Gotthelf împotriva Franței

Publicat la 29 august 2022 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 46422/18 Hans GOTTHELF împotriva Franței, introdusă la 27 septembrie 2018, comunicată la 12 iulie 2022 DE LA L Acestea se referă la durata unei proceduri civile de primă instanță în cadrul unui litigiu în contrafacere a unui brevet european. Printr-un act din 30 septembrie 1998, reclamantul a atribuit o societate prin contrafacere, considerând că aceasta din urmă utiliza un proces de reciclare a deșeurilor metalice care reproducea caracteristicile brevetului său european. După ce a dispus la 18 mai 2000 o expertiză la cererea reclamantului și în urma depunerii raportului la data de 6 decembrie 2002, Tribunalul de Mare Instanță de la Strasbourg, printr-o hotărâre din 4 octombrie 2006, l-a exonerat pe reclamant de cererea sa de contraexperiment și, în fond, de cererea sa de despăgubire a actelor de contrafacere.

Această decizie a fost confirmată printr-o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță din 27 octombrie 2009, recursul formulat împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Casație la 3 aprilie 2012. 141-1 din Codul privind organizarea judiciară, pentru decădere de justiție și abatere grea din cauza duratei excesive a procedurii de primă instanță și a lipsei de motivare a hotărârilor pronunțate în fond. Prin hotărârea din 17 iunie 2015, Tribunalul de Mare Instanță din Paris l-a decăzut din toate cererile sale. Prin hotărârea din 25 ianuarie 2017, Tribunalul de Primă Instanță din Paris a confirmat această hotărâre. În cele din urmă, printr-o decizie care nu a fost motivată în mod expres din 27 iunie 2018, Curtea de Casație a constatat că mijloacele în sprijinul fondului nu erau de natură să conducă la casare.

durata excesivă a procedurii în fața [tribunalului de mare instanță] de la Strasbourg (1998-2006) Acesta susține, de asemenea, că principiul contradicției nu a fost respectat atât în primă instanță, cât și în fața instanței judecătorești a lui Colmar, din moment ce instanțele nu ar fi luat în considerare unele dintre concluziile sale depuse în fața acestora. De asemenea, se afirmă că principiul egalității armelor a fost ignorat, din cauza necomunicarii pluralivului de la lan în primă instanță și a refuzului care i s-a opus de a încheia în recurs. În cele din urmă, se plânge de insuficiența motivării deciziei nemotivate a Curții de Casație. Durata procedurii civile care a fost urmată în fața Tribunalului de Mare Instanță de la Strasbourg în perioada 1998-2006 a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția de la Strasbourg?

Guvernul este invitat să prezinte o cronologie detaliată a procedurii civile, în special pentru perioada cuprinsă între 30 septembrie 1998 (data la care se face referire) și 4 octombrie 2006 (data hotărârii Tribunalului de Mare Instanță din Strasbourg). A existat o încălcare a dreptului de acces la o instanță pe care articolul o garantează? 6 § 1 din Convenție din cauza, pe de o parte, a nerespectării principiului contradicției în cadrul procedurii de competență și a procedurilor atât în fața instanței de mare instanță de la Strasbourg, cât și în fața instanței judecătorești de la Colmar și, pe de altă parte, a nerespectării principiului egalității armelor, din cauza necomunicarii pluralului de la tribunalul de mari instanțe din Strasbourg și a refuzului împotriva reclamantului de a încheia ca recurs

Publié le 29 août 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 46422/18 Hans GOTTHELF contre la France introduite le 27 septembre 2018 communiquée le 12 juillet 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la durée d’une procédure civile de première instance dans le cadre d’un litige en contrefaçon d’un brevet européen. Par un acte du 30 septembre 1998, le requérant assigna une société en contrefaçon, estimant que cette dernière utilisait un procédé de recyclage de déchets métalliques qui reproduisait les caractéristiques de son brevet européen. Après avoir ordonné le 18 mai 2000 une expertise à la demande du requérant et à la suite du dépôt du rapport de l’expert le 6 décembre 2002, le tribunal de grande instance de Strasbourg, par un jugement du 4 octobre 2006, débouta le requérant de sa demande de contre-expertise et, au fond, de sa demande d’indemnisation des actes de contrefaçon.

Cette décision fut confirmée par un arrêt de la cour d’appel de Colmar du 27 octobre 2009. Le pourvoi formé contre cet arrêt fut rejeté par la Cour de cassation le 3 avril 2012. Le requérant assigna l’agent judiciaire de l’État, sur le fondement de l’article L. 141-1 du code de l’organisation judiciaire, pour déni de justice et faute lourde du fait de la durée excessive de la procédure de première instance et de l’insuffisance de motivation des décisions rendues au fond. Par un jugement du 17 juin 2015, le tribunal de grande instance de Paris le débouta de l’ensemble de ses demandes. Par un arrêt du 25 janvier 2017, la cour d’appel de Paris confirma ce jugement. Enfin, par une décision non spécialement motivée du 27 juin 2018 , la Cour de cassation constata que les moyens à l’appui du pourvoi n’étaient pas de nature à entraîner la cassation.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la « durée excessive de la procédure devant le [tribunal de grande instance] de Strasbourg (1998-2006) ». Il soutient également que le principe de la contradiction n’a pas été respecté tant en première instance que devant la cour d’appel de Colmar dès lors que les juridictions n’auraient pas pris en compte certaines de ses conclusions déposées devant elles. Il fait aussi valoir que le principe de l’égalité des armes a été méconnu, du fait de la non-communication du plumitif de l’audience en première instance et du refus qui lui a été opposé de conclure en appel. Enfin, il se plaint de l’insuffisance de motivation de la décision non spécialement motivée de la Cour de cassation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La durée de la procédure civile suivie devant le tribunal de grande instance de Strasbourg entre 1998 et 2006 était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? Qu’en est-il plus particulièrement de la durée de l’expertise ? Le Gouvernement est invité à produire une chronologie détaillée de la procédure civile, notamment pour la période comprise entre le 30 septembre 1998 (date de l’assignation) et le 4 octobre 2006 (date du jugement du tribunal de grande instance de Strasbourg).

2. Y a-t-il eu violation du droit d’accès à un tribunal que garantit l’article 6 § 1 de la Convention en raison, d’une part, du non-respect du principe de la contradiction à l’occasion de la procédure d’expertise et des procédures devant tant le tribunal de grande instance de Strasbourg que la cour d’appel de Colmar et, d’autre part, du non-respect du principe de l’égalité des armes, du fait de la non-communication du plumitif de l’audience devant le tribunal de grande instance de Strasbourg et du refus opposé au requérant de conclure en appel ?