2rac-243/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-243/20

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : L. Bagrin)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : N. Budăi, A. Malîi, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Ferodin&Grup”, reprezentată de avocatul Rusnac Aliona,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de ”Ferodin&Grup”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Pancons Com” în proces de insolvabilitate

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2020, prin care s-a respins

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Ferodin&Grup” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 noiembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 25 octombrie 2018, S.R.L. ”Ferodin&Grup” s-a adresat în instanța de judecată cu

cererea de chemare în judecată împotriva S.R.L. ”Pancons Com” în proces de

insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivare, a reiterat că la 10 ianuarie 2017, între S.R.L. ”Ferodin&Grup”, în

calitate de prestator și S.R.L. ”Pancons Com”, în calitate de beneficiar, a fost încheiat

contractul nr.01-2017 pentru achiziționarea bunurilor/lucrărilor/serviciilor de mică

valoare.

Potrivit pct. 5 din contract, beneficiarul și-a asumat obligațiunea față de prestator de

achitare a plăților conform proceselor-verbale de îndeplinire a lucrărilor, fiind efectuate

lucrări a căror contravaloare totală a fost de 343 974 lei.

S.R.L. ”Pancons Com” a efectuat achitări potrivit procesului-verbal de recepție a

lucrărilor executate din aprilie 2017: suma de 41492,98 lei (la 10 aprilie 2017, potrivit

facturii seria nr. JA844025) și suma de 31637,57 lei (la 10 aprilie 2017, potrivit facturii

seria nr. JA4844026); potrivit procesului-verbal de recepție a lucrărilor executate din mai

2017: suma de 100000 lei (la 31 mai 2017, potrivit facturii seria nr. JA4844029).

Ca urmare, S.R.L. ”Pancons Com” înregistrează o restanță de 170 843 lei la achitarea

lucrărilor de care a beneficiat, fapt care rezultă și din actul decontărilor reciproce din 12

octombrie 2018.

S.R.L. ”Pancons Com” a ignorat obligația de plată și astfel, la 11 octombrie 2018,

S.R.L. ”Ferodin&Grup” i-a înaintat o reclamație.

1

Reclamantul a indicat că, deoarece de la scadența datoriei a trecut o perioadă de 16

luni, S.R.L. ”Pancons Com” urmează să fie obligat și la plata dobânzii de întârziere în

mărime de 37 693 lei, în temeiul art. 585 și 619 Cod civil.

S.R.L. ”Ferodin&Grup”, a solicitat încasarea din contul S.R.L. ”Pancons Com” a

sumei de 170 843 lei cu titlu de datorie formată în baza contractului nr. 01/2017 din 10

ianuarie 2017, a sumei de 37693 lei cu titlu de dobândă de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 noiembrie 2019, acțiunea

înaintată de S.R.L. ”Ferodin&Grup” s-a respins ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, factura fiscală seria nr.

JB4931751 din 11 octombrie 2018 și Actul de verificare a datoriilor la 12 octombrie 2018,

pe lângă faptul că nu sunt contrasemnate de reprezentantul societății pârâte, acestea au mai

fost și emise după expirarea termenului de acțiune al contractului nr. 01-2017 din 10

ianuarie 2017 pentru achiziționarea bunurilor/lucrărilor/serviciilor de mică valoare.

Instanța de fond a reținut că, potrivit pct. 10 din contract, „Prezentul contract se

consideră încheiat și intră în vigoare la data semnării lui, fiind valabil până la 31

decembrie 2017, iar prin pct. 5 în mod expres s-a prevăzut că, achitarea pentru serviciul

prestat, lucrărilor executate se efectuează în lei moldovenești și în termeni conform

proceselor verbale de îndeplinire a lucrărilor.

Ținând cont că, în corespundere cu pct.5 al contractului, achitarea se face conform

proceselor-verbale de îndeplinire a lucrărilor, iar la materialele cauzei nu a fost anexat nici

un proces-verbal de îndeplinire a lucrărilor care să fie semnat, ștampilat și recunoscut de

ambele părți, S.R.L. ”Ferodin&Grup” nu are temei legal de a solicita încasarea sumei cu

titlu de datorie la plata lucrărilor executate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 noiembrie 2019, avocatul Aliona

Rusnac acționând în interesele SRL ”Ferodin&Grup” a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 noiembrie 2019, solicitând admiterea cererii

de apel, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă integral acțiunea înaintată de S.R.L. ”Ferodin&Grup”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2020, a fost respins apelul declarat

de S.R.L. ”Ferodin&Grup” și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din

26 noiembrie 2019.

La 29 septembrie 2019, S.R.L. ”Ferodin&Grup” a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2020 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru

din 26 noiembrie 2019, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și emiterea unei

noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea înaintată de S.R.L. ”Ferodin&Grup”.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluția instanțelor ierarhic

inferioare, le consideră neîntemiate și pasibile de anulare.

Soluțiile nu sunt suficient de motivate, iar examinarea acțiunii nu a avut loc într-un

mod echitabil.

Recurentul relatează că soluția emisă de instanțele ierarhic inferioare relevă o

insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză, ceea ce a condus la reținerea unei

situații de fapt inexacte, chiar dacă actul de verificare a datoriilor și factura fiscală au fost

emise după expirarea termenului de executarea a contractului.

În cadrul examinării cauzei în fond, s-au prezentat probe în sensul achitării pentru o

parte din lucrările efectuate în mărime de 173 130,55 lei, rămânându-i să mai achite 170

843 lei.

2

Prin confirmarea eliberată de Primăria satului Nicoreni, se conchide că, lucrările au

fost achitate, fapt ce dovedește că recurentul și-a executat obligațiunile contractuale.

Recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin prisma prevederilor

art.432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească a nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 09 iulie 2020.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 29 septembrie 2020, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 16 octombrie

2020 instanța de recurs a comunicat intimatului copia recursului, informând despre

necesitatea depunerii referinței, corespondența fiind returnată instanței cu mențiunea

nereclamat (f. d. 197).

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

3

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Ferodin&Grup”, reprezentată de avocatul Rusnac Aliona, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Ferodin&Grup”, reprezentată de avocatul Rusnac Aliona.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4