lei achitată ca taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și

depunerea cererii de apel, cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul

examinării cauzei în prima instanță în sumă de 2500 de lei și cheltuieli pentru citare

publică în sumă de 120 de lei. A fost respinsă ca fiind neîntemeiată pretenția cu

privire la încasarea dobânzii de întârziere.

În susținerea soluție sale instanța de apel a aplicat prevederile art. 7 alin. (4),

10 alin. (1), art. 776, 208 alin. (1) și (2), 946, 949, 957 alin. (1) și (2), 958 alin. (1),

966 alin. (1) Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie 2019 și a stabilit că Victor

Spînachi practică activitate de întreprinzător individual, avînd unul din scopurile

principale de activitate repararea mașinilor, fapt atestat potrivit extrasului din

registrul de stat al întreprinderilor individuale nr.1227 din 12.12.2019 (f.d.184).

La 08 iunie 2017 între Victor Spînachi și Teodor Socolenco a fost încheiat un

contract de antrepriză, îmbrăcând și forma unui cont de plată, potrivit căruia,

întreprinzătorul individual Victor Spînachi s-a obligat să efectueze lucrări de

reparație și vopsire a automobilului de marca Volkswagen Pasat B6 cu n.î. xxxxxx,

anul producerii 2009, proprietate a pârâtului, fiind stabilit de către reclamant prețul

total al lucrărilor și a pieselor de schimb în sumă de 35 950 de lei. Prețul stabilit a

fost acceptat de către clientul – pîrîtul Socolenco Teodor, pentru care a semnat,

înscriind personal acordul său privitor la lucrările ce urmează a fi efectuate, precum

și a pieselor ce urmează a fi schimbate, totodată angajîndu-se să achite prețul stabilit

în termen de până la data de 24 septembrie 2017.

În urma acordului comun dintre reclamant în calitate de întreprinzător și

Socolenco Teodor în calitate de client, Victor Spînachi s-a obligat și a executat

lucrări de reparație și vopsire a automobilului pârâtului, care includeau o serie de

lucrări de reparație și înlocuire a pieselor, precum și vopsire a unității de transport la

prețul total de 35950 de lei (f.d. 37)

Conform devizului de cheltuieli înscris în actul semnat între părți, prețul total

final al lucrărilor efectuate de către reclamant a constituit suma de 51 090 de lei (f.d.

35-36).

Astfel, în temeiul prevederilor normei de drept indicate supra, Colegiul

instanței de apel a reținut că, pârâtul a recepționat unitatea de transport la data de 26

septembrie 2017, neavând careva obiecții privitor la calitatea lucrărilor efectuate și

la prețurile stabilite de către reclamant, ridicând automobilul reparat de la sediul

reclamantului fără achitarea prețului, obligîndu-se să achite prețul lucrărilor până la

data de 27 septembrie 2017, obligație care nu a fost executată nici la data de 27

2

septembrie 2017, și nici ulterior, motiv din care a admis pretenția lui Victor

Spînache împotriva lui Teodor Socolenco cu privire la încasare a datoriei în mărime

de 51 090 de lei.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată pretenția cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 5981 de lei, deoarece în relațiile care

reies din contractele de prestări-servicii nu se încasează dobânda de întârziere, cu

atât mai mult că în acest sens nu a fost încheiat un careva contract, să existe un

acord al părților.

Instanța de apel cu aplicarea prevederilor art. 94 și 96 CPC a dispus încasarea

de la Teodor Socolenco în beneficiul lui Victor Spînache cheltuielile de judecată

suportate pentru examinarea cauzei date.

La 16 octombrie 2020 Teodor Socolenco a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

A considerat că instanța de apel neîntemeiat a încasat datoria, deoarece

intimatul în cadrul examinării cauzei nu a prezentat probe prin care să se confirme

că a prestat serviciul de reparație a automobilului său, cu atât mai mult că intimatul

nu este în drept să presteze servicii de reparație a automobilelor, și prin urmare nu

este în drept să pretindă încasarea de la dânsul a unei sume de bani.

La 09 decembrie 2020 Teodor Socolenco a depus prin intermediul poștei

electronice cerere de recurs completată, însă nu este semnată corespunzător.

Prin notificarea din 28 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

La 24 noiembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Victor Spînache,

reprezentat de avocatul Andrei Starîi, a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

La 03 decembrie 2020, prin intermediul adresei electronice, Teodor Socolenco

a recepționat referința depusă de intimat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți

a fost recepționată de Teodor Socolenco la data de 19 august 2020 (f.d. 242, vol. I).

Astfel, recursul declarat la 16 octombrie 2020 de către Teodor Socolenco, este în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Teodor Socolenco nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Teodor Socolenco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

d i s p u n e:

Recursul declarat de Teodor Socolenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5