2ra-669/20 — Încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-669/20 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-669/20
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central, judecător – N. Costaș
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă
Î N C H E I E R E
06 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Păslari Nicolai și avocatul
acestuia – Cepoi Ina,
în cauza civilă la cererea înaintată de Păslari Nicolai către Morarenco Crina cu
privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
respinsă cererea de apel depusă de Păslari Nicolai, fiind menținută hotărârea din 14
mai 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
c o n s t a t ă:
La 18 decembrie 2018, Păslari Nicolai s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată către Morarenco Crina cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 22 februarie 2016, părțile au
încheiat contractul nr. 575 privind înstrăinarea bunului cu condiția întreținerii pe
viață. Conform contractului respectiv, reclamantul s-a obligat să dea în proprietate
1/8 din casa de locuit cu suprafața de 243,3 m.p., cu nr. cadastral XXXXXX.01 și
1/8 din terenul aferent casei de locuit cu suprafața de 0,0703 ha, cu nr. cadastral
XXXXXX, amplasat în mun. Bălți, str. XXXXXX nr. 68/1, iar pârâta, prin
contractul respectiv, s-a obligat să-i acorde dânsului întreținere în natură - locuință,
hrană, îngrijire, medicamente și ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum și
înmormântarea după obiceiurile locale.
La 20 septembrie 2018, a fost anulat contractul de înstrăinare a bunului cu
condiția întreținerii pe viață; drept consecință, pârâta și-a strâns lucrurile și a plecat
într-o direcție necunoscută.
Potrivit reclamantului, pârâta a fost proprietara imobilului situat în mun. Bălți,
str. XXXXXX nr. 68/1, pe parcursul a doi ani, avându-l în posesie și folosindu-l
după bunul său plac. Dânsa, însă, nu și-a onorat obligațiunile prevăzute de contract
prin neachitarea serviciilor comunale pe perioada: 22.02.2016 - 20.09.2018, el fiind
ulterior obligat să le achite, cum ar fi: servicii de salubrizare - 163,60 lei, servicii de
1
utilizare a apei - 587,90 lei, servicii telefonice - 1113,17 lei, energie electrică -
1947,96 lei.
Totodată, reclamantul a menționat că pârâta nu i-a procurat medicamentele
necesare și nu i-a asigurat îngrijire corespunzătoare în condițiile în care dânsul suferă
de diabet zaharat, și anume: îngrijire medicală - 1075 lei și pentru medicamente -
1161,87 lei.
Astfel, reclamantul consideră că suma datorată de către pârâtă constituie în total,
6049,50 lei.
Reieșind din cele expuse, Păslari Nicolai a solicitat încasarea de la Morarenco
Crina a datoriei în mărime de 6049,50 lei, la fel, și a cheltuielilor de judecată.
Prin cererea din 01 aprilie 2019, reclamantul și-a concretizat pretențiile, indicând
că dânsul era proprietar a ¼ din teren și a ¼ casa de locuit, iar la 22 februarie 2016,
a încheiat cu Morarenco Crina contractul cu nr. 575 de înstrăinare a bunului cu
condiția întreținerii pe viață, conform căruia dânsul, ca beneficiar al întreținerii, s-a
oblicat să-i dea în proprietate pârâtei 1/8 cotă-parte din casa de locuit și a 1/8 cotă-
parte din terenul aferent de pe str. XXXXXX nr. 68, mun. Bălți. Prin urmare, în
proprietatea pârâtei a trecut o jumătate din proprietatea sa. În schimb, pârâta
Morarenco Crina, ca și dobânditor, a fost obligată la acordarea pentru beneficiarul
întreținerii – Păslari Nicolai, a întreținerii în natură: locuință, hrană, îngrijire,
medicamente și ajutor pe timpul vieții și să-i asigure înmormântarea conform
obiceiurilor locului.
Potrivit reclamantului, la 03 iulie 2018, a încheiat cu pârâta un alt contract de
înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, cu nr. 2159, înstrăinându-i ultimei și
cealaltă jumătate a bunului din str. XXXXXX nr. 68, mun. Bălți; părțile având
aceleași obligații ca și în contractul precedent.
La 20 septembrie 2018, ambele contracte au fost reziliate: cel cu nr. 575 din 22
februarie 2016 a fost anulat prin acordul de reziliere nr. 3572, iar cel cu nr. 2159 din
03 iulie 2018 a fost anulat prin acordul de reziliere nr. 3573.
Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat încasarea datoriei din contul
pârâtei Morarenco Crina.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 14 mai 2019, cererea de
chemare în judecată înaintată de Păslari Nicolai către Morarenco Cristina cu privire
la încasarea datoriei, a fost respinsă.
Prin decizia din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea
de apel depusă de Păslari Nicolai, fiind menținută hotărârea din 14 mai 2019 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că odată cu rezoluțiunea
contractelor de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, și mai ales, în
urma înregistrării modificărilor în registrul bunurilor imobile, reclamantului/apelant
Păslari Nicolai și-a primit înapoi bunul imobil înstrăinat, el nefiind obligat să-i
restituie lui Morarenco Crina valoarea întreținerii. Or, odată cu rezoluțiunea
contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, la inițiativa
beneficiarului întreținerii, s-au declanșat, în mod automat, și cele două efectele a
acestei rezoluțiuni. Iar, legiuitorul, în cazul rezoluțiunii contractului, la cererea
beneficiarului întreținerii, a prevăzut doar restituirea de către dobânditor a bunului
(sau a contravalorii lui), nu și executarea de către dobânditor a prestațiilor nedatorate
(sau compensarea valorii lor).
2
La 24 februarie 2020, Păslari Nicolai și avocatul acestuia – Cepoi Ina, au
contestat cu recurs decizia din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți.
În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat
normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către
participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele
pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare
în judecată și cererea de apel.
Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 03
octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți cu remiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Păslari
Nicolai și avocatul acestuia – Cepoi Ina, este neîntemeiat și urmează a fi declarat
inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare
a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Dispozițiile art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă stabilesc că cererea de
recurs se va considera inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea
termenului de declarare prevăzut la art. 434.
Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 03
octombrie 2019 și expediată participanților la proces la 03 decembrie 2019 (f.d.
146), fiind recepționată de către recurent și avocatul acestuia la 05 decembrie 2019
(f.d. 147, 148).
La 16 ianuarie 2020, Păslari Nicolai prin intermediul avocatului Cepoi Ina, a
depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 03 octombrie 2019
(nr. 02c-99/20, f.d. 166-169).
Prin încheierea din 21 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă
cererea recurentului cu privire la scutirea de la plata taxei de stat; nu s-a dat curs
cererii de recurs, fiindu-i comunicat recurentului despre necesitatea prezentării
dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 90,74 lei și stabilindu-i-se în acest sens un
termen de până la 10 februarie 2020 (f.d. 152-154).
Prin încheierea din 13 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost
restituită cererea de recurs depusă de Păslari Nicolai prin intermediul avocatului
Cepoi Ina, fiindu-i explicat recurentului că restituirea cererii de recurs nu împiedică
declararea repetată a recursului după înlăturarea neajunsurilor cu respectarea
celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.
Potrivit art. 438 alin. (3) din Codul de procedură civilă, restituirea cererii de
recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor și
respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.
În așa mod, nu poate fi considerat ca fiind declarat în termen recursul înregistrat
la 24 februarie 2020 (depus la oficiul poștal la 20 februarie 2020, f.d. 180), or,
potrivit afirmației recurentului, acesta a recepționat decizia instanței de apel la 05
decembrie 2019, termenul de contestare a acesteia expirând la 05 februarie 2020, iar
posibilitatea de a depune repetat recursul după restituirea lui, există doar cu
3
respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui, inclusiv și
respectarea termenului.
Față de cele indicate se menționează că, legiuitorul a prevăzut expres momentul
care determină curgerea termenului de prescripție - data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, însă, la fel, a instituit și obligația părților de a se folosi cu bună-
credință de drepturile lor procedurale, iar reînnoirea acestui termen pentru motive
neconvingătoare poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.
Ținând cont de cele expuse, Completul consideră că cererea de recurs a fost
depusă cu încălcarea prevederilor art. 434 din Codul de procedură civilă, motiv
pentru care recursul declarat de Păslari Nicolai și avocatul acestuia – Cepoi Ina, în
conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat
inadmisibil.
În susținerea concluziei date, Completul, la fel, consideră necesar de a preciza
că actele de dispoziție ale instanțelor de judecată, la caz, Curtea de Apel Bălți, sunt
disponibile pentru cunoștință și pot fi accesate pe portalul web al instanței, în situația
în care partea, din motive subiective, omite recepționarea corespondenței a cărei
expeditor este cunoscut cu certitudine la momentul livrării și/sau refuzului
recepționării.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Păslari Nicolai și avocatul acestuia
– Cepoi Ina.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Svetlana Filincova,
Judecătorii Galina Stratulat,
Iurie Bejenaru
4