3ra-863/20 — obligarea de a achita indemnizatia unica, incasarea dobinzii de intirziere si a prejudiciului moral

Dosarul nr.3ra-863/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

04 noiembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Serghei Cîvîrjic împotriva Inspectoratului General al Poliției privind obligarea de

a achita indemnizația unică, încasarea dobânzii de întârziere și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 04 decembrie 2017 Serghei Cîvîrjic a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției privind obligarea de a achita

indemnizația unică, încasarea dobânzii de întârziere și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 28 noiembrie 2014, ora 08.30, fiind

maior de poliție, inspector auto superior a serviciului supravegherea transportului și

a circulației rutiere a secției de securitatea publică a Inspectoratului de Poliție

Ceadîr-Lunga, s-a deplasat la locul unui accident rutier, care a avut loc la intersecția

str. Sîrtmaci și str. Lenin din orașul Ceadîr-Lunga.

La locul accidentului a constatat că, șoferul Moscoglo Fedor deplasându-se la

volanul autoturismului „Audi 80”, n/î XXX a încălcat distanța între mijloacele de

transport și s-a tamponat cu autoturismul „Fiat Dublo”, n/î XXX, condus de către

Vornikov V. XXX.

După comiterea accidentului, șoferul Moscoglo Fedor a încercat să se ascundă

de la locul accidentului. A concretizat, că a urmărit respectivul cetățean, deplasîndu-

se cu mașina de serviciu „Renault”, n/î XXX și în s. Corten, raionul Taraclia a fost

reținut autoturismul contravenientului.

Șoferul autoturismului și pasagerul Cojocari Ilia i-au opus rezistența în

momentul reținerii, l-au bruscat de uniforma de serviciu, s-au exprimat necenzurat

și au încercat să îl lovească. Ca urmare, a fost nevoit să aplice forța fizică, mijloacele

speciale de luptă fizică, Cojocari Ilia fiind reținut și cu autoturismul a fost însoțit la

IP Ceadîr-Lunga, iar Moscoglo Fedor a reușit să se ascundă.

1

A concretizat, că în urma acestui incident, în încercarea de a-1 reține pe

Moscoglo Fedor, ultimul l-a lovit peste mîina dreapă, care a fost fracturată în

regiunea palmei.

Relatează, că la data de 28 noiembrie 2014 pe faptul descris a fost inițiată o

anchetă de serviciu. S-a adresat la Spitalul Raional din Ceadîr-Lunga și a fost

constată fractura osului antebrațului drept.

Ulterior, la data de 02 februarie 2015, prin Raportul de expertiză nr. 31D a

expertului Gheorghe Marcu s-a constatat fractura ce se califică ca fiind o vătămare

corporală medie.

Reclamantul Cîvîrjic Serghei, pe parcursul examinării cauzei, de repetate ori a

concretizat pretențiile, iar în final a solicitat obligarea achitării a cinci salarii medii

lunare, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 de lei, încasarea dobânzii de

întârziere în mărime de 81 367,83 de lei, încasarea sumei de 30 196,25 de lei în

calitate de compensație pentru vătămarea sănătății și încasarea dobânzii de întârziere

în mărime de 90 606,99 lei.

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă parțial acțiunea înaintată de Serghei Cîvîrjic, a fost obligat Inspectoratul

General al Poliției să achite lu Serghei Cîvîrjic indemnizația unică în mărime de cinci

salarii medii lunare cu titlu de indemnizație unică pentru traumele suportate în

legătură cu exercitarea funcției și 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat.

În rest, pretențiile reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate.

Manifestând dezacord cu hotărârea primei instanțe, Inspectoratul General al

Poliției la 18 noiembrie 2019 a depus apel nemotivat, iar la 29 ianuarie 2020 a depus

apelul motivat înmpotriva hotărârii din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, cu respectarea termenilor procedurali.

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției împotriva hotărârii din 08 noiembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea deciziei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia

instanței de fond, menționând că conform prevederilor art. 61 alin. (4) al Legii cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27.12.2012, în caz de

mutilare (rănire, traumă, contuzie) în legătură cu exercițiul funcțiunii, polițistului i

se plătește o indemnizație unică, în dependență de gravitatea mutilării, în

următoarele mărimi: a) ușoară - 3 salarii lunare; b) medie - 5 salarii lunare; c) gravă

- 7 salarii lunare.

La caz, instanța a constatat că Serghei Cîvîrjic în cadrul desfășurării atribuțiilor

de serviciu, i s-a cauzat o traumă, care conform Raportului de expertiză medico-

legală nr. 31D din 02 februarie 2015, a fost calificată ca vătămare corporală medie,

din care considerent s-a admis cerința privind încasarea indemnizației unice în

mărime de 5 salarii lunare.

Instanța a reținut că, Inspectoratul General al Poliției a emis proiectul raportului

privind vătămarea maiorului de poliție Serghei Cîvîrjic, însă din motive

necunoscute, acesta nu a fost semnat de către membrii responsabili al autorității.

Pârâtul a omis să desfășoare ancheta de serviciu în privința lui Serghei Cîvîrjic, cu

emiterea unui act de dispoziție privind vătămarea maiorului de poliție Serghei

Cîvîrjic în cadrul desfășurării atribuțiilor de serviciu și stabilirea circumstanțelor de

fapt. Astfel omisiunea de a finaliza ancheta de serviciu constituie o neglijență a

Inspectoratului General al Poliției or, în cadrul ședințelor de judecată nu au fost

2

prezentate careva argumente plauzibile privind imposibilitatea de a finaliza ancheta

de serviciu într-un termen rezonabil.

Instanța de apel a conchis ca fiind întemeiată și soluția de admitere a pretenției

privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei. Or, avînd în vedere

faptul că, Inspectoratul General al Poliției a omis să desfășoare ancheta de serviciu

în privința lui Cîvîrjic Serghei, cu emiterea unui act de dispoziție privind vătămarea

maiorului de poliție, eronat a respins cererea privind achitarea indemnizației unice,

astfel dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea

umană, valori ce se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea

corporal, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

La 26 iunie 2020 Inspectoratului General al Poliției, a depus recurs împotriva

deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea deciziei

instanței de apel, anularea hotărârii din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii lui Serghei

Cîvîrjic ca neîntemeiată.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate în cererea de apel.

În esență recurentul a menționat că, pct. 15 din Regulamentul cu privire la

asigurarea de stat obligatorie a unor categorii de angajați cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul MAI nr. 337 din 19.10.2013,

prevăd actele obligatorii care trebuie întocmite în cazul rănirilor, traumelor,

contuziilor, schilodirilor sau maladiilor (afecțiunilor) contractate în exercițiul

funcțiunii. Astfel instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont că în materialele

anchetei de serviciu legată de traumă maiorului de poliție Seghei Cîvîrjic,

documentele necesare pentru stabilirea (achitarea) asigurării obligatorie de stat și

anume: actul despre circumstanțele contractării rănilor, traumelor, contuziilor,

schilodirilor, încheierea cu privire la primirea traumei, cererea personală a

salariatului care pretinde la achitarea cazului de asigurare, nu au fost semnate de

către persoanele împuternicite, respectiv documnetele date nu au putere juridică.

Menționează că suma încasată în mărime de 5000 de lei cu titlu de prejudicu

moral este neîntemeiată și nejustificată, în condițiile când reclamantul nu a prezentat

probe veridice și admisibile care ar confirma faptul încălcării drepturilor

nepatrinmonuale cu privire la integritatea morală.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 21 mai 2020, fiind recepționată de

către părți la 24 iunie 2020 (f.d. 226).

Astfel Inspectoratul general al Poliției, în conformitate cu prevederile art. 245

din Codul administrativ, la 26 iunie 2020 a depus recurs, respectând termenele

procedurale.

La 05 august 2020 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă acesta nu și-a valorificat

dreptul său de a depune referință.

3

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În context, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

4

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Inspectoratul General al

Poliției, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5