2ra-545/20 — incasarea sumei

dosarul nr. 2ra-545/2020

prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central (S. Pleșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Banaru Oleg,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popa Olesea

împotriva lui Banaru Oleg cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Banaru Oleg, a fost casată în parte hotărârea din 19

aprilie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central cu emiterea în această parte a

unei noi hotărâri,

c o n s t a t ă:

La 12 martie 2018 Popa Olesea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Banaru Oleg cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în anul 2015, la rugămintea și

insistența lui Banaru Oleg, a contractat un credit de la BC „MoldovaAgroindbank”

SA în sumă de 63 000 de lei, banii care au fost ulterior transmiși pârâtului pentru

chestiuni personale.

A menționat că de la început pârâtul achita anumite sume, ajungând la suma

de 30 000 lei, însă ulterior a încetat să mai achite, creditul fiind rambursat de ea.

A solicitat reclamanta Popa Olesea încasarea în beneficiul său de la Banaru

Oleg a sumei de 33 000 de lei cu titlu de împrumut acordat și dobânda contractuală

în cuantum de 8850,70 de lei, precum și cheltuieli de judecată și de asistență

juridică.

La 13 martie 2019 Popa Olesea a depus cerere de majorare a pretențiilor,

solicitând încasarea suplimentară a dobânzii contractuale pentru perioada 12 martie

2018-13 martie 2019, în sumă de 4620 de lei.

Prin hotărârea din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

acțiunea a fost admisă integral; s-a încasat de la Banaru Oleg în beneficiul Olesei

Popa datoria la împrumutul acordat conform recipisei în sumă de 33 000 de lei și

dobânda contractuală în sumă de 13270,70 de lei, precum și cheltuieli de judecată

suportate la plata taxei de stat în sumă de 1385 de lei și cheltuieli de asistență

juridică în sumă de 2450 de lei.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la data de 14 mai 2019 Banaru

Oleg a declarat apel împotriva hotărârii din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Căușeni,

sediul central, solicitând casarea hotărârii în partea în care au fost admise integral

pretențiile privind încasarea dobînzii contractuale în sumă de 13 270,70 de lei,

precum și în partea încasării cheltuielilor de judecată și anume pentru asistență

juridică ca fiind nejustificate, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă parțial pretenția privind încasarea dobânzii contractuale, doar

pentru perioada de 18 luni, în rest pretențiile să fie respinse. La fel, să fie micșorat și

cuantumul cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică ca fiind nejustificate.

Prin decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Banaru Oleg, a fost casată în parte hotărârea din 19 aprilie 2019 și

anume în partea admiterii pretențiilor cu privire la încasarea din contul lui Banaru

Oleg în beneficiul Olesei Popa a dobânzii contractuale și a cheltuielilor de judecată

cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, după cum urmează: s-a încasat din

contul lui Banaru Oleg în beneficiul Olesei Popa dobânda contractuală în sumă de

6930 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1197,90 de lei legate de

achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată cît și cheltuieli de

asistență juridică în sumă de 2 000 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul

central din 19 aprilie 2019 a fost menținută. S-a încasat din contul Olesei Popa în

beneficiul lui Banaru Oleg cheltuielile de judecată suportate la plata taxei de stat la

înaintarea cererii de apel în sumă de 142,66 de lei.

Instanța de apel a ținut să menționeze că recepisa anexată la materialele

cauzei, scrisă și semnată de Oleg Banaru, (f.d. 5), este reținută ca înscris ce

confirmă încheierea contractului de împrumut între Banaru Oleg, în calitate de

împrumutător și Popa Olesea, în calitate de împrumutat. Or, acest înscris confirmă

încheierea contractului de împrumut și corespunde exigențelor legale, inclusiv

clauzelor esențiale ale contractului de împrumut.

Instanța de apel a reținut că Banaru Oleg nu a rambursat integral, în termenul

stabilit, împrumutul acordat în sumă de 33 000 de lei, or, nu a fost prezentată nici o

probă în scris prin care Banaru Oleg ar confirma achitarea integrală a acestei

obligații pentru ca contractul de împrumut să fie considerat stins.

Astfel, Colegiul instanței de apel a respins concluziile invocate de instanța de

fond care a stabilit eronat că dobânda constituie o plată pentru folosirea

împrumutului acordat, astfel fiind justificată plata acesteia și după expirarea

termenului pentru care a fost acordat împrumutul. Or, dobânda contractuală, cât și

dobânda de întârziere nu au aceiași finalitate și reprezintă de fapt două instituții

distincte și autonome, din care considerente nu este admisibil faptul încasării

dobânzii de întârziere, pentru perioada contractuală. Asta deoarece, s-ar primi că se

încasează despăgubiri de două ori pentru unul și același prejudiciu.

De la această regulă, însă, există o excepție prevăzută în art.619 alin. (2) Cod

civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. În cazul

actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata

dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este

admisă proba unui prejudiciu mai redus. Care însă nu ar putea fi aplicată în

circumstanțele speței.

2

Colegiul a considerat necesar de menționat că în cadrul examinării cererii de

apel, cu certitudine a fost stabilit că apelantul Banaru Oleg nu a manifestat un

comportament diligent în cadrul raportului juridic obligațional, așa cum cer

prevederile legislației în vigoare.

Respectiv, instanța de apel a concluzionat că acțiunea înaintată de către

intimata Popa Olesea urmează să fie admisă, însă nu integral. Or, conform

prevederilor practicii Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că creanțele

constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției (cauza Pressos

Comania Naviera SA împotriva Belgiei din 05 octombrie 1978). Or, creanță

reprezintă o valoare patrimonială ce intră în domeniul de aplicație a noțiunii de

“bun”, deoarece creditorii au speranță legitimă de a putea obține rambursarea unei

sume litigioase (cauza Dangeville împotriva Franței din 23 iulie 2009).

Totodată, instanța de apel a menționat că Popa Olesea nu este lipsită de

posibilitatea de a demonstra încălcarea dreptului său asupra mijloacelor financiare

de către Banaru Oleg, sub alte temeiuri și anume privind dobânda de întârziere, în

măsura în care ar fi întrunite condițiile în acest sens. Prin urmare, raportând

prevederile și constatările legale sus - menționate la materialele cauzei, Colegiul a

constatat netemeinicia hotărârii instanței de fond în partea încasării sumei ce excede

suma de 6930 de lei sub forma dobânzii contractuale și respectiv temeinicia cererii

de apel declarate.

În context, instanța de apel a considerat necesar încasarea din contul pârâtului

Banaru Oleg în beneficiul Olesei Popa taxa de stat în mărime de 1197,90 lei legată

de achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și taxa de stat

la înaintarea cererii de apel în sumă de 142,66 de lei, reieșind din cuantumul

pretențiilor admise.

Concomitent, pornind de la esența litigiului, prestația în timp consumată de

avocat în prezenta cauză, instanța de apel a considerat că urmează a fi încasată suma

de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, care este o sumă reală,

necesară și rezonabilă, corespunde volumul serviciilor prestate realmente

confirmate de către avocat în cadrul judecării prezentului litigiu.

La 03 februarie 2020 Banaru Oleg a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea acesteia în partea încasării sumei de 1 000 de lei

pentru asistența juridică ca fiind nejustificată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia

deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării

acesteia, din care considerente recursul este în termen.

Curtea Supremă de Justiție a remis în adresa intimatei copia recursului,

recepționat la data de 28.02.2020, fapt confirmat prin avizul de recepție. Însă

referință nu a fost depusă.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de Banaru Oleg în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Banaru Oleg nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Banaru Oleg.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Banaru Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5