2r-595/20 — încasarea datoriei

2r-595/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2r-595/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.V. Buhnaci, O. Cojocaru, I. Dutca)

DECIZIE

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Victor Știrbu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni Moldo-Rusă „Moldovagaz” împotriva lui Iacov Știrbu, Victor Știrbu și

Irinei Jocot cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea depusă de Victor Știrbu cu privire la repunerea în termen a cererii

de apelul și s-a restituit apelul declarat de Victor Știrbu,

c o n s t a t ă:

La 27 martie 2018, Societatea pe Acțiuni Moldo-Rusă „Moldovagaz” (în

continuare SA „Moldovagaz”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Iacov Știrbu, Victor Știrbu și Irinei Jocot solicitând încasarea datoriei în sumă de

66210,71 de lei și a taxei de stat în sumă de 1986,32 de lei.

Prin hotărârea din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldovagaz” și s-a încasat

în mod solidar de la Iacov Știrbu, Victor Știrbu și Irina Jocot în beneficiul SA

„Moldovagaz” suma de 66210,71 de lei cu titlu de datorie, calculată în rezultatul

încălcării clauzelor contractuale prin conectarea ilicită a instalației de gaze, fără

evidența consumului de gaze naturale; suma de 1986,32 de lei cu titlu de taxă de

stat, în total suma de 68197,03 lei.

La 15 noiembrie 2018, Victor Știrbu a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Victor Știrbu ca fiind înaintată în afara termenului legal;

s-a remis lui Victor Știrbu cererea de apel cu toate documentele anexate; s-a încetat

procedura în ordine de apel și s-a explicat că nu se mai admite de a se adresa cu o

altă cerere de apel.

La 08 februarie 2019, Iacov Știrbu, Victor Știrbu și Irina Jocot au înregistrat

apel motivat împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea

1

apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei spre

rejudecare.

Prin decizia din 10 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a respins recursul

declarat de Iacov Știrbu, Victor Știrbu și Irina Jocot și s-a menținut încheierea din

31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

La 09 iunie 2020, Victor Știrbu, reprezentat de avocatul stagiar Mihail Mișcoi,

a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului,

admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea depusă de Victor Știrbu cu privire la repunerea în termen

a cererii de apel din 09 iunie 2020 înaintată împotriva hotărârii din 26 septembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani; s-a restituit împreună cu toate

documentele anexate cererea de apel depusă de Victor Știrbu împotriva hotărârii din

26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, ca fiind depusă în afara

termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 28 octombrie 2020, Victor Știrbu a depus cerere de recurs împotriva

încheierii din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului și casarea integrală a încheierii contestate cu restituirea spre rejudecare a

problemei de repunere în termenul de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că încheierea a fost adoptată cu încălcarea

normelor de procedură și urmează a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată, a menționat că în cazul examinării cauzei în instanța de fond a fost

expediată o singură citație în care erau incluși toți pârâții, fiind expediat un singur

plic cu aviz de recepție. Toate citațiile au fost recepționate doar de către Iacov Știrbu,

iar pentru a confirma acest fapt, la cererea de repunere în termen a anexat o cerere

prin care a solicitat dispunerea expertizei grafologice prin care este posibil de

demonstrat că semnătura nu-i aparține. Or, nu a recepționat nicio citație și nici nu a

cunoscut despre existența unui proces judiciar în care avea o calitate procesuală,

precum nici fizic nu putea semna și recepționa citațiile, deoarece se afla peste

hotarele țării, iar Iacov Știrbu nu i-a comunicat.

De asemenea, a indicat că de aproximativ patru ani locuiește în Spania, iar

conform răspunsului Poliției de Frontieră, la interpelarea avocatului, se atestă că în

perioada examinării cauzei menționate, 27 martie 2018-26 septembrie 2018, nu se

afla în țară.

Referitor la cererea de apel din 08 februarie 2019, precum și un mandat

avocațial din 07 februarie 2019, care a fost semnat din numele său, recurentul a

afirmat că avocatul stagiar Mihail Mișcoi a declarat că nu a încheiat nici un contract

de asistență juridică cu el și respectiv nu a semnat nici un mandata avocațial de

reprezentare în prezenta cauză. În confirmarea acestui fapt, s-a referit la răspunsul

Poliției de Frontieră care atestă că se afla peste hotarele țării. În acest sens, la fel, a

solicitat efectuarea expertizei grafologice prin cererea anexată la cererea de repunere

în termen. Instanța de apel a refuzat admiterea cererii, menționând că numirea

expertizei poate fi dispusă doar în cazul examinării cauzei în fond. De altfel, a refuzat

admiterea cererii fără a se pronunțat prin încheiere, prin ce i-a încălcat drepturile,

precum și s-au încălcat normele procedurale.

2

Copia recursului declarat a fost expediat în adresa intimaților la 06 noiembrie

2020, conform scrisorii de însoțire (f.d.172) și a fost recepționată la 12 noiembrie

2020, conform avizelor de recepție (f.d.174-176).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 13 octombrie 2020,

iar cererea de recurs a fost depusă la 28 octombrie 2020, ceea ce denotă că recursul

este în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Victor Știrbu și va menține încheierea contestată, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldovagaz” împotriva lui Iacov

Știrbu, Victor Știrbu și Irinei Jocot cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată, a fost pronunțat la 26 septembrie 2018 (f.d.54).

Deși, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat în lipsa

pârâtului/recurent, Colegiul accentuează că prima instanța a expediat cu scrisoare

recomandată în adresa pârâților la 27 septembrie 2018, conform scrisorii de însoțire

(f.d.55), copia dispozitivului hotărârii judecătorești din 26 septembrie 2018. Or, în

virtutea art. 236 alin. (4) Cod de procedură civilă, participanții care nu au fost

prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii în decurs de

5 zile.

Dispozitivul hotărârii a fost recepționat de către pârâți la 17 octombrie 2018,

conform avizului de recepție, în acest sens fiind indicat ca primit de către „Știrbu”

(f.d.57).

Concomitent, Colegiul precizează că în conformitate cu art. 110 Cod de

procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată

(judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte

persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de

procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind respingerea cererii de

repunere în termen a apelului declarat împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, de către Victor Știrbu, din motivele ce succed.

3

În acest sens, Colegiul învederează că art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură

civilă statuează că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data

pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că cererea de apel împotriva hotărârii din 26

septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost depusă la 09 iunie

2020, de către Victor Știrbu. Totodată, a solicitat repunerea în termenul de declarare

a apelului, motivând în acest sens că despre faptul că a fost implicat într-un proces,

i-a comunicat la 10 mai 2020 avocatul stagiar Mihail Mișcoi (f.d.113 verso-f.d.115).

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea

depusă de Victor Știrbu cu privire la repunerea în termen a cererii de apel din 09

iunie 2020 înaintată împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani; s-a restituit împreună cu toate documentele anexate cererea

de apel depusă de Victor Știrbu împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar

instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.160-163).

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Colegiul reiterează că în justificarea cererii de repunere în termen pentru

declararea apelului împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, apelantul/recurent a invocat că locuiește de aproximativ

patru ani în afara țării și de faptul că a fost implicat într-un proces i-a comunicat la

10 mai 2020 avocatul stagiar Mihail Mișcoi, neavând nicio informație că are

calitatea procesuală de pârât într-o cauză judiciară. Totodată, la 21 mai 2020,

avocatul stagiar Mihail Mișcoi a depus o cerere de a lua cunoștință de materialele

cauzei civile (f.d.113 verso-f.d.115).

Colegiul precizează că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii postulat inserat expres în art. 362 alin.(1)

Cod de procedură civilă.

Referitor la argumentul recurentului precum că despre faptul că a fost implicat

într-un proces i s-a comunicat la 10 mai 2020 de către avocatul stagiar Mihail

Mișcoi, Colegiul notează că instanța de apel a reținut că Victor Știrbu la 14

noiembrie 2018 și-a exprimat dezacordul cu hotărârea din 26 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, declarând apel în acest sens. Iar prin

4

încheierea din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia

din 10 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a restituit cererea de apel ca fiind

depusă în afara termenului legal.

În altă ordine de idei, în cererea de repunere în termen, apelantul a pretins că a

aflat despre litigiu la 10 mai 2020 de la avocatul stagiar Mihail Mișcoi, doar că nu a

precizat în ce condiții, având în vedere că materialele cauzei atestă că avocatul

stagiar Mihail Mișcoi a acționat în numele și interesele sale, în baza mandatului

avocațial seria MAS nr.061440 eliberat în data de 18 mai 2020 (f.d.112).

Respectiv alegațiile recurentului la acest capitol nu pot fi reținute, în situația în

care materialele cauzei atestă contrariul.

Argumentele recurentului precum că cererea de apel depusă la 14 noiembrie

2018 din numele său ar fi fost semnată de către o persoană necunoscută, care i-a

imitat semnătura, precum și din numele său o persoană necunoscută ar fi depus

cerere de recurs și ar fi semnat un mandat avocațial, Colegiul le apreciază ca fiind

declarative, aspect, în esență, relevat și de instanța de apel. Or, faptul executării

semnăturilor în sensul pretins de către recurent în numele său de către o altă persoană

nu a fost confirmat prin anumite probe, în situația în care efectuarea unei

expertize/raport de constatare în acest sens poate fi realizată nu doar cu concursului

instanței.

Mai mult, faptul aflării pârâtului peste hotarele țării nu poate justifica

circumstanța invocată precum că nu ar fi cunoscut de existența litigiului, în situația

în care calitatea procesuală de pârâți era deținută încă de două persoane Iacov Știrbu

și Irina Jocot, proprietari al aceluiași imobil, iar înștiințările expediate la adresa dată,

erau recepționate. Concomitent, partea apelantă a confirmat în cadrul ședinței de

judecată că Iacov Știrbu este tatăl său și sunt membri de familie (f.d.159).

Totodată, comportă relevanță și faptul că la recepționarea citației, destinatarii

nu au făcut anumite mențiuni referitor la absența unuia dintre pârâți.

Or, în contextul prevederilor art. 105 alin.(6) Cod de procedură civilă, dacă nu

îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să

înmâneze citația sau înștiințarea o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei

care locuiește împreună cu destinatarul și care și-a dat acordul să o primească.

Cu referire la alegația recurentului precum că prima instanță a expediat în

adresa pârâților o singură dată citație, cu un singur plic și un aviz de recepție, cu

indicarea tuturor într-o singură citație, Colegiul menționează că înștiințarea pârâților

s-a realizat la adresa indicată de reclamant în cererea de chemare în judecată, având

în vedere că toți trei pârâți erau indicați cu domiciliul în același imobil.

În conformitate cu art. 102 alin. (41) Cod de procedură civilă, participanții la

proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea

actelor de procedură la o dată ulterioară.

Instanța de recurs apreciază ca fiind justificată constatarea instanței de apel

precum că sunt neîntemeiate motivele invocate de partea apelantă privind

imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen, deoarece nu ar fi cunoscut de

existența litigiului, în situația în care cererea de apel din 09 iunie 2020 a fost depusă

în mod repetat, având în vedere că apelul din 14 noiembrie 2018 a fost restituit ca

fiind declarat în afara termenului legal, circumstanță reliefată supra.

5

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind corectă ipoteza instanței de

apel precum că este neîntemeiată cererea de repunere în termen, precum și că

termenul de declarare a apelului a fost omis.

În context, instanța de apel a evidențiat că din data emiterii hotărârii și până la

data depunerii, 09 iunie 2020, a cererii de apel a expirat o perioadă mai mare de un

și șase luni.

Odată ce legiuitorul a stabilit un termen strict de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii pentru exercitarea căii de atac-apelul, apelantul/recurent nu

a avut decât obligația de a se conforma acestui termen.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

a relevat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

Prin prisma prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă,

participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Concomitent, Colegiul accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui termen de

declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în

special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Respectiv, Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel

privind lipsa motivelor de repunere în termen pentru declararea apelului.

Subsecvent, este întemeiată dispoziția instanței de apel privind restituirea cererii de

apel în temeiul art. 369 alin.(1) lit.b) Cod de procedură civilă, ca fiind depusă cu

omiterea termenului legal.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, circumstanțele relatate denotă că apelantul/recurent și-a

neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul instituit de

legiuitor.

Alte critici aduse de recurent actului contestat nu pot fi reținute întru casarea

încheierii instanței de apel, în condițiile în care sunt lipsite de suport probant.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

6

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Victor Știrbu.

Se menține încheierea din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

Moldo-Rusă „Moldovagaz” împotriva lui Iacov Știrbu, Victor Știrbu și Irinei Jocot

cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7