3ra-863/20 — obligarea de a achita indemnizatia unica, incasarea dobinzii de intirziere si a prejudiciului moral

Dosarul nr.3ra-863/2020 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Sîrbu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi) Î N C H E I E R E 04 noiembrie 2020 mun.Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei Cîvîrjic împotriva Inspectoratului General al Poliției privind obligarea de a achita indemnizația unică, încasarea dobânzii de întârziere și a prejudiciului moral, împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 04 decembrie 2017 Serghei Cîvîrjic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției privind obligarea de a achita indemnizația unică, încasarea dobânzii de întârziere și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 28 noiembrie 2014, ora 08.30, fiind maior de poliție, inspector auto superior a serviciului supravegherea transportului și a circulației rutiere a secției de securitatea publică a Inspectoratului de Poliție Ceadîr-Lunga, s-a deplasat la locul unui accident rutier, care a avut loc la intersecția str. Sîrtmaci și str. Lenin din orașul Ceadîr-Lunga. La locul accidentului a constatat că, șoferul Moscoglo Fedor deplasându-se la volanul autoturismului „Audi 80”, n/î XXX a încălcat distanța între mijloacele de transport și s-a tamponat cu autoturismul „Fiat Dublo”, n/î XXX, condus de către Vornikov V. XXX. După comiterea accidentului, șoferul Moscoglo Fedor a încercat să se ascundă de la locul accidentului.

A concretizat, că a urmărit respectivul cetățean, deplasîndu- se cu mașina de serviciu „Renault”, n/î XXX și în s. Corten, raionul Taraclia a fost reținut autoturismul contravenientului. Șoferul autoturismului și pasagerul Cojocari Ilia i-au opus rezistența în momentul reținerii, l-au bruscat de uniforma de serviciu, s-au exprimat necenzurat și au încercat să îl lovească. Ca urmare, a fost nevoit să aplice forța fizică, mijloacele speciale de luptă fizică, Cojocari Ilia fiind reținut și cu autoturismul a fost însoțit la IP Ceadîr-Lunga, iar Moscoglo Fedor a reușit să se ascundă. 1 A concretizat, că în urma acestui incident, în încercarea de a-1 reține pe Moscoglo Fedor, ultimul l-a lovit peste mîina dreapă, care a fost fracturată în regiunea palmei.

Relatează, că la data de 28 noiembrie 2014 pe faptul descris a fost inițiată o anchetă de serviciu. S-a adresat la Spitalul Raional din Ceadîr-Lunga și a fost constată fractura osului antebrațului drept. Ulterior, la data de 02 februarie 2015, prin Raportul de expertiză nr. 31D a expertului Gheorghe Marcu s-a constatat fractura ce se califică ca fiind o vătămare corporală medie. Reclamantul Cîvîrjic Serghei, pe parcursul examinării cauzei, de repetate ori a concretizat pretențiile, iar în final a solicitat obligarea achitării a cinci salarii medii lunare, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 de lei, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 81 367,83 de lei, încasarea sumei de 30 196,25 de lei în calitate de compensație pentru vătămarea sănătății și încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 90 606,99 lei.

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost admisă parțial acțiunea înaintată de Serghei Cîvîrjic, a fost obligat Inspectoratul General al Poliției să achite lu Serghei Cîvîrjic indemnizația unică în mărime de cinci salarii medii lunare cu titlu de indemnizație unică pentru traumele suportate în legătură cu exercitarea funcției și 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat. În rest, pretențiile reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate. Manifestând dezacord cu hotărârea primei instanțe, Inspectoratul General al Poliției la 18 noiembrie 2019 a depus apel nemotivat, iar la 29 ianuarie 2020 a depus apelul motivat înmpotriva hotărârii din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu respectarea termenilor procedurali.

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției împotriva hotărârii din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. În motivarea deciziei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia instanței de fond, menționând că conform prevederilor art. 61 alin. (4) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27.12.2012, în caz de mutilare (rănire, traumă, contuzie) în legătură cu exercițiul funcțiunii, polițistului i se plătește o indemnizație unică, în dependență de gravitatea mutilării, în următoarele mărimi: a) ușoară - 3 salarii lunare; b) medie - 5 salarii lunare; c) gravă - 7 salarii lunare.

La caz, instanța a constatat că Serghei Cîvîrjic în cadrul desfășurării atribuțiilor de serviciu, i s-a cauzat o traumă, care conform Raportului de expertiză medico- legală nr. 31D din 02 februarie 2015, a fost calificată ca vătămare corporală medie, din care considerent s-a admis cerința privind încasarea indemnizației unice în mărime de 5 salarii lunare. Instanța a reținut că, Inspectoratul General al Poliției a emis proiectul raportului privind vătămarea maiorului de poliție Serghei Cîvîrjic, însă din motive necunoscute, acesta nu a fost semnat de către membrii responsabili al autorității. Pârâtul a omis să desfășoare ancheta de serviciu în privința lui Serghei Cîvîrjic, cu emiterea unui act de dispoziție privind vătămarea maiorului de poliție Serghei Cîvîrjic în cadrul desfășurării atribuțiilor de serviciu și stabilirea circumstanțelor de fapt.

Astfel omisiunea de a finaliza ancheta de serviciu constituie o neglijență a Inspectoratului General al Poliției or, în cadrul ședințelor de judecată nu au fost 2 prezentate careva argumente plauzibile privind imposibilitatea de a finaliza ancheta de serviciu într-un termen rezonabil. Instanța de apel a conchis ca fiind întemeiată și soluția de admitere a pretenției privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei. Or, avînd în vedere faptul că, Inspectoratul General al Poliției a omis să desfășoare ancheta de serviciu în privința lui Cîvîrjic Serghei, cu emiterea unui act de dispoziție privind vătămarea maiorului de poliție, eronat a respins cererea privind achitarea indemnizației unice, astfel dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori ce se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporal, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

La 26 iunie 2020 Inspectoratului General al Poliției, a depus recurs împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea deciziei instanței de apel, anularea hotărârii din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii lui Serghei Cîvîrjic ca neîntemeiată. În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, reiterând argumentele indicate în cererea de apel. În esență recurentul a menționat că, pct. 15 din Regulamentul cu privire la asigurarea de stat obligatorie a unor categorii de angajați cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul MAI nr. 337 din 19.10.2013, prevăd actele obligatorii care trebuie întocmite în cazul rănirilor, traumelor, contuziilor, schilodirilor sau maladiilor (afecțiunilor) contractate în exercițiul funcțiunii.

Astfel instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont că în materialele anchetei de serviciu legată de traumă maiorului de poliție Seghei Cîvîrjic, documentele necesare pentru stabilirea (achitarea) asigurării obligatorie de stat și anume: actul despre circumstanțele contractării rănilor, traumelor, contuziilor, schilodirilor, încheierea cu privire la primirea traumei, cererea personală a salariatului care pretinde la achitarea cazului de asigurare, nu au fost semnate de către persoanele împuternicite, respectiv documnetele date nu au putere juridică. Menționează că suma încasată în mărime de 5000 de lei cu titlu de prejudicu moral este neîntemeiată și nejustificată, în condițiile când reclamantul nu a prezentat probe veridice și admisibile care ar confirma faptul încălcării drepturilor nepatrinmonuale cu privire la integritatea morală.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 21 mai 2020, fiind recepționată de către părți la 24 iunie 2020 (f.d. 226). Astfel Inspectoratul general al Poliției, în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ, la 26 iunie 2020 a depus recurs, respectând termenele procedurale.

La 05 august 2020 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă acesta nu și-a valorificat dreptul său de a depune referință. 3 Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive. Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de 4 aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Inspectoratul General al Poliției, este inadmisibilă. În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh 5