2ra-1295/18 — incasarea datoriei.

Dosarul nr. 2ra-1295/18

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani: D. Dulghieru

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: I. Muruianu, V. Efros, N. Budăi

Î N C H E I E R E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Marin Oleg,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iliev Olga împotriva lui

Marin Oleg cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Marin Oleg și menținută hotărârea din 30 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și hotărârea suplimentară din 05 iulie 2017

c o n s t a t ă:

La data de 26 octombrie 2016, Iliev Olga a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Marin Oleg cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că pe parcursul anului 2016 a dat cu

împrumut lui Marin Oleg sume bănești în mărime totală de 39.820 lei și 600 de dolari

SUA, fapt ce se confirmă prin recipisa din 27 iulie 2016, prin care pârâtul s-a obligat să

returneze sumele datorate cât mai curând posibil, însă până în prezent ultimul nu i-a

achitat banii datorați.

A susținut că de nenumărate ori s-a adresat pârâtului să-i ramburseze datoria, dar nu

s-a soldat cu succes.

A invocat reclamanta, întrucât Marin Oleg nu i-a achitat în termen sumele de bani

împrumutate, acesta urmează să-i achite și dobândă de întârziere.

Astfel, dobânda de întârziere pentru perioada 31 august 2016 – 29 septembrie 2016 a

constituit suma de 818,60 de lei, calculată după următoarea formulă: 39.820 lei + (600

dolari SUA × 19,80 lei pentru 1 dolar SUA conform cursului oficial al BNM) = 51.702,28

lei × (10%+9%)÷12 luni = 818,60 de lei.

În contextul expus, a cerut reclamanta Iliev Olga încasarea din contul lui Marin Oleg

în beneficiul său sumei de 39.820 lei și 600 de dolari SUA cu titlu de datorie sau

echivalentul acesteia în valută națională conform cursului oficial al BNM la data executării

hotărârii, 818,60 de lei cu titlu de dobândă de întârziere calculată pentru perioada 31

august 2016 – 29 septembrie 2016, și 1.575 de lei taxa de stat achitată la depunerea cererii

de chemare în judecată.

1

Prin hotărârea din 30 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea a

fost admisă în parte, fiind încasată din contul lui Marin Oleg în beneficiul Olgăi Iliev suma

de 39.820 lei și 600 de dolari SUA cu titlu de datorie convertiți în valută națională la data

executării hotărârii, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin hotărârea suplimentară din 05 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, a fost încasată din contul lui Marin Oleg în beneficiul Olgăi Iliev suma de 1.575

de lei taxa de stat.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

decalat de către Marin Oleg și menținută hotărârea din 30 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și hotărârea suplimentară din 05 iulie 2017.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că la actele

cauzei sunt suficiente probe care atestă existența datoriei pe care o are Marin Oleg față de

Olga Iliev, în special recipisa din 27 iulie 2016, pe care pârâtul a întocmit-o și semnat-o

personal fără anumite obiecții.

Mai mult ca atît, în cadrul ședinței instanței de apel Marin Oleg a recunoscut faptul că

datorează reclamantei Olga Iliev suma de 39.820 lei și 600 de dolari SUA, solicitînd în

acest sens stabilirea unor rate de rambursare a datoriei.

La 15 mai 2018, Marin Oleg, prin intermediul reprezentantului său-avocatul

Alexandr Bodnariuc în baza mandatului seria MA nr. 1239419 din 14 mai 2018, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, hotărârii din 30 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a hotărârii suplimentare din 05 iulie 2017, cu

remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În susținerea recursului Marin Oleg a invocat că de către prima instanță au fost

încălcate normele de drept procedural, și anume cauza a fost examinată în absența sa,

căruia nu i-a fost comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, fiind astfel lipsit de

posibilitatea de a prezenta probe întru apărarea drepturilor sale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa lui Marin Oleg la 13 martie 2018 (f.d. 129), însă

lipsesc date când a fost recepționată de către recurent.

Totodată, din textul cererii de recurs rezultă că Marin Oleg a făcut cunoștință cu

decizia recurată la 18 martie 2018.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Marin Oleg la 15 mai 2018, se

consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La data de 30 mai 2018, în adresa Olgăi Iliev a fost expediată copia recursului

declarat de către Marin Oleg, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 02 iulie 2018, intimata Iliev Olga a depus referință, solicitând să fie considerat

recursul declarat de către Marin Oleg ca inadmisibil, cu menținerea deciziei din 22

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, hotărârii din 30 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și a hotărârii suplimentare din 05 iulie 2017, pe care le consideră

legale și întemeiate, invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat

minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei

spețe, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

2

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din

referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Marin Oleg este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Marin Oleg nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul lui Marin Oleg

precum că de către prima instanță au fost încălcate normele de drept procedural, și anume

cauza a fost examinată în absența sa, căruia nu i-a fost comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a prezenta probe întru apărarea drepturilor

sale, din următoarele considerente.

După cum rezultă din actele cauzei prima instanță a expediat în adresa părților la

proces, inclusiv recurentului-pârât Marin Oleg, citație pentru ședința de judecată fixată

spre examinare pentru data de 13 februarie 2017 (f.d. 20), care a fost recepționată de către

3

ultimul prin intermediul mamei sale Varun Olga la 10 ianuarie 2017, fapt ce rezultă din

avizul de recepție (f.d. 25).

Faptul că mama recurentului-pârât a recepționat citația nominalizată a recunoscut

însuși Marin Oleg în cadrul ședințelor instanței de apel din 07 decembrie 2017 și 22

februarie 2018 (f.d. 74, 118).

Afară de aceasta, personal recurentul atît în recipisa din 27 iulie 2016, cât și în

cererea de apel și cererea de recurs a indicat adresa sa de domiciliu identică cu adresa de

domiciliu al mamei sale: XXXXX, unde dânsul are viză de reședință.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul

de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Marin Oleg ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Marin Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4