2ra-1625/20 — cu privire la anularea testamentului, a certificatului de mostenitor legal si constatarea faptului cu valoare juridica de acceptare a succesiunii

2ra-1625/20 — cu privire la anularea testamentului, a certificatului de mostenitor legal si constatarea faptului cu valoare juridica de acceptare a succesiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1625/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul sediul central (jud. D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)

ÎNCHEIERE

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maria

Nedelcu, reprezentată de avocatul Victoria Palencu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Nedelcu împotriva

Auricăi Hioară cu privire la anularea testamentului și a certificatului de moștenitor

legal și

la cererea reconvențională a Auricăi Hioară împotriva Mariei Nedelcu cu

privire la constatarea faptului cu valoare juridică de acceptare a succesiunii

împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Maria Nedelcu, reprezentată de avocatul Olga Eni și

menținută hotărârea din 10 ianuarie 2019 a Judecătoriei Cahul sediul central

constată:

La 4 martie 2014, Maria Nedelcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Auricăi Hioară, intervenient accesoriu notarul public Elena Cristeva cu

privire la anularea testamentului și a certificatului de moștenitor legal.

În motivarea acțiunii a invocat că la XXXXX, a decedat tatăl său Ivan Hioara,

născut la XXXXX, iar după decesul acestuia a rămas patrimoniul succesoral, ce se

compune din casă locativă din sat. XXXXX r-nul XXXXX, teren aferent, vie, livadă,

pășune și terenuri arabile.

A comunicat că după decesul tatălui său, dânsa a intrat în posesiunea

patrimoniului succesoral, însă a omis termenul de acceptare a moștenirii, deoarece

nu avea posibilitate financiară de a depune cerere la biroul notarial privind

acceptarea moștenirii.

În luna ianuarie 2014, a aflat de la Aurica Hioară despre existența unui

testament întocmit la 14 noiembrie 2003 la sediul biroului notarului Elena Cristeva.

1

Astfel, luând cunoștință cu testamentul din 14 noiembrie 2003, a constatat că

că tatăl ei, Ivan Hioara a testat toată averea sa lui Petru Hioară care este fratele ei și

soțul Auricăi Hioară și care a decedat la XXXXX.

A considerat că testamentul este ilegal și lovit de nulitate absolută, deoarece

în pct. 4 al testamentului a fost specificat că testatorul Ivan Hioara este analfabet, iar

la rugămintea lui personală testamentul i-a fost citit și semnat de către Stepanida

Bulgaru, în prezența notarului și a martorilor Nina Jurju și Vera Ghețivu.

A accentuat că tatăl ei, Ivan Hioara nu era analfabet, cunoștea să scrie și să

citească foarte bine, fapt ce se confirmă prin semnăturile prezente din registrul de

evidență al gospodăriilor din 25 februarie 1998 privind eliberarea titlului dreptului

deținătorului de teren, unde personal a semnat.

O altă probă în plus, constituie chestionarul pentru eliberarea pașaportului și

chestionarul pentru eliberarea buletinului de identitate perfectate în anul 2008, în

ambele fiind depusă semnătura de Ivan Hioara.

A mai notat reclamanta că drept dovadă că tatăl ei era cărturar, reprezintă și

faptul că era abonat la ziare și primea pensia contra semnătură, circumstanță ce poate

să o confirme lucrătorul serviciului poștal Ana Rudic.

Astfel, în asemenea circumstanțe, este evident că testamentul este unul ilegal,

întocmit fără consimțământul și acordul tatălui ei și nicidecum nu reprezintă voința

exteriorizată a tatălui.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 199, 216-219, 1449, 1473

Cod civil, art. 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea testamentului din 14 noiembrie 2003

întocmit și elibera de notarul public Elena Cristeva și a certificatului de moștenitor

testamentar eliberat pe numele Auricăi Hioară asupra masei succesorale.

Pe parcursul examinării cauzei, Maria Nedelcu a depus cerere de concretizare

a acțiunii, prin care a solicitat anularea testamentului din 14 noiembrie 2003 întocmit

și elibera de notarul public Elena Cristeva și anularea certificatului de moștenitor

legal nr. 16000 din 19 decembrie 2013 eliberat de notarul Oxana Chiciuc după

decesul lui Petru Hioară pe numele Auricăi Hioară.

Prin încheierea din 20 mai 2014 a Judecătoriei Cahul, a fost atras în proces

notarul public Oxana Chiciuc în calitate de intervenient accesoriu.

La 2 iulie 2014, Aurica Hioară, reprezentată de avocatul Mariana Carapascal

a depus cerere reconvențională împotriva Mariei Nedelcu cu privire la constatarea

faptului cu valoare juridică de acceptare a succesiunii.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că la XXXXX, a decedat Ivan

Hioara, iar după decesul acestuia a rămas patrimoniul succesoral, care este compus

din construcție locativă nr. cadastral XXXXX, teren agricol nr. cadastral XXXXX,

teren agricol nr. cadastral XXXXX, teren agricol nr. cadastral XXXXX și teren

agricol nr. cadastral XXXXX.

A menționat că Ivan Hioara a testat toată averea sa feciorului Petru Hioară, cu

care până la deces a domiciliat împreună în sat. XXXXX r-nul XXXXX, și tot

ultimul a suportat cheltuielile de înmormântare a tatălui Ivan Hioara.

2

După decesul tatălui Ivan Hioara, Petru Hioară nu s-a adresat la biroul notarial

pentru a depune declarația de acceptare a succesiunii, însă a intrat în posesia

patrimoniului succesoral al defunctului, exercitând dreptul de folosință și posesiune

asupra terenurilor agricole și a casei de locuit.

Dovadă a celor invocate este că Petru Hioară a dat în arendă terenurile agricole

către GȚ „Carapascal Victor”, iar în ceea ce privește casa de locuit, acesta a

domiciliat împreună cu familia în ea, a efectuat reparația casei, a instalat conductele

de aprovizionare cu gaze, telefon.

A evidențiat că Petru Hioară a acceptat succesiunea rămasă după decesul

tatălui său Ivan Hioara în mod tacit prin folosința și administrarea acesteia.

La XXXXX, a decedat Petru Hioară, iar după decesul acestuia, dânsa a

continuat să administreze toate bunurile, deși temporar, din lipsa mijloacelor

financiare pleca la muncă peste hotarele țării.

A comunicat că pe numele ei a fost emisă o hotărâre judecătorească cu privire

la constatarea faptului acceptării succesiunii din 11 noiembrie 2013 și care prin

încheierea judecătorească din 22 aprilie 2014 a fost casată.

La fel și Maria Nedelcu a avut o hotărâre judecătorească privind acceptarea

succesiunii după decesul lui Ivan Hioara, însă prin încheierea judecătorească din

27 februarie 2014, a fost casată hotărârea din 31 octombrie 2013 a Judecătoriei

Cahul.

Ambele cauze au fost scoase de pe rol.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1440, 1516 Cod civil.

A solicita constatarea faptului acceptării succesiunii de către Petru Hioară

după decesul tatălui Ivan Hioara, constatarea faptului acceptării succesiunii de către

dânsa după decesul soțului Petru Hioară.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul, a fost respinsă

integral ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Maria Nedelcu.

A fost admisă cererea reconvențională înaintată de Aurica Hioară.

A fost constatat faptul acceptării de către Petru Hioară a succesiunii

testamentare prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral după decesul tatălui

său Ivan Hioara.

A fost constatat faptul acceptării de către Aurica Hioară a succesiunii legale

prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral după decesul soțului Petru Hioară.

Prin decizia din 14 mai 2015 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de Maria Nedelcu, reprezentată de avocatul Victoria Palencu, casată

hotărârea din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul și trimisă pricina spre

rejudecare în Judecătoria Cahul, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 12 septembrie 2015 a Judecătoriei Cahul, au fost atrași în

proces în calitate de intervenienți accesorii Alexandru Hioară, Dumitru Hioară și

Ana Hioară.

Prin hotărârea din 10 ianuarie 2019 a Judecătoriei Cahul sediul central, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Maria Nedelcu.

A fost admisă acțiunea reconvențională depusă de Aurica Hioară.

3

A fost constatat faptul acceptării succesiunii testamentare de către Petru

Hioară, după decesul tatălui său Ivan Hioara, locul acceptării succesiunii fiind

sat. XXXXX r-nul XXXXX.

A fost constatat faptul acceptării succesiunii legale de către Aurica Hioară,

după decesul soțului său Petru Hioară, locul acceptării succesiunii fiind sat. XXXXX

r-nul XXXXX.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost respins apelul

declarat de Maria Nedelcu, reprezentată de avocatul Olga Eni și menținută hotărârea

din 10 ianuarie 2019 a Judecătoriei Cahul sediul central.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare,

ținând cont de faptul că Maria Nedelcu nu a prezentat probe care cu certitudine ar

confirma că Ivan Hioara, la momentul întocmirii testamentului din 14 noiembrie

2003, putea face cunoștință de sine stătător cu conținutul scris și ulterior luării de

cunoștință avea posibilitate de a aplica semnătura pe testament și nu au fost stabilite

careva temeiuri de declarare a nulității actului juridic - testamentul întocmit din

numele lui Ivan Hioara, au ajuns la concluzia de respingere a cererii de chemare în

judecată depusă de Maria Nedelcu.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că după

decesul lui Ivan Hioara, fiul acestuia Petru Hioară a intrat de facto în posesia

bunurilor imobile, le-a administrat ca un bun proprietar, a locuit în casa părintească

împreună cu familia, a dat terenurile agricole în arendă și a primit roada și anume,

prin aprovizionarea cu gaze, încheierea unui contract de îndeplinirea lucrărilor de

instalare a telefonului, achitarea serviciilor comunale, transmiterea în arendă a

terenurilor agricole, fapt confirmat prin bonurile de achitare a serviciile comunale,

impozitele de stat, ce sunt anexate la materialele cauzei.

De asemenea, a fost constatat că soția lui Petru Hioară - Aurica Hioară, după

decesul soțului său a acceptat succesiunea rămasă în urma decesului acestuia în

continuare urmând să administreze patrimoniul succesoral.

La 22 septembrie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Maria Nedelcu,

reprezentată de avocatul Victoria Palencu a declarat recurs împotriva deciziei din

22 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată depusă de ea și respingere a

acțiunii reconvenționale depusă de Aurica Hioară.

În motivarea recursului a invocat că prima instanță a făcut trimitere la

declarațiile martorilor Sofia Malai și Tamara Stefoglo care însă nu au fost audiați în

cadrul ședinței de judecată, instanța refuzând audierea acestor martori, iar instanța

de apel a trecut cu vederea acest fapt, lăsând în acest sens nicio argumentare.

La fel, și Aurica Hioară nu a fost audiată în cadrul ședinței de judecată în

prima instanțăși, nici în instanța de apel.

Analogic nu a fost audiat nici notarul public Oxana Chiciuc în ședința de

judecată, dar prima instanță a făcut trimitere la explicațiile acestuia, fapt invocat în

instanța de apel, care însă a indicat că în hotărâre nu se regăsește o asemenea

mențiune a instanței, ceea ce nu corespunde realității.

4

Având în vedere prevederile art. 385 alin. (2) CPC, a evidențiat că în caz de

restituire a cauzei la rejudecare, toate acțiunile procesuale se anulează de drept,

motiv din care a considerat că în hotărârea din 10 ianuarie 2019, prima instanță nu a

avut dreptul să facă trimitere la declarațiile martorilor Sofia Malai și Tamara

Stefoglo și să dea apreciere declarațiilor Auricăi Hioară și notarului Oxana Chiciuc.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat eronat Legea cu privire

la notariat și anume, în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare acea circumstanță

precum că Ivan Hioara era necărturar și notarul Elena Cristeva la alcătuirea

testamentului din numele lui Ivan Hioara a acționat în conformitate cu legislația în

vigoare.

Acestor circumstanțe instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au dat

apreciere, considerând că sunt suficiente probe care confirmă temeinicia doar a

acțiunii reconvenționale.

A considerat că instanța de apel a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor cauzei, fără a intra în esența cererii ei de chemare în judecată, prin

urmare, fără a da o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în acțiunea inițială în

raport cu materialul probator și normele de drept ce reglementează acest aspect

(semnăturile din registru, semnătura din chestionarul de documentare pentru

buletinul de identitate cu prezența semnăturii lui Ivan Hioara).

La 18 octombrie 2020, în adresa Auricăi Hioară, notarului public Oxana

Chiciuc și notarului public Elena Cristeva a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Maria Nedelcu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 208

vol. II), fiind recepționată de către notarul public Oxana Chiciuc la 27 octombrie

2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 209

vol. II), corespondența expediată în adresa notarului public Elena Cristeva a fost

returnată de către Oficiul Poștal cu mențiunea „plecat” (f. d. 210 vol. II), iar careva

date despre recepționarea corespondenței de către Aurica Hioară lipsesc.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Aurica Hioară, notarul public Oxana Chiciuc și notarul public Elena Cristeva să-și

expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 22 septembrie 2020 împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel

Cahul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Maria Nedelcu, reprezentată de

avocatul Victoria Palencu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maria Nedelcu, reprezentată

de avocatul Victoria Palencu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

6

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Maria Nedelcu, reprezentată de avocatul Victoria Palencu urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Maria Nedelcu, reprezentată de

avocatul Victoria Palencu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7