2ra-1583/20 — incasarea datoriei

2ra-1583/20 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1583/20

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. Sv. Bragarenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Minciuna, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serghei Bondarenco,

reprezentat de avocatul Veaceslav Jarovlea,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Supraten” împotriva lui Serghei Bondarenco cu privire la încasarea

datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată și cheltuielilor de urmărire în justiție,

împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 iulie 2018, SA „Supraten” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Serghei Bondarenco solicitând încasarea datoriei de bază în sumă de

89346, 00 lei, a cheltuielilor de urmărire în justiție în sumă de 3111, 51 de lei, a

cheltuielilor de executare în mărime de 840,20 de lei și a cheltuielilor de judecată

constituite din taxa de stat în mărime de 2798,93 de lei, în total 96096,64 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 02 iulie 2017, a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 305 dintre SA „Supraten”, în calitate de

vânzător și SRL „Zurghen T-34”, în calitate de cumpărător. Conform pct. 2.1. din

contractului enunțat, vânzătorul vinde cumpărătorului, iar cumpărătorul cumpăra de

la vânzător produsele „Supraten” și alte produse, comercializate de vânzător,

conform termenelor și condițiilor stipulate în contract, în cantitățile prevăzute în

factura proformă. La fel, în baza contractului s-a convenit că termenul de achitare a

mărfii recepționate, urmează a fi efectuată în termen de 30 zile calendaristice din

data livrării.

Reclamantul a menționat că, în baza contractului specificat, pe parcursul 2017,

SRL „Zurghen T-34” a procurat diverse mărfuri, însă nu și-a executat corespunzător

obligația de achitare integrală în termenul contractual, astfel s-a acumulat o datorie

în sumă de 89346 de lei.

Totodată, a menționat că în data de 07 februarie 2017, în vederea asigurării

executării obligației asumate de SRL „Zurghen T-34”, a fost încheiat acordul de

fidejusiune cu Serghei Bondarenco, în calitate de fidejusor. Principala obligație care

și-a asumat-o Serghei Bondarenco, este achitarea prețului pentru mărfurile procurate

de către SRL „Gazbeteco”, în cazul în care aceasta nu-și execută corespunzător

obligațiile, în termenul și condițiile stipulate în contract.

1

Conform pct. 1 din acordul de fidejusiune, fidejusorul și-a asumat obligația de

a răspunde solidar cu SRL „Zurghen T-34” în fața creditorului cu plata la termen și

plafon de credit nr. 305 din 02 februarie 2017, în conformitate cu care debitorul este

obligat să plătească creditorului prețul produselor cumpărate în limita plafonului

maxim de credit, în sumă de 100000 de lei.

Reclamantul a afirmat că, în temeiul contractului de bază, termenul de achitare

pentru mărfurile recepționate a expirat, iar datoria încă nu a fost achitată, prin ce au

fost încălcate prevederile pct. 3.4. din contractul de vânzare-cumpărare.

De asemenea, a precizat că, dovada existenței raporturilor contractuale sunt

facturile fiscale care atestă că SRL „Zurghen T-34” a recepționat marfa de la SA

„Supraten”.

În scopul recuperării datoriei restante, au fost expediate mai multe reclamații

către SRL „Zurghen T-34”, în final, s-a adresat în instanța de judecată și prin

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost admisă cererea de chemare

în judecată depusă de SA „Supraten” împotriva SRL „Zurghen T-34”, însă hotărârea

judecătorească nu este posibilă de a fi executată. Actul de verificare a contabilității

atestă datoria existentă la moment în sumă de 93297,71 de lei, însă această datorie

nu mai poate fi recuperată de la SRL „Zurghen T-34”. Drept urmare, la 08 februarie

2018 a expediat în adresa fidejusorului Serghei Bondarenco somația cu privire la

executarea imediată a datoriei, însă somația a rămas neexecutată.

Prin hotărârea din 06 august 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Supraten” împotriva lui Serghei Bondarenco cu privire la încasarea datoriei.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SA „Supraten” și s-a casat hotărârea din 06 august 2019 a Judecătoriei

Căușeni, sediul Central; s-a emis o nouă hotărâre potrivit cărei s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de SA „Supraten” și s-a încasat de la Serghei

Bondarenco în beneficiul SA „Supraten” suma de 89346 de lei cu titlu de datorie,

suma de 3111, 51 de lei cu titlu de cheltuieli de urmărire în justiție, suma de 840, 20

de lei cu titlu de cheltuieli de executare și suma de 2789, 93 de lei cu titlu de taxă de

stat, iar în total suma de 96096, 64 de lei; s-a încasat de la Serghei Bondarenco în

beneficiul SA „Supraten” suma de 2099, 19 lei cu titlu de taxă de stat în instanța de

apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că creditorul SA „Supraten”

este îndreptățit la latitudinea sa de a solicita plata datoriei ce reiese din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 305 din 07 februarie 2017, de la debitor sau de la fidejusorul

Serghei Bondarenco, ceea ce și a fost efectuat de către SA „Supraten” prin

expedierea reclamației din 08 februarie 2018 către Serghei Bondarenco, însă care a

rămas neexecutată.

În acest context, instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile primei

instanțe care a reținut că, odată ce SA „Supraten” nu l-a atras în proces pe Serghei

Bondarenco, în calitate de fidejusor, după emiterea hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 12 februarie 2018, SA „Supraten” nu mai poate înainta pretenții

față de Serghei Bondarenco în cadrul procesului de executare a documentului

executoriu emis în această cauză. Or, până la stingerea obligației solidare garantate

de către Serghei Bondarenco în temeiul acordului de fidejusiune, creditorul SA

„Supraten” este îndreptățită să solicite de la Serghei Bondarenco încasarea datoriei

2

restante în sumă de 89346, 00 lei.

În această conjunctură, instanța de apel a învederat că prin hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 03 iulie 2018, s-a admis cererea

administratorului SRL „Zurghen T-34”, Bondarenco Serghei cu privire la intentarea

procedurii de insolvabilitate față de SRL „Zurghen T-34”. S-a constatat

insolvabilitatea SRL „Zurghen T-34”. S-a dispus inițierea procedurii simplificate a

falimentului și dizolvarea SRL „Zurghen T-34”.(f.d. 45). Iar potrivit tabelului

definitiv al creanțelor creditorilor împotriva patrimoniului debitorului din 11

septembrie 2018, a fost validată creanța SA „Supraten” în sumă de 89346 de lei, în

calitate de creanță chirografară de rangul V (f.d. 53).

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149

din 29 iunie 2012, creditorul căruia, pentru aceeași prestație, îi sânt datori debitori

solidari poate cere oricărui dintre ei achitarea întregii sume pe care acesta o

datorează la momentul intentării procesului de insolvabilitate.

Așadar, instanța de apel a considerat esențial de menționat că, obligația solidară

a SRL „Zurghen T34” și Serghei Bondarenco a ajuns la scadență până la intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Zurghen T-34”, or, hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani a fost emisă la 12 februarie 2018, iar procesul de

insolvabilitate a fost intentat la 03 iulie 2018.

Respectiv, din raționamentele enunțate, instanța de apel a conchis că SA

„Supraten”, în calitate de creditor are dreptul de a pretinde la alegerea sa, debitorului

ori fidejusorului achitarea datoriei scadente, iar faptul că creanța a fost validată nu

constituie temei pentru a refuza părții în exercitarea dreptului său de opțiune, or

fidejusiunea se stinge odată cu stingerea integrală a obligației garantate.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile

instanței de fond care a reținut că, odată ce au fost emise hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 12 februarie 2018 și hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 03 iulie 2018 și deci, a fost validat tabelul definitiv al creanțelor

creditorilor împotriva patrimoniului debitorului SRL „Zurghen T-34”, respectiv SA

„Supraten” nu mai este în drept de a solicita, repetat, încasarea sumei în volum deplin

de la fidejusorul Serghei Bondarenco.

Instanța de apel a relevat că soluția primei instanțe privind respingerea acțiunii

înaintate de SA „Supraten” față de fidejusorul Serghei Bondarenco este una

neîntemeiată, fapt ce a impus casarea hotărârii judecătorești și emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea înaintată de către SA „Supraten”.

La 28 septembrie 2020, Serghei Bondarenco, reprezentat de avocatul

Veaceslav Jarovlea, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanței de

apel cu menținerea hotărârii primei instanțe, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

motivând că nu este de acord cu concluzia instanței de apel care a considerat

neîntemeiate concluziile primei instanțe. Or, prima instanță a reținut că, odată, ce

SA „Supraten” nu l-a atras în proces pe Serghei Bondarenco, în calitate de fidejusor,

după emiterea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 februarie

2018, SA „Supraten” nu mai poate înainta pretenții față de Serghei Bondarenco în

cadrul procesului de executare a documentului executoriu emis în această cauză. Or,

până la stingerea obligației solidare garantate de către Serghei Bondarenco în

3

temeiul acordului de fidejusiune, creditorul SA „Supraten” este îndreptățită să

solicite de la Serghei Bondarenco încasarea datoriei restante în sumă de 89346, 00

lei.

Dezacordul cu această interpretare, recurentul îl motivează prin prisma art. 69

alin.(2) Cod de procedură civilă, conform cărui în caz de examinare a cauzei fără ca

partea interesată să atragă în proces intervenientul accesoriu, faptele și raporturile

juridice stabilite prin hotărîre judecătorească irevocabilă nu au efecte juridice la

examinarea acțiunii de regres depuse împotriva intervenientului.

Recurentul a opinat că urma a fi atras în proces în conformitate cu art. 67

alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, ceea ce nu s-a efectuat și respectiv hotărârea

de încasare a datoriei și taxei de stat de la SRL „Zurghen T-34” în beneficiul SA

„Supraten” nu îi este opozabilă.

De altfel, instanța de fond corect a conchis că creanța SA „Supraten” față de

SRL „Zurghen T-34” a fost deja validată și inclusă în tabelul definitiv al creanțelor.

Recurentul a indicat că instanța de apel a apreciat probele arbitrar și erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

precum și a dreptului de proprietate. La fel, instanța nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată și anume art. 69 Cod de procedură civilă, art. 1169 Cod civil, art. 46

alin.(2) din Legea insolvabilității, art.46 din Constituție și art. 1 din Protocolul

adițional nr.1 la CEDO.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului, conform

scrisorii de însoțire datate cu 06 octombrie 2020 (f.d.191) și a fost recepționată la 12

octombrie 2020, conform avizului de recepție (192).

La 16 noiembrie 2020, SA „Supraten” a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea respingerii ca fiind inadmisibilă a cererii de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 iunie 2020, iar cererea de recurs

a fost depusă la 28 septembrie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale avocatului

recurentului la 29 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice (f.d.172). Astfel,

recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Serghei Bondarenco, reprezentat

de avocatul Veaceslav Jarovlea, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

4

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serghei Bondarenco,

reprezentat de avocatul Veaceslav Jarovlea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serghei Bondarenco, reprezentat de

avocatul Veaceslav Jarovlea.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serghei Bondarenco, reprezentat

de avocatul Veaceslav Jarovlea, împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6