3ra-1009/20 — contestarea actului administrativ

3ra-1009/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-1009/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi

ÎNCHEIERE

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Sergiu Coman,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Sergiu Coman împotriva Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Spațiului Locativ nr. 10 și societății pe acțiuni „Apă-Canal

Chișinău”, terț Întreprinderea Municipală „Infocom” cu privire la contestarea

facturilor, restituirea sumelor și anularea datoriilor,

împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de Sergiu Coman și s-a menținut hotărârea din 29 octombrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a respins ca neîntemeiată

acțiunea depusă de Sergiu Coman,

constată:

La 23 decembrie 2016, Sergiu Coman a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Spațiului Locativ nr. 10 (în continuare ÎMGFL nr. 10), intervenienții

accesorii Întreprinderea Municipală „Infocom” (în continuare ÎM „Infocom”) și

societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” (în continuare SA „Apă-Canal

Chișinău”) cu privire la contestarea facturilor, restituirea sumelor și anularea

datoriilor.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că este proprietarul

apartamentului xxx din str. Xxx, mun. Chișinău și are instalat contorul de apă,

care a trecut controlul metrologic și respectiv este admis pentru utilizare.

Reclamantul în menționat că, în legătură cu modificările din luna mai 2016,

când în factura pentru consumul de apă a fost introdusă o rubrică nouă – cota-

parte, s-a adresat către ÎMGFL nr. 10, ÎM „Infocom” și SA „Apă Canal Chișinău”

cu cereri prin care a solicitat recalcularea consumului de apă, însă, ultimii i-au

comunicat că surplusul de apă se calculează pentru serviciul „apă potabilă” la

toate apartamentele din blocul locativ, indiferent de prezența și starea contoarelor

din apartament, proporțional consumului lunar, făcându-se referire în acest sens

la Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare și Legea privind serviciul public de apă și canalizare.

1

În opinia reclamantului, posesorii de apartamente care nu au contracte

individuale cu distribuitorul de apă sunt plasați într-o poziție discriminatorie în

raport cu cei care dețin asemenea contracte. Astfel, lipsa unui contract încheiat cu

pârâții îl eliberează de achitarea mijloacelor financiare pentru presupusele

servicii, care de fapt nu i-au fost acordate de către pârât, iar indicarea cotei-părți

în facturile contestate este nulă, cu anularea datoriei ce s-a format și restituirea

mijloacelor bănești încasate ilegal.

Reclamantul Sergiu Coman a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea actului nr. 380/16 din 25 noiembrie 2016 emis de ÎMGFL nr. 10;

anularea actului nr. 3066 din 23 noiembrie 2016 emis de ÎM „Infocom”; anularea

actului nr. 1200/17539 din 23 noiembrie 2016 emis de SA „Apă-Canal Chișinău”;

obligarea ÎMGFL nr. 10, ÎM „Infocom” și SA „Apă-Canal Chișinău” de a efectua

recalcularea consumului de apă conform datelor contorului de apă (apometrului)

instalat în apartamentul xxx din str. Xxx, mun. Chișinău; obligarea ÎM „Infocom”

să anuleze datoriile artificiale formate în sumă de 612,82 de lei și anularea cotei-

părți în volum de 18,3873 m.c. de apă indicată în factura nr. 134190798 din 08

decembrie 2016; obligarea ÎMGFL nr. 10, ÎM „Infocom” și SA „Apă-Canal

Chișinău” de a factura consumatorul final al apei potabile conform datelor

contorului de apă instalat în apartamentul xxx din str. Xxx, mun. Chișinău;

obligarea restituirii sumei de 672,050915 de lei pentru 73,1285 m.c. pentru cota-

parte achitată din facturile nr. 130428630, nr. 131303187, nr. 131547931,

nr. 132209417și nr. 133174764.

La 26 aprilie 2017, Sergiu Coman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎMGFL nr. 10, intervenient accesoriu SA „Apă-Canal Chișinău” cu

privire la anularea facturii, anularea datoriei și restituirea sumelor, solicitând

anularea actului nr. 106/17 din 22 martie 2017 emis de ÎMGFL nr. 10 și anularea

cotei-părți în volum de 16,0450 m.c. de apă indicată în factura nr. 135233063 din

09 februarie 2017.

La 11 mai 2017, Sergiu Coman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎMGFL nr. 10, intervenient accesoriu SA „Apă-Canal Chișinău” cu

privire anularea facturii și anularea datoriei, solicitând anularea cotei-părți în

volum de 11,7322 m.c. indicată în factura nr. 135364167 din 07 martie 2017.

La 08 iunie 2017, Sergiu Coman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎMGFL nr. 10, intervenient accesoriu SA „Apă-Canal Chișinău” cu

privire la anularea datoriei și facturii, solicitând obligarea ÎMGFL nr. 10 să

anuleze cota-parte în volum de 13,4642 m.c. de apă indicată în factura

nr. 13615239 din 07 aprilie 2017.

În motivarea cererilor de chemare în judecată reclamantul a indicat temeiuri

de fapt și de drept similare celor din cererea de chemare în judecată depusă la 23

decembrie 2016.

Prin încheierea din 22 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cauzele de contencios administrativ intentate la cererile de chemare în judecată

depuse de către Sergiu Coman au fost conexate într-o singură procedură (vol. I,

f.d. 181-182).

În urma modificării obiectului acțiunii, reclamantul Sergiu Coman a solicitat

anularea ca fiind ilegale, emise contrar prevederilor legii și cu încălcarea

procedurilor stabilite a facturilor în partea ce ține de „cota-parte” nr. 130428630

pentru luna aprilie 2016, nr. 131303187 pentru luna mai 2016, nr. 131547931

pentru luna iunie 2016, nr. 132209417 pentru luna iulie 2016, nr. 133174764

2

pentru luna septembrie 2016, nr. 133389251 pentru luna octombrie 2016,

nr. 134190798 pentru luna noiembrie 2016, nr. 134405108 din 09 ianuarie 2017,

nr. 135233063 din 09 februarie 2017, nr. 135364167 din 07 martie 2017,

nr. 136152398 din 07 aprilie 2017, nr. 136202706 din 06 mai 2017, restituirea

sumei de 612,82 de lei achitată conform facturilor nr. 130428630, nr. 131547931,

nr. 132209417, nr. 133174764, precum și anularea datoriilor acumulate în sumă

de 1 477,86 de lei.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a respins acțiunea depusă de Sergiu Coman, ca fiind neîntemeiată

(vol. II, f.d. 128, 131-140).

Prin decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Sergiu Coman împotriva hotărârii din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 195, 196-206).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că

volumul înregistrat de contorul de la branșamentul blocului locativ, dar

nedistribuit, în baza indicațiilor contoarelor individuale/normelor de consum

aplicate, se repartizează adăugător pentru fiecare apartament proporțional

consumului înregistrat de contoarele instalate în apartament și conform normelor

de consum în lipsa contoarelor.

Consumatorul efectuează plata pentru serviciul public de alimentare cu apă

și de canalizare în baza facturilor emise conform indicațiilor contorului, precum

și a volumului înregistrat de contorul de la branșamentul blocului locativ, care se

repartizează adăugător pentru fiecare apartament.

Așa, indiferent de instalarea contorului (apometrului) sau lipsa lui, surplusul

de apă potabilă se calculează pentru toate apartamentele din blocul locativ, diferă

doar modul de calcul, și anume în cazul prezenței contoarelor conform

indicațiilor acesteia, iar în lipsă conform normelor de consum.

Prin urmare, instanțele inferioare au conchis că ÎMGFL dispune de

obligațiunea de a distribui pe apartamente volumul de apă înregistrat de contorul

de la branșamentul blocului locativ xxx din str. xxx, mun. Chișinău, inclusiv către

Sergiu Coman în calitate de proprietar al apartamentului xxx din acest bloc

locativ, iar ultimul de a achita acest volum conform facturilor primite.

La 13 august 2020, Sergiu Coman a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs

nemotivat împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu emiterea unei

decizii noi prin care să fie admise integral pretențiile (vol. II, f.d. 43-50).

La 29 octombrie 2020, Sergiu Coman a depus la Curtea Supremă de Justiție

motivarea recursului împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că instanța de apel nu a

elucidat toate circumstanțele cauzei, iar decizia emisă este nemotivată, fapt ce

atentează la dreptul său la un proces echitabil.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Chișinău a ignorat, nu a studiat și nu a

analizat probele administrate atât de recurentul Sergiu Coman, cât și de intimați și

terț, iar unele probe prezentate de recurent în susținerea poziției sale au fost

apreciate de către instanța de apel în defavoarea acestuia.

Mai mult ca atât, instanța de apel a ignorat faptul că, prin nota informativă

nr. 299/16 din 22 iulie 2016 întocmită de directorul ÎMGFL nr. 10 și adresată

Preturii sect. Centru, mun. Chișinău, se recunoaște buna-credință a lui Sergiu

3

Coman și se demonstrează că ÎMGFL nr. 10 nu poate explica apariția litigiului

dat și modul de soluționare a acestuia. Respectiv, instanța de apel trebuia să

constate abuzurile admise de către ÎMGFL nr. 10 și să anuleze presupusa datorie

față de furnizorul de apă, prin anularea volumului de apă suplimentar indicat în

facturi la compartimentul „cota-parte”.

În opinia recurentului, prima instanță și instanța de apel nu au combătut

argumentul său precum că acțiunile pârâților sunt discriminatorii, fiind în

contradicție cu art. 15 alin. (2) din Legea privind serviciul public de apă și

canalizare.

La fel, recurentul a considerat că, judecând cauza, instanțele inferioare

trebuiau să aplice dispozițiile Regulamentului cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării

la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 191 din 19 februarie 2002, în redacția modificările din 08 iunie 2016. Or,

anume aceste modificări vin cu instrucțiuni concrete privind acțiunile

prestatorilor de servicii în raport cu consumatorii, deoarece Legea nr. 303 din 13

decembrie 2013 are un caracter general și nu poate acoperi fiecare situație în

parte.

De asemenea, instanțele inferioare neîntemeiat și eronat au aplicat Legea

condominiului în fondul locativ, deoarece consumul de apă nu ține de întreținerea

și repararea bunurilor comune, ci este un serviciu acordat de operatorul SA „Apă-

canal Chișinău” și se taxează lunar în sume diferite în dependență de volumul

apei consumate. Așa, plățile obligatorii stabilite de Legea condominiului în

fondul locativ sunt reflectate într-o factură separată și nu au nicio tangență cu

consumul de apă.

Finalmente, recurentul a conchis că instanțele inferioare trebuiau să

răspundă la întrebarea dacă operatorul și furnizorul au respectat proporționalitatea

repartizării fiecărui apartament a volumului de apă nedistribuit, iar după aceasta

putea fi dat răspuns la întrebarea dacă acțiunile operatorului și a furnizorului au

fost discriminatorii în raport cu Sergiu Coman.

Recurentul Sergiu Coman a solicitat prin cererea de recurs casarea deciziei

din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei decizii noi prin

care să fie admisă integrală acțiunea (vol. II, f.d. 219-228).

La 30 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților

ÎMGFL nr. 10, SA „Apă-Canal Chișinău” și terțului ÎM „Infocom” pentru

notificare copia recursului motivat depus de Sergiu Coman, explicându-le dreptul

de a depune referințe asupra criticilor formulate în recurs (vol. II, f.d. 232). Însă,

intimații nu au făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe asupra

recursului.

Conform articolul 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 16 iulie 2020 (vol. II,

f.d. 195). La 13 august 2020, Sergiu Coman a depus recurs nemotivat împotriva

4

deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 208-209). La 29

octombrie 2020, Sergiu Coman a depus motivarea recursului (vol. II, f.d. 219). Cu

referire la stabilirea începutului curgerii termenului de depunere a motivării

recursului, completul constată că, 15 august 2020, Curtea de Apel Chișinău a

expediat pentru notificare, prin poștă electronică, decizia motivată din 16 iulie

mecanică, fiind indicată greșit adresa e-mail-ului destinatului Sergiu Coman

„comansergiu1973@gmai.com”, în loc de „comansergiu1973@gmail.com”

(vol. II, f.d. 207). Astfel, la solicitarea recurentului Sergiu Coman, la 16

octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție i-a notificat prin poștă electronică

decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat însăși de către

acesta (vol. II, f.d. 229).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că Sergiu Coman s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2)

din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

5

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, xxx2-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Sergiu Coman se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6