2ra-389/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–389/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul central), (jud. A: Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Clipii Iurie, reprezentat de

avocatul Sandu Stela,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Galina

Rusnac împotriva lui Iurie Clipii cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat Clipii Iurie și menținută hotărârea din 21 martie 2019 a

Judecătoriei Bălți (sediul central),

con st ată:

La 18 decembrie 2018, Galina Rusnac a formulat o cerere de chemare în

judecată împotriva lui Clipii Iurie prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime

de 238 400 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, în mai 2010 luna, a acordat lui Clipii

Iurie un împrumut în sumă de 238 400 de lei cu o dobândă de 24% anual pe un

termen de un an, iar contractul de împrumut dintre a fost întocmit în formă verbală,

fiind bazat pe relații de încredere.

A menționat că, în anul 2004-2009, se afla peste hotarele țării și anume în

Federația Rusă, unde a lucrat la construcție, mijloacele bănești câștigate peste

hotare le-a transferat în lei moldovenești și le-a depus pe un cont bancar la BC

„Moldindconbank” SA, filiala Bălți. Inițial reclamanta a depus suma de 100 000 de

lei, adăugând mijloace bănești la fiecare trei luni în dependență de veniturile

realizate, iar în total a strâns o sumă de 200 000 de lei, cu o dobândă de 2400 lei

anuală, profit din depozit, pe care ea nu-i ridica.

1

Mijloacele bănești au fost luați cu împrumut de către pârât pe un termen de un

an cu o dobânda de 24% anual. După trecerea perioadei, reclamanta s-a adresat

către pârât cu solicitarea de restituire a împrumutului, la care ultimul de fiecare

dată până în prezent promite executarea obligațiilor, fapt care nu a avut loc.

Ca urmare al acestei situații, reclamanta a fost nevoită să se adreseze cu

plângere la Procuratură în anul 2015, asupra faptului de înșelăciune și abuz de

încredere. Conform ordonanței Procuraturii mun. Bălți din 07 decembrie 2015, a

fost constatată existența relațiilor civile și dispusă clasarea dosarului penal. Fiind

audiat pe marginea dosarului penal clasat, pârâtul nu a negat faptele indicate în

plângere, făcând promisiune că în cel mai scurt timp va restitui tot împrumutul.

Din anul 2015 și până în prezent, fiindu-i acordat un termen pentru restituirea

împrumutului, pârâtul nu a restituit nimic.

Prin hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul central) acțiunea

înaintată de Galina Rusnac a fost admisă.

A fost încasat de la Clipii Iurie în beneficiul Rusnac Galinei datoria în mărime

de 238 400 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 17 252 de lei.

Prin din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat Clipii Iurie și menținută hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Bălți

(sediul central).

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că, între Galina

Rusnac și Iurie Clipii au existat raporturi obligaționale de împrumut. În acest sens

a fost evidențiat că, recunoașterea datoriei de către împrumutat, consemnată în

explicațiile oferite organului de poliție, procuraturii sau în procesul-verbal al

ședinței de judecată, semnat de către împrumutat, confirmă valabilitatea

contractului de împrumut, indiferent de suma împrumutului, prin urmare existența

unui raport obligațional în viziunea instanțelor inferioare se demonstrează prin

explicațiile rezultate din Ordonanța Procuraturii mun. Bălți din 07 decembrie 2015.

La 10 ianuarie 2020 (prin oficiul poștal), Clipii Iurie, reprezentat de avocatul

Sandu Stela a declarat împotriva deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel

Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

La 26 februarie 2020 (prin oficiul poștal), Rusnac Galina, reprezentată de

avocatul Melnic Oxana, a depus o referință la recursul declarat de către Clipii Iurie,

solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Clipii Iurie, reprezentat de avocatul Sandu Stela inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Clipii Iurie, reprezentat de avocatul Sandu

Stela nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în

mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

3

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Clipii Iurie, reprezentat de

avocatul Sandu Stela.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Clipii Iurie, reprezentat de

avocatul Sandu Stela.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4