2ra-1371/20 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-1371/20 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1371/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – L. Ciubotaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, A. Malîi, I. Țurcan

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Judecător Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari,

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Bumacov Vitalie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bumacov Vitalie

către Inspectoratul Național de Patrulare a IGP, succedat de Inspectoratul național

de securitate publică, și Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu agentul

constatator al Inspectoratului Național de Patrulare a IGP – Scripcari Sergiu cu

privire la constatarea încălcării drepturilor fundamentale, repararea prejudiciului

material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2020, prin care a fost

respins apelul declarat de Bumacov Vitalie și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din 30 septembrie 2019,

c o n s t a t ă:

La 07 decembrie 2017, Bumacov Vitalie a depus cerere de chemare în judecată

către Inspectoratul Național de Patrulare a IGP și Ministerul Justiției, cu privire la

recunoașterea încălcării drepturilor fundamentale la respectarea prezumției

vinovăției, dreptului la un proces echitabil, dreptului de a nu fi urmărit și/sau

sancționat contravențional ilegal sau neîntemeiat, dreptului la durata rezonabilă a

procesului de executare, repararea prejudiciului material în mărime de 5000 lei ce

constituie cheltuieli pentru asistența juridică acordată în procesul contravențional,

500 lei cu titlu de cheltuieli pentru transport în legătură cu deplasările efectuate în

procesul contravențional, 4000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică

suportate în prezentul proces și a sumei de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că la 09 iulie 2016 în

apropierea orașului Criuleni, a fost stopat de către echipajul de poliție MAI 9743,

motivul stopării fiind presupusa depășire a vitezei regulamentare cu peste 10

1

km/oră, iar la 03 octombrie 2016, a luat cunoștință cu citația nr. 428 emisă de

executorul judecătoresc Cațer Victor referitor la prezentarea spre executare a

procesului-verbal nr. MAI03 424638 din 09 iulie 2016 întocmit de Inspectoratul de

Poliție Criuleni.

Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție, a depus

contestație solicitînd anularea acestuia, iar potrivit hotărîrii din 29 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, (menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 13 iulie 2017) s-a repus în termen, s-a admis contestația și s-a anulat

procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 424638 din 09 iulie 2016 cu

încetarea procesului contravențional.

Astfel, Bumacov Vitalie consideră că în temeiul prevederilor Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998 și a Codului contravențional, urmează să fie repus în drepturile

lezate prin intentarea cauzei contravenționale în mod neîntemeiat, care presupune

repararea prejudiciului material și moral suferit.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 octombrie 2018, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Bumacov Vitalie către

Inspectoratul Național de Patrulare a IGP și Ministerul Justiției, cu privire la

recunoașterea încălcării drepturilor fundamentale, repararea prejudiciului material

și moral, compensarea cheltuielilor de judecată.

La 20 noiembrie 2018, Bumacov Vitalie reprezentat de avocatul Tihon Vitalie, a

depus cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din 30 octombrie 2018, și emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să

fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, s-a admis apelul

declarat de Bumacov Vitalie. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din 30 octombrie 2018 și s-a restituit cauza spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 28 mai

2019, a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu, agentul

constatator al Inspectoratului Național de Patrulare a IGP - Scripcari Sergiu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 septembrie 2019, s-a

respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Bumacov

Vitalie către Inspectoratul Național de Patrulare și Ministerul Justiției, intervenient

accesoriu agentul constatator Scripcari Sergiu cu privire la constatarea încălcării

drepturilor fundamentale, repararea prejudiciului material și moral, încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 18 octombrie 2019, Bumacov Vitalie reprezentat de avocatul Tihon Vitalie, a

depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din

30 septembrie 2019, solicitînd admiterea acesteia, casarea hotărîrii atacate cu apel

și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2020, a fost respins apelul

declarat de către Bumacov Vitalie reprezentat de avocatul Tihon Vitalie.

S-a menținut fără modificări, hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din

30 septembrie 2019, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

2

Bumacov Vitalie către Inspectoratul Național de Patrulare a IGP, succedat ulterior

de Inspectoratul național de securitate publică, și Ministerul Justiției al RM,

intervenient accesoriu agentul constatator al Inspectoratului Național de Patrulare a

IGP – Scripcari Sergiu cu privire la constatarea încălcării drepturilor fundamentale,

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, prima instanță a concluzionat, iar instanța de apel a

reiterat că, Inspectoratul Național de Patrulare a IGP, succedat ulterior de

Inspectoratul național de securitate publică, este pârâtul necorespunzător, dat fiind

faptul că organul care reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie

de cauze este Ministerul Justiției.

Totodată, cu referire la recuperarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a

remarcat că potrivit art.3 al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, legiuitorul a indicat expres

care sunt organele, acțiunile cărora cad sub incidența acestei legi, respectiv, printre

aceste organe nu se regăsește instituția agentului constatator.

Suplimentar, instanța de apel a remarcat că Bumacov Vitalie, nu a demonstrat

cumularea tuturor condițiilor generale necesare pentru antrenarea răspunderii

Inspectoratului Național de Patrulare al I.G.P în prezenta speță, ceea ce exclude

răspunderea acestuia și necesitatea reparării prejudiciului, care survine doar drept

consecința directă a faptei ilicite comisă de autorul acesteia, situație, care în speță

nu se atestă.

La 12 august 2019, Bumacov Vitalie, prin intermediul avocatului Tihon Vitalie,

a contestat cu recurs decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2020.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare în

judecată și cererea de apel, accentuându-se asupra interpretării eronate de către

instanțele inferioare a prevederilor Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în coroborare cu

normele Codului civil și Codului contravențional al RM.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărîrii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 septembrie 2019 și a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 19 mai 2020, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea lui

Bumacov Vitalie către Inspectoratul Național de Patrulare a IGP, succedat ulterior

de Inspectoratul național de securitate publică, și Ministerul Justiției al RM,

intervenient accesoriu agentul constatator al Inspectoratului Național de Patrulare a

IGP – Scripcari Sergiu cu privire la constatarea încălcării drepturilor fundamentale,

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată, să

fie admisă integral.

3

La 25 septembrie 2020, reprezentantul Inspectoratului național de securitate

publică – Teleba Serghei, a depus referință la cererea de recurs, solicitând

considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, este de menționat că, potrivit

art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

19 mai 2020 și expediată participanților la proces la 24 iunie 2020 (f.d. 197, vol. I),

însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurentă.

Astfel, având în vedere cele relatate mai sus, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil consideră că recursul declarat împotriva

deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, înregistrat la 12 august 2020, a

fost declarat în termen.

Prin încheierea Completului Colegiului civil, comercial și 04 noiembrie 2020,

recursul declarat de Bumacov Vitalie, prin intermediul avocatului Tihon Vitalie, a

fost considerat admisibil.

Verificând și analizând legalitatea hotărârilor judecătorești enunțate, prin prisma

circumstanțelor cauzei și a cadrului normativ aplicabil speței, Colegiul constată că

actele de dispoziție ale instanțelor inferioare sunt neîntemeiate și urmează a fi

casate, în partea respingerii pretențiilor privind încasarea prejudiciului moral și

material, din următoarele considerente.

În drept, conform art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În fapt, din materialele cauzei rezultă că, la 09 iulie 2016, agentul constatator al

Inspectoratului Național de Patrulare a IGP (succedat de Inspectoratul național de

securitate publică) - Scripcari Sergiu, a întocmit în privința lui Bumacov Vitalie

procesul-verbal MAI03 424638 cu privire la contravenție pentru faptul comiterii

contravenției prevăzute de art.236 alin.(1) din Codul contravențional și l-a

sancționat cu amendă în mărime de 400 lei. (f.d.19 verso vol.I)

Ulterior, prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 29 mai 2017,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, s-a repus în

termenul de atac omis, contestația depusă de Bumacov Vitalie. S-a admis

contestația și s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție MAI03

424638 întocmit la 09 iulie 2016 de către agentul constatator al Inspectoratului

Național de Patrulare a IGP - Scripcari Sergiu în privința lui Bumacov Vitalie,

privind faptul comiterii contravenției prevăzute de art. 236 alin. (1) din Codul

contravențional și decizia cu privire la aplicarea sancțiunii în formă de amendă în

mărime de 20 unități contravenționale, cu încetarea procesului contravențional.

4

(f.d.8-10, 11 vol.I)

Astfel, invocând că în urma acțiunilor agentului constatator al Inspectoratului

Național de Patrulare a IGP, a fost prejudiciat material, având cheltuieli de

judecată și de asistență juridică în cadrul cauzei contravenționale, precum și a

suferit moral, Bumacov Vitalie a depus cerere de chemare în judecată către

Inspectoratul Național de Patrulare a IGP, succedat ulterior de Inspectoratul

național de securitate publică, și Ministerul Justiției, cu privire la recunoașterea

încălcării drepturilor fundamentale la respectarea prezumției vinovăției, dreptului

la un proces echitabil, dreptului de a nu fi urmărit și/sau sancționat contravențional

ilegal sau neîntemeiat, dreptului la durata rezonabilă a procesului de executare,

repararea prejudiciului material în mărime de 5000 lei ce constituie cheltuieli

pentru asistența juridică acordată în procesul contravențional, 500 lei cu titlu de

cheltuieli pentru transport în legătură cu deplasările efectuate în procesul

contravențional, 4000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică suportate în

prezentul proces și încasarea sumei de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Fiind învestită cu examinarea speței în cauză, înaintată prin prisma prevederilor

Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, în coroborare cu normele Codului civil și Codului

contravențional al RM, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii și

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Bumacov Vitalie.

Judecând apelul declarat de către avocatul Tihon Vitalie, în interesele lui

Bumacov Vitalie, instanța de apel a decis respingerea apelului și menținerea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 septembrie 2019.

Cu referire la cele elucidate supra, Colegiul civil menționează că conform

prevederilor art.383 alin.(1) și (3) din Codul contravențional, cheltuielile de

administrare și de conservare a probelor, de retribuire a apărătorului, alte cheltuieli

aferente procesului contravențional se suportă de contravenient, dacă a fost aplicată

o sancțiune contravențională, în modul stabilit de legislație. Plata cheltuielilor

judiciare se efectuează în conformitate cu art. 229 din Codul de procedură penală;

Persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional se repune în

dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă,

prin hotărîre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa

contravențională este înlăturată, cu excepția cazului de amnistie.

De asemenea, conform art. 384 alin.(2) lit. u) din Codul contravențional,

persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară

și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile

ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

Reieșind din cele menționate, Colegiul conchide că Bumacov Vitalie dispune de

dreptul de a solicita repararea prejudiciului material, suportat în cadrul procesului

contravențional, or, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 29

mai 2017, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, acesta

a fost repus în drepturi.

În continuare, instanța de recurs constată întrunirea condițiilor de aplicare a

prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

5

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or, în conformitate cu art. 1 din Legea

nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, prezenta lege constituie actul legislativ de bază care

reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere patrimonială a statului

pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale și

contravenționale.

La caz, potrivit art. 7 lit. e) și g) din Legea menționată, persoanei fizice sau

juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistența

juridică și cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire

penală, organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

Suplimentar, pornind de la practica CEDO, instanța de recurs menționează că

cheltuielile pentru asistența juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și

rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii

CEDO, se evidențiază necesitatea prezentării, de către partea care pretinde

compensarea cheltuielilor, a documentelor justificative de executare a contractului

de prestări servicii juridice astfel încât instanța să examineze obiectiv solicitarea

părții, raportând la munca nemijlocită exercitată de avocat la examinarea acțiunii și

aportul acestuia la examinarea cauzei: dovada achitării onorariilor avocaților (copii

de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); copia de pe

facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri

stabilite de legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a

timpului aferent acestora (cu tariful și orarul).

La fel, pentru determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de

judecată, pentru a face o apreciere corectă, va mai ține cont de: complexitatea

cauzei; noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul

avocatului la soluționarea cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile

speciale necesare pentru a acorda asistența; faptul în ce măsură munca avocatului

în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul

obținut; restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei; natura și

durata relației dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea avocatului;

justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma

despăgubirilor pretinse/obținute în cauză.

Reținând probele anexate la materialele cauzei, prin prisma art. 7 lit. e) și g) din

Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, Colegiul consideră întemeiat raționamentul

reclamantului/recurent Bumacov Vitalie, privind încasarea prejudiciului material

sub forma cheltuielilor de asistență juridică achitate avocatului Tihon Vitalie în

sumă de 5000 lei, pentru reprezentare în cauza contravențională, probat cât prin

bonurile de plată atât și prin descrierea în cererile sale, a lucrului efectuat de avocat

în procesul de judecată.

Totodată, cu privire la cheltuielile de asistență juridică în prezenta acțiune, deși

prin bonul de plată nr.1 din 05 iunie 2018, anexat la dosar, se demonstrează

achitarea acestora, Colegiul civil consideră că Bumacov Vitalie nu a depus destulă

6

diligență și nu a demonstrat caracterul rezonabil al compensării cheltuielilor

respective, iar ca consecință, suma de 4000 lei solicitată pentru asistență juridică în

cadrul prezentului dosar civil, este considerată una nerezonabilă.

Astfel, dat fiind faptul că la dosar nu au fost prezentate careva probe cu privire

la lucrul efectiv efectuat de avocat în interesele clientului său, iar pretențiile

privind încasarea unor cheltuieli de judecată, nu țin de soluționarea litigiului în

fond și nu abordează problemele de fapt și de drept relevante cauzei

contravenționale, or, cauza ne fiind una de mare complexitate fiind examinată în

baza materialelor acumulate la examinarea contravenției, Colegiul civil consideră

că suma de 2000 lei cu titlu de asistența juridică pentru prezenta cauză, ar

reprezenta o sumă rezonabilă și proporțională lucrului efectuat de avocat.

Cu referire la cerințele reclamantului/recurent privind încasarea prejudiciului

moral, instanța de recurs menționează că conform art. 11 din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se

stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea

concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea

infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și

gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea

cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate

informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata

examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat

și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în

detenție. Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza

criteriilor specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală.

De asemenea, conform art.1422 din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Potrivit dispozițiilor art. 1423 din Codul civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii,

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

În context, prejudiciul moral este acel prejudiciul care rezultă dintr-o atingere

adusă intereselor personale și care se manifesta prin suferințe fizice și/sau psihice

pe care le resimte victima. Pentru repararea prejudiciului moral, este necesară

întrunirea anumitor condiții obligatorii: existența prejudiciului, demonstrat prin

7

explicațiile părților și a persoanelor terțe; depozițiile martorilor; probele scrise

(înscrisurile); dovezile materiale; concluziile experților.

Instanța de recurs consideră oportun de remarcat că mărimea pagubei morale se

bazează pe caracterul suferințelor morale, fizice, cauzate în fiecare caz concret, iar

criteriile de evaluare a prejudiciului moral sunt - gradul și caracterul suferințelor

fizice și psihice manifestat prin intensitatea acestora („durere puternică”, „durere

suportabilă”, „durere slabă”, „durere insuportabilă”, etc.).

Caracterul suferințelor trebuie privite în legătură cu particularitățile individuale

ale persoanei prejudiciate, privite sub două aspecte diferite: suferințele fizice, ce

presupune durerea, sufocația, voma și amețeli, mâncărime, reacții alergice și alte

senzații dureroase; suferințele morale (psihice), ce presupune frica și rușinea,

tristețea și neliniștea, umilirea, stresul emoțional, și alte emoții negative.

Pentru determinarea mărimii compensației, trebuie de luat în considerație nu

tipul (caracterul) unor sau altor suferințe fizice sau psihice, ci caracterul și

importanța acelor valori nemateriale (nepatrimoniale), cărora le-a fost cauzat

prejudiciul.

Prin prisma constatărilor și circumstanțelor descrise supra, Colegiul civil

consideră relevante pretențiile lui Bumacov Vitalie privind încasarea prejudiciului

moral, însă suma solicitată în mărime de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral, este

neîntemeiată, exagerată și nejustificată.

Astfel, constatând întrunirea condițiilor pentru obligarea Inspectoratului național

de securitate publică, succesor al Inspectoratului Național de Patrulare al IGP, să

compenseze prejudiciul moral suportat de Bumacov Vitalie, în urma tragerii ilegale

la răspundere contravențională prin aplicarea amenzii, dar totodată, ținând cont că

procesul-verbal nr. MAI03 424638 din 09 iulie 2016 întocmit de Inspectoratul de

Poliție Criuleni a fost anulat într-un termen relativ scurt, prin hotărîrea Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, din 29 mai 2017 (menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 13 iulie 2017), cu încetarea procesului contravențional, iar careva

probe care să determine expres prejudiciul moral suferit, nu au fost prezentate,

ținând cont de principiul echității la stabilirea prejudiciului moral cauzat și luând în

considerație perioada și natura suferințelor determinate reclamantului/recurent,

Colegiul civil constată că prejudiciul moral în cuantum de 1000 lei, ar corespunde

suferințelor suportate de Bumacov Vitalie în legătură cu omisiunile agentului

constatator și este în măsură să le compenseze.

În altă ordine de idei, instanța de recurs consideră neîntemeiate pretențiile

reclamantului/recurent cu privire la încasarea sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli

de transport. Or, deși conform art.90 lit.d) din Codul de procedură civilă, din

cheltuielile de judecare a cauzei fac parte cheltuielile de transport și de cazare

suportate de părți și de alți participanți la proces în legătură cu prezentarea lor în

instanță, potrivit prevederilor art.118-122 din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel; Circumstanțele care,

conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În acest sens, Colegiul civil reține că nici în prima instanță și nici în instanțele

ierarhic superioare, Bumacov Vitalie nu a prezentat careva probe concludente și

8

pertinente privind suportarea cheltuielilor de transport, iar din aceste considerente,

cerința reclamantului/recurent privind încasarea cheltuielilor de transport, urmând

a fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu referire la argumentele pârâtului/intimat Inspectoratul național de securitate

publică, indicate în referință, precum și concluziile instanțelor ierarhic inferioare,

conform cărora Inspectoratul Național de Patrulare al IGP succedat în drepturi de

către Inspectoratul național de securitate publică, nu ar fi pârâtul corespunzător

conform Legii citate supra, instanța de recurs menționează că într-adevăr, potrivit

art. 5 alin.(1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, organul care reprezintă statul în instanța

de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

Totodată, potrivit art. 13 alin. (1) al aceleiași Legi, repararea prejudiciului

specificat la art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III, se efectuează din contul bugetului

de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală

întreținut din bugetul local – din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral

cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât

instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Astfel, dat fiind faptul că în privința lui Bumacov Vitalie a fost întocmit

procesul-verbal MAI03 424638 cu privire la contravenție pentru faptul comiterii

contravenției prevăzute de art.236 alin.(1) din Codul contravențional, fiind

sancționat cu amendă în mărime de 400 lei, însă prin hotărîrea Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, din 29 mai 2017, menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 13 iulie 2017, s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la

contravenție, cu încetarea procesului contravențional, Colegiul constată că

prejudiciul pretins de către Bumacov Vitalie urmează a fi recuperat de către

organele care au aplicat ilicit amenda contravențională și anume Inspectoratul

Național de Patrulare al IGP, în prezent, succedat de Inspectoratul național de

securitate publică.

Din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de Bumacov Vitalie, prin intermediul avocatului Tihon Vitalie, de

a casa parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2020 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 septembrie 2019, în partea respingerii

pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului moral și material, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri, de admitere parțială a pretențiilor formulate de

Bumacov Vitalie în acest sens.

În context, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței de

judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

motivelor invocate, de Bumacov Vitalie cu privire la constatarea încălcării

drepturilor fundamentale, care de altfel țin de fondul cauzei civile.

Mai mult ca atât, în esența lor, argumentele date nu au putere juridică de a

influența soluția și concluzia la care a ajuns Colegiul civil pe caz (Kamil Uzun vs

Turcia, hotărârea 10 mai 2007, § 64; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui

Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), hotărârea 17 iulie 2014, § 156).

9

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Bumacov Vitalie, prin intermediul avocatului

Tihon Vitalie.

Se casează parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2020 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 septembrie 2019, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Bumacov Vitalie către Inspectoratul

național de securitate publică, și Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu

agentul constatator – Scripcari Sergiu, în partea respingerii pretențiilor privind

încasarea prejudiciului moral și material, și compensarea cheltuielilor de judecată,

cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care:

Se admite parțial capătul de cerere a lui Bumacov Vitalie, cu privire la repararea

prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se încasează de la Inspectoratul național de securitate publică în beneficiul lui

Bumacov Vitalie, prejudiciul material în sumă de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică acordată în procesul contravențional, 2000 (două

mii) lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică acordată în prezentul proces,

iar în total suma de 7000 (șapte mii) lei, și prejudiciul moral în sumă de 1000 (o

mie) lei, în rest, pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului moral și material, și

compensarea cheltuielilor de judecată, se resping.

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2020 și hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 30 septembrie 2019, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

10