3ra-1118/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1118/20

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central – S. Bragarenco

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Sandu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Vasile Sandu împotriva Inspectoratului de Poliție Căușeni cu privire la

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins cererea de apel declarată de către Vasile Sandu împotriva

hotărârii din data de 21 august 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

constată:

La 28 martie 2019 Vasile Sandu a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Inspectoratului de Poliție

Căușeni, prin care a solicitat anularea refuzului din 23 ianuarie 2019 a

Inspectoratului de Poliție Căușeni privind acordarea concediului plătit pentru studii,

obligarea achitării salariului mediu de funcție pentru perioada aflării la studii de

învățământ la sesiunea de examinare de la 21 ianuarie 2019 până la 09 februarie

2019.

În motivarea cererii de chemare în judecată Vasile Sandu a menționat că fiind

angajat în funcția de inginer serviciu comunicații în cadrul Inspectoratului de Poliție

Căușeni, a fost înmatriculat în anul 2018 la Academia „Ștefan cel Mare”, la secția

cu frecvență redusă, situație care implică frecventarea unor ore suplimentare și două

sesiuni de examinare în decursul unui an caledaristic.

La 15 ianuarie 2019 Vasile Sandu s-a adresat angajatorului cu cerere privind

acordarea concediului plătit pentru perioada de sesiune, însă în temeiul art. 182, alin.

(1) din Codul muncii i s-a refuzat.

În opinia reclamantului răspunsul angajatorului este formal și contrar situației

juridice create, deoarece la caz nu sunt aplicabile prevederile Codului muncii.

Vasile Sandu a susținut că este funcționar cu statut special, respectiv legea

specială guvernează relațiile lui de muncă cu angajatorul, deci în baza art. 3 al Legii

nr. 288 din 16 decembrie 2016 dispune de garanții sociale. Garanțiile suplimentare

sunt oferite prin ordinul nr. 18 al Ministerului Afacerilor Interne din 24 ianuarie

1

2018 cu privire la retribuirea muncii funcționarilor publici cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care expres prevede situația dată.

Reclamantul a menționat că Inspectoratul de Poliție Căușeni nu a aplicat legea

specială, ceia ce a dus la un refuz neîntemeiat în acordarea concediului plătit pentru

studii.

Prin hotărârea din data de 21 august 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile

Sandu. ( f.d. 52,67-72)

La 16 septembrie 2019, în termen, Vasile Sandu a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul central din 21 august 2019, solicitând casarea

hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 30 septembrie 2020 a respins

cererea de apel declarată de către Vasile Sandu împotriva hotărârii din data de 21

august 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central. (f.d.94, 95-103)

Instanțele de judecată au concluzionat în temeiul art. 40, alin. (4), art. 42, lit. a)

lit. b), lit. c) și lit. f) din Legea nr. 288 din data de 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și art.

182, alin. (1-3) din Codul muncii că cererea de chemare în judecată depusă de către

Vasile Sandu este neîntemeiată, deoarece acordarea concediului suplimentar plătit

pentru studiile salariaților la a doua sau a treia specialitate (profesie) constituie un

drept și nu o obligație a angajatorului.

La caz, s-a constatat că Vasile Sandu a absolvit anterior instituția de învățământ

superior și anume Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”, obținând titlul

de licențiat în asistența socială, specialitatea servicii de asistență socială.

În acest context instanțele de judecată au reținut că refuzul Inspectoratului de

Poliție Căușeni în satisfacerea cererii nu contravine legislației pertinente.

Cu referire la aplicabilitatea în speță a ordinului Ministerului Afacerilor Interne

nr. 18 din 24 ianuarie 2018 cu privire la retribuirea muncii funcționarilor publici cu

statut special/militarilor din cadrul MAI, instanțele de judecată au menționat că

acesta a fost emis în temeiul Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la

sistemul de salarizare în sectorul bugetar, care la data de 01 decembrie 2018 a fost

abrogată. Prin urmare ordinul menționat nu este aplicabil speței.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Vasile Sandu, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și după caz a

hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre judecare în fond. ( f.d. 105-107)

În motivarea recursului Vasile Sandu a indicat că instanțele de judecată nu au

aplicat legea care urma să fie aplicată și anume Legea nr. 288 din data de 16

decembrie 2016. De asemenea, nu s-a reținut faptul că garanțiile suplimentare sunt

stabilite prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 18 din 24 ianuarie 2018 cu

privire la retribuirea muncii funcționarilor publici cu statut special/militarilor din

cadrul MAI.

La 24 noiembrie 2020 Inspectoratul de Poliție Căușeni a depus referință la

cererea de recurs înaintată de către Vasile Sandu, prin care a solicitat declararea

recursului inadmisibil, menționând că recursul nu se încadrează în temeiurile de

admisibilitate. Recurentul se axează pe fondul cauzei, invocând dezacordul cu

soluția adoptată.

2

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 30 septembrie 2020, notificată prin

intermediul poștei electronice lui Vasile Sandu la 03 noiembrie 2020. ( f.d. 109)

Vasile Sandu, în termen, la 27 octombrie 2020 a depus recurs.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

3

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Vasile Sandu este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Vasile Sandu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

4