2ra-1672/20 — încasarea restanței salariale

2ra-1672/20 — încasarea restanței salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1672/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. E. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Nicolae Gașper și de

Societatea cu Răspundere Limitată „Beneploy”, reprezentată de avocatul Ghenadie

Bajurean,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Gașper

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Beneploy” cu privire la încasarea

restanței salariale, compensației pentru reținerea plății salariului, compensației

pentru pierderile cauzate de dinamica inflației, dobânzii de întârziere, prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 23 ianuarie 2019, Nicolae Gașper, reprezentat de avocatul Veaceslav

Domenco, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Beneploy”

solicitând încasarea sumei de 67252 de lei cu titlu de restanțe salariale pentru

perioada ianuarie 2017-decembrie 2018, a sumei de 68452,85 de lei cu titlu de

compensație, conform art.330 alin.(2) Codul muncii, a sumei de 2448,82 de lei cu

titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației, a sumei de 9824,76

de lei cu titlu de dobândă de întârziere, a sumei de 100000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în baza contractului individual

de muncă din 01 ianuarie 2017, a fost angajat la SRL „Beneploy”, în funcția de șofer

autocamion. Contractul a fost încheiat pentru o durată nedeterminată și i-a fost

stabilit un salariu lunar în cuantum de 2100 lei.

Totodată, a menționat că, în pct. 4 din contract a fost stipulată data la care se

efectuează remunerarea muncii, fiind data de 10 a fiecărei luni. Conform pct. 5 al

aceluiași contract, angajatorul este obligat să plătească salariatului drepturile

salariale și să-i asigure condiții corespunzătoare de muncă.

Reclamantul a afirmat că, pârâtul ignorând aceste clauze contractuale, chiar din

momentul încheierii contractului individual de muncă, nu i-a achitat niciun salariu.

De nenumărate ori s-a adresat verbal către pârât pentru achitarea salariului, însă fără

succes. Din această cauză, împreună cu alți angajați, la 14 februarie 2018 și la 19

martie 2018 au depus cereri colective către Inspecția Teritorială de Muncă Orhei,

1

prin care au solicitat implicarea Inspecției Teritoriale de Muncă Orhei întru

soluționarea problemei apărute. În urma examinării cererilor nominalizate, la 04

aprilie 2018, a fost întocmit un proces-verbal de control, prin care SRL „Beneploy”

a fost obligată în termen de 15 zile, să lichideze încălcările depistate, inclusiv

recalcularea și achitarea salariului.

Reclamantul a declarat că, angajatorul a ignorat cerințele Inspecției Teritoriale

de Muncă, continuând să nu achite drepturile salariale. În procesul examinării

cazului de către Inspecția Teritorială de Muncă Orhei, conducerea SRL „Beneploy”

a împiedicat activitatea legitimă a colaboratorilor inspecției, fapt constatat prin

hotărârea din 15 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei, pentru ce administratorul SRL

„Beneploy” a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.

349 alin. (1) Cod Contravențional, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 60 unități

convenționale. Însă nici acest fapt nu a dus la achitarea salariul. Astfel, la data de 01

ianuarie 2019, SRL „Beneploy” a admis restanțe salariale în mărime de 67252 de

lei.

Cu referire la prevederile art. 10 alin. (1) lit. h), 45, 142 alin. (1) din Codul

muncii, reclamantul a considerat că răspunderea angajatorului privind achitarea

salariului conform contractului individual de muncă apare în acord cu articolul 330

alin. (1) lit. e) Codul muncii. Conform Hotărârii Guvernului nr. 242 din 26 aprilie

2017, începând cu 1 mai 2017, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul

real (la întreprinderi, organizații, instituții cu autonomie financiară, indiferent de

tipul de proprietate și forma de organizare juridică, în continuare - unități) se

stabilește în mărime de 14,09 lei pe oră, sau 2380 de lei pe lună, calculat pentru un

program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună. Prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 396 din 25 aprilie 2018 stipulează că, începând cu 1 mai 2018,

cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizații,

instituții cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de

organizare juridică, în continuare - unități) se stabilește în mărime de 15,44 lei pe

oră, sau 2610 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de

169 de ore pe lună. Drept urmare, a menționat că, indiferent de faptul că pct. 4 al

contractului individual de muncă stabilește un salariu lunar în mărime de 2100 de

lei, începând cu data de 01 mai 2017 salariu minim care-i putea fi achitat de către

angajator era de 2380 de lei, iar începând cu data de 01 mai 2018 – 2610 de lei.

Conform prevederilor pct. 1 lit. c) al Hotărârii Guvernului nr. 294 din 11 mai 2017

se stabilește că drept bază pentru diferențierea salariilor de funcție/salariilor tarifare

în raport cu calificarea, gradul de pregătire profesională și de competență al

salariatului, precum și cu gradul de răspundere pe care îl implică funcțiile/lucrările

executate și complexitatea lor servește cuantumul minim garantat al salariului în

sectorul real. Cuantumurile minime ale salariilor de funcții/salariilor tarifare

stabilite, ca urmare a diferențierii lor în baza criteriilor enumerate în alineatul

precedent, vor fi următoarele: muncitori necalificați – 1,0; muncitori de calificare

medie – 1,2; muncitori de calificare superioară – 1,4; specialiști – 1,5; personal de

conducere – 2. În acest sens, funcția de șofer autocamion prezumă existența la

salariat a unor deprinderi practice și cunoștințe speciale în domeniu și nicidecum nu

poate fi pusă la un nivel cu o funcție, spre exemplu de muncitor auxiliar. Pentru

aceste motive, a considerat că munca prestată, se atribuie la categoria muncitorilor

de calificare medie. În atare situație, salariul minim garantat de stat, care urma să-i

2

fie achitat de angajator, era necesar a fi înmulțit cu coeficientul de multiplicitate

1,20. Astfel, începând cu 01 iunie 2017, salariul minim care urma a-i fi achitat în

constituia 2856 de lei, iar începând cu data de 01 mai 2018 – 3132 de lei.

De asemenea, prin prisma prevederilor art. 330 alin. (2) Codul muncii, a pretins

compensația în mărime de 68452,85 de lei pentru neachitarea la timp a salariului

pentru lunile ianuarie 2017 – decembrie 2018. Cu referire la prevederile art. 145

Codul muncii, a solicitat compensarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a

salariului, prin majorarea salariului în conformitate cu coeficientul inflației, calculat

pentru perioada ianuarie 2017 – noiembrie 2018 în mărime de 2448,82 de lei.

În contextul prevederilor art. 585, art. 619 Cod civil, reclamantul a pretins

dobânda de întârziere pentru restanțele salariale în mărime de 9824,76 de lei.

Prim prisma art. 329 alin. (1) Codul muncii, reclamantul a susținut că

nerespectarea de către angajator a clauzelor contractuale privind achitarea la timp a

salariului a generat pentru reclamant o stare îndelungată și permanentă de stres, la

aceasta adăugând-se și multiplele probleme familiare generate de lipsa surselor

financiare la capul familiei. O atare pretenție este destul de dificil de demonstrat,

chiar și imposibil de a aduce orice probă pentru suferințe, însă, la originea cauzei

deduse judecății se află fapta ilicită a angajatorului, ce a dus la înaintarea prezentei

acțiuni. În opinia sa, se atestă o legătură cauzală între fapta prejudiciabilă a pârâtului

și prejudiciul suferit. Drept urmare, a considerat întemeiată pretenția de încasare a

prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Gașper și s-a încasat

din contul SRL „Beneploy” în folosul lui Nicolae Gașper suma de 67252 de lei cu

titlu de restanțe salariale, suma de 68452,85 de lei cu titlu de compensație pentru

reținerea plății salariului și suma de 3000 de lei cu titlu de prejudiciu moral; s-a

încasat de la SRL „Beneploy” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 4171,14

lei; în rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de către SRL „Beneploy” și s-a casat hotărârea din 25 octombrie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de către Nicolae Gașper împotriva SRL „Beneploy” cu privire la încasarea

restanței salariale, a compensației pentru reținerea plății salariului, a compensației

pentru pierderile cauzate de dinamica inflației, a dobânzii de întîrziere, a

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată; pe cauza dată s-a

pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată

înaintată de către Nicolae Gașper și s-a încasat cu titlu de salariu din contul SRL

„Beneploy” în beneficiul lui Nicole Gașper salariul începând cu 01 ianuarie 2017

până la 29 decembrie 2017, cu deducerea tuturor impozitelor corespunzătoare; s-a

încasat de la SRL „Beneploy” în beneficiul lui Nicolae Gașper compensația pentru

reținerea plăților salariale în mărime de 2299,50 de lei și prejudiciul moral în sumă

de 3000 de lei; în rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că neonorarea obligațiilor

salariale de SRL „Beneploy” față de Gașper Nicolae se mai demonstrează și prin

procesul-verbal de control seria IM nr. OR-2018-PV-42 din 04 aprilie 2018, întocmit

de Inspectoratul de Stat al Muncii, unde este stipulat că, în cadrul controlului a fost

emisă prescripția, prin care a fost obligată SRL „Beneploy” să recalculeze și să

3

achite lui Gașper Nicolae restanțele salariale, cu aplicarea coeficienților de

multiplicare obligatorii, în corespundere cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 743

din 11 iunie 2002, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 294 din 11 mai 2017,

pct. 21, în termen de 15 zile.

La acest aspect, a notat că SRL „Beneploy” nu a prezentat probe, din care ar

rezulta că procesul-verbal de control ar fi fost contestat sau anulat, or, argumentul

apelantului, precum că ultimul ar fi contestat acest act, l-a apreciat ca fiind

declarativ.

Mai mult ca atît, la materialele cauzei a fost anexată copia hotărârii nr. 4j-

120/2018 din 15 octombrie 2018, prin care administratorul SRL „Beneploy”,

Tirifliuc Sergiu, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 349 alin. (1) Cod contravențional (împiedicarea în orice formă a activității

legitime a funcționarului public sau funcționarului din cadrul organelor de ocrotire

a normelor de drept ori organelor de control, în exercițiul funcțiunii (neadmiterea

controlului, neprezentarea documentelor, neexecutarea altor cerințe legitime).

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, este indubitabilă obligația SRL

„Beneploy” de a compensa lui Gașper Nicolae salariul pentru munca prestată în

perioada 01.01.2017 – 29.12.2017, în condițiile în care, în perioada vizată, părțile s-

au aflat în raporturi de muncă, iar dovada achitării plăților salariale nu a fost făcută.

La acest aspect, instanța de apel a respins argumentele apelantului SRL

„Beneploy” precum că prin declarația persoanei asigurate pentru anul 2017 se

confirmă faptul că pentru perioada 01.2017-12.2017, salariatul Gașper Nicolae a fost

remunerat, dat fiind că acest înscris nu confirmă faptul că SRL „Beneploy” a

transferat lui Gașper Nicolae plățile salariale pentru perioada de referință, mai mult

ca atât SRL „Beneploy” nu a prezentat înscrisuri din care să se ateste faptul că

ultimul că Gașper Nicolae a beneficiat efectiv de salariu.

Respectiv, SRL „Beneploy” urmează a fi obligat să-i achite lui Gașper Nicolae

plățile salariale începînd cu data de 01.01.2017-29.12.2017, iar reieșind din faptul

că salariul lunar al ultimului a fost stabilit în cuantum de 2100 de lei, în total de la

pârâtul SRL „Beneploy” urmează a fi încasată suma de 25200 de lei, cu deducerea

tuturor impozitelor corespunzătoare.

Reieșind din faptul că la caz s-a constatat că neachitarea plăților salariale s-a

datorat culpei angajatorului, instanța de apel a considerat ca fiind parțial întemeiate

pretențiile reclamantului Gașper Nicolae cu privire la încasarea compensației pentru

reținerea plății salariului, astfel în temeiul art. 330 alin. (2) Codul muncii, SRL

„Beneploy” urmează să achite lui Gașper Nicolae suma de 2299,50 de lei (2.100 lei

x 0,3% x 365 zile) pentru perioada 01.01.2017 – 29.12.2017.

Cu referire la pretențiile reclamantului privind încasarea a prejudiciului moral

în mărime de 100000 de lei, instanța de judecată a constat că potrivit prevederilor

art. 329 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de

către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de

muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul

cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

La caz, instanța de apel a reținut că prin neachitarea la timp a salariului lui

Gașper Nicolae, ultimului i-a fost adusă atingere dreptului său constituțional la

retribuirea muncii garantat de Republica Moldova. Violarea acestui drept,

4

indubitabil i-a cauzat un prejudiciu moral reclamantului. Respectiv, instanța de apel

luând în calcul circumstanțele cauzei, a ajuns la concluzia că suma de 3000 de lei

este suficientă pentru atenuarea suferințelor fizice sau psihice cauzate reclamantului

prin acțiunile admise de SRL „Beneploy”. Din aceste motive, instanța de judecată

va încasa din contul pârâtei în beneficiul lui Gașper Nicolae suma de 3000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral și va respinge în rest aceste pretenții ca neîntemeiate.

De asemenea, instanța de apel a relevat că, la caz, Gașper Nicolae nu a anexat

la materialele cauzei probe pertinente ce ar reflecta calculul pierderilor cauzate de

dinamica inflației, ori prin prisma pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr.535, este

supusă indexării suma salariului calculat pentru luna respectivă, cuvenită angajatului

spre achitare după reținerea impozitelor, cotelor de asigurare de stat obligatorii,

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și altor plăți obligatorii, iar

responsabil pentru calcularea corectă a sumei de compensare a pierderii este

conducătorul întreprinderii.

Cu referire la pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere în mărime de

9824,76 de lei, în conformitate cu prevederile art. 585 și 619 Cod civil, instanța a

considerat-o ca fiind neîntemeiată, or, prevederile privind achitarea dobânzii de

întârziere sunt aplicabile raporturilor juridice de drept civil, unde părțile sunt situate

pe poziție de egalitate juridică, iar plata dobânzii ar rezulta din obligațiile pecuniare,

la caz, însă, obligația de plată a salariului rezultă dintr-un raport de muncă stabilit

între angajator și salariat, reglementat de Codul muncii și nicidecum nu rezultă dintr-

un raport juridic de drept civil, care ar permite încasarea dobânzii de întârziere. Mai

mult ca atât, modul de reparare a prejudiciului cauzat prin neachitarea la timp a

salariului, este reglementat de art. 330 Codul muncii și nicidecum de normele

Codului Civil.

La 19 octombrie 2020, prin intermediul poștei (f.d.179), Nicolae Gașper a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat administrarea eronată a probelor. Or, SRL

„Beneploy” nu era în drept să anexeze copia ordinului de concediere, care este unul

falsificat și este contestat în instanță, precum și a fost sesizată procuratura pe faptul

falsificării. Astfel, instanța de apel nu doar a anexat acest ordin la materialele cauzei,

dar chiar și-a bazat soluția pe acest ordin. Deși, a depus o cerere de respingere a

anexării probelor și restituirea înscrisurilor, instanța de apel s-a pronunțat doar

asupra cererii de anexare a probelor.

Recurentul a opinat că instanța de apel a admis erori ce a dus la încălcarea

dreptului său la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, precum și dreptul la un

recurs efectiv, conform art. 13 CEDO.

De asemenea, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată,

precum și a apreciat arbitrar probele, bazându-și concluzia pe probe inadmisibile,

ceea ce dus la soluționarea greșită a litigiului, iar erorile comise i-au încălcat

drepturile sale.

La 23 octombrie 2020, SRL „Beneploy”, reprezentată de avocatul Ghenadie

Bajurean, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă

5

de Nicolae Gașper ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, precum și eronat a argumentat soluția privind încasarea restanțelor

salariale. Instanța de apel greșit a apreciat ca fiind dovedit faptul neachitării

salariului pentru perioada în care părțile s-au aflat în raporturi de muncă.

La fel, a considerat greșite concluziile privind încasarea compensației pentru

reținerea plății salariului precum și încasarea prejudiciului moral. Or, instanța nu a

analizat toate aspectele la stabilirea prejudiciului în mărime de 3000 de lei.

Copia recursului declarat de Nicolae Gașper a fost expediată în adresa

intimatului, precum și avocatului acestui, conform scrisorii de însoțire datate cu 30

octombrie 2020 (f.d.185) și a fost recepționată de către avocatul Ghenadie Bajurean

la 04 noiembrie 2020, conform avizului de recepție (f.d.186).

Copia recursului declarat de SRL „Beneploy”, reprezentată de avocatul

Ghenadie Bajurean, a fost expediată în adresa intimatului, conform scrisorii de

însoțire datate cu 30 octombrie 2020 (f.d.185) și a fost recepționată la 04 noiembrie

2020, conform avizului de recepție (f.d.187).

Referințe la cererile de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 08 iulie 2020.

Nicolae Gașper a declarat recurs la 19 octombrie 2020, prin intermediul poștei

(f.d.179), iar SRL „Beneploy”, reprezentată de avocatul Ghenadie Bajurean, a

declarat recurs la 23 octombrie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 10 august 2020, conform scrisorii de însoțire (f.d.169). Din textul

recursului declarat de Nicolae Gașper se deduce recepționarea copiei deciziei

instanței de apel la 22 august 2020. Date privind recepționarea copiei deciziei

integrale de către SRL „Beneploy”, lipsesc. Astfel recursurile sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Nicolae Gașper și de SRL

„Beneploy”, reprezentată de avocatul Ghenadie Bajurean, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

6

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Nicolae Gașper și de SRL

„Beneploy”, reprezentată de avocatul Ghenadie Bajurean, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursurile declarate nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Nicolae Gașper și de SRL

„Beneploy”, reprezentată de avocatul Ghenadie Bajurean.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

7

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Nicolae Gașper și de

Societatea cu Răspundere Limitată „Beneploy”, reprezentată de avocatul Ghenadie

Bajurean, împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

8