3ra-1003/20 — cu privire la încasarea indemnizației unice, dobânzii de întârziere, mijloacelor financiare pentru procurarea spațiului locativ

3ra-1003/20 — cu privire la încasarea indemnizației unice, dobânzii de întârziere, mijloacelor financiare pentru procurarea spațiului locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1003/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani– V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, G. Dașchevici, M. Guzun

ÎNCHEIERE

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Grișca,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Ion Grișca împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al

Poliției, Ministerul Finanțelor, persoana terță Casa Națională de Asigurări Sociale cu

privire la încasarea indemnizației unice la încetarea contractului individual de muncă

și a dobânzii de întârziere, încasarea mijloacelor financiare necesare pentru procurarea

spațiului locativ, obligarea efectuării calculului și încasarea compensației pentru

echipamentul de serviciu, obligarea efectuării calculului și încasarea suplimentului

salarial pentru risc sporit, obligarea efectuării calculului și încasarea compensației

pentru munca prestată în zilele de repaus și în zilele de sărbătoare nelucrătoare,

obligarea efectuării calculului și încasarea cheltuielilor de deplasare, obligarea

recalculării pensiei,

împotriva deciziei din data de 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea de apel declarată de către Ion Grișca împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani din 19 noiembrie 2019,

constată:

La 22 mai 2018 Ion Grișca a depus cerere de chemare în judecată, în procedura

contenciosului administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului

General al Poliției, Ministerului Finanțelor, persoana terță Casa Națională de Asigurări

Sociale, prin care a solicitat încasarea indemnizației unice la încetarea contractului

individual de muncă în mărime de 19 911,16 lei și a dobânzii de întârziere în mărime

de 0,1 la sută pentru perioada 30 martie 2017- 11 iulie 2017, din suma de 107 911,16

lei, încasarea mijloacelor financiare necesare pentru procurarea spațiului locativ în

sumă de 512 500 lei, obligarea efectuării calculului și încasarea compensației pentru

echipamentul de serviciu în mărime de 3 000 lei, obligarea efectuării calculului și

încasarea suplimentului salarial pentru risc sporit în mărime de 30% din salariul de

funcție, obligarea efectuării calculului și încasarea compensației pentru concediile

nefolosite în perioada de activitate 1997-2004, ținând cont de vechimea în muncă la

acel moment, obligarea efectuării calculului și încasarea compensației pentru munca

prestată în zilele de repaus și în zilele de sărbătoare nelucrătoare, obligarea efectuării

calculului și încasarea cheltuielilor de deplasare, obligarea Casei Naționale de

1

Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei, ținând cont de achitările ce urmau

să fie efectuate până la încetarea contractului individual de muncă.

În motivarea acțiunii Ion Grișca a indicat că din 22 iulie 1994 până la 30 martie

2017 a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, demisionând în legătură cu

împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie.

Reclamantul a menționat că la 28 martie 2017 a depus raport în adresa

Inspectoratului General al Poliției, prin care a solicitat achitarea plăților neplătite

pentru perioada anilor 2013-2017 și anume indemnizației unice la încetarea

contractului individual de muncă, compensației concediilor de odihnă anuale

nefolosite, deplasărilor în interes de serviciu, muncii prestate peste orele de program,

inclusiv în zilele nelucrătoare și compensarea echipamentului de serviciu cuvenit.

Ion Grișca a indicat că deși pentru perioada de activitate 23 noiembrie 1999 – 15

iunie 2001 urma să beneficieze de avantaje la calcularea vechimii în muncă de 2 luni

vechime pentru o lună în serviciu, a fost nevoit să obțină acest drept în temeiul hotărârii

Judecătoriei Grigoriopol din 15 decembrie 2016. În scopul executării hotărârii

judecătorești Inspectoratul General al Poliției prin ordinul nr. 112ef din 15 martie 2017

a calculat vechimea în muncă cu includerea avantajelor respective. Cu toate acestea, la

încetarea contractului individual de muncă lui Ion Grișca nu i s-au calculat și nu i s-au

achitat beneficiile la care avea dreptul.

Conform informației din certificatul pecuniar nr. 000749 din mai 2017, eliberat

de Inspectoratul General al Poliției, cuantumul indemnizației unice pentru eliberarea

din serviciu constituie suma de 107 911, 16 lei, însă i-a fost transferată doar suma de

88 000 lei. În opinia reclamantului indemnizația urma a fi achitată integral, fără

rețineri, deoarece din cauza calculării incorecte a vechimii în muncă, ce dă dreptul la

pensie, aceasta a fost calculată cu întârziere, fapt ce a influențat asupra pensiei achitate

și cuantumul acesteia și s-a produs din vina autorității pârâte. Astfel, solicită achitarea

diferenței în mărime de 19 911,16 lei și a penalității de întârziere prevăzute de art. 330

din Codul muncii.

Ion Grișca a mai indicat că în perioada anilor 1997 – 2004 nu a folosit concediile

de odihnă anuale, iar prin certificatul nr. 7264 din 16 martie 2017, eliberat de

Inspectoratul General al Poliției, se confirmă că pentru perioada de activitate a anilor

2006-2009 nu a folosit în întregime concediile de odihnă anuale. În aceste condiții se

consideră îndreptățit de a solicita compensarea concediilor de odihnă anuale nefolosite.

De asemenea, reclamantul a relatat că prin scrisoarea Inspectoratului Național de

Investigații nr. INI/G. 18/17 din 25 aprilie 2017 se confirmă faptul că a fost atras la

muncă suplimentară în zilele de odihnă și în afara orelor de muncă în perioada 08

august 2013 – 01 decembrie 2016, la diverse activități, astfel angajatorul urma să-i

calculeze și achite salariul pentru munca suplimentară, fapt ce nu a avut loc.

Ion Grișca a indicat că contrar prevederilor art. 35 și art. 40 din Legea cu privire

la poliție nr. 416-XII din 18 decembrie 1990, nu a fost asigurat cu spațiu locativ și nu

a primit careva compensații pentru închirierea spațiului locativ în toată această

perioadă a activității în organele afacerilor interne. Din acest motiv, consideră că

autoritatea pârâtă urmează să-i compenseze cheltuielile pentru plata chiriei spațiului

locativ și a serviciilor comunale pe perioada respectivă.

Reclamantul a mai indicat că nu au fost respectate prevederile art. 42 din Legea

nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție, (în vigoare pe perioada

activității sale), ori nu a primit nici echipament și nici compensație pentru acesta, deci

se consideră îndreptățit pentru a solicita compensarea acestor cheltuieli.

2

Reclamantul a relatat că fiind antrenat nemijlocit în prevenirea și combaterea

crimei organizate în baza art. 17 din Legea nr. 50 din 22 martie 2012 privind prevenirea

și combaterea criminalității organizate, avea dreptul la un supliment la salariu pentru

risc sporit, însă nu a beneficiat de acesta supliment. Astfel, a considerat că acest

supliment urmează a fi achitat de către autoritățile pârâte cu efectuarea recalculării

mărimii pensiei stabilite.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea diurnelor și a cheltuielilor pentru

deplasările de serviciu reclamantul a menționat că articolul 174, alin. (1) și articolul

175 din Codul muncii garantează salariatului dreptul la achitarea de către angajator a

cheltuielilor de deplasare, însă angajatorul aprobându-i deplasările atât pe teritoriul

Republicii Moldova, cât și peste hotare nu i-a achitat cheltuielile de deplasare precum

și diurnele, deși a prezentat toate documentele în contabilitate, motiv din care solicită

încasarea acestor cheltuieli pe cale judiciară.

Prin hotărârea din data de 19 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Grișca. (f.d. 25,

30-47, vol. II)

La 03 decembrie 2019, în termen Ion Grișca a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 19 noiembrie 2019, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea acțiunii. (f.d.29,52-60, vol. II)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 22 iulie 2020 a respins apelul

declarat de către Ion Grișca împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

din 19 noiembrie 2019. (f.d.207, 208-219, vol. II)

Instanțele de judecată au constatat că Ion Grișca a activat în cadrul organelor

afacerilor interne de la 22 iulie 1994 până la 29 martie 2017, raportul de serviciu fiind

încetat în temeiul ordinului IGP nr. 127ef cu achitarea compensației bănești pentru

concediile neutilizate și acordarea indemnizației unice în corespundere cu vechimea

calendaristică în serviciu în poliție.

Argumentul lui Ion Grișca precum că dacă vechimea în muncă a acestuia inițial

ar fi fost calculată corect și activitatea în serviciu ar fi încetat cu un an mai devreme nu

ar fi dus la reținerea impozitelor din indemnizația unică a fost respins de instanțele de

judecată, ori prevederea legală care stabilea tipul de venit neimpozabil și anume

indemnizația de concediere a fost abrogată prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015, în

vigoare din 01 mai 2015. Începând cu 01 mai 2015, indemnizația de concediere se

include în venitul brut al contribuabilului, din care se rețin impozite. Prin urmare, chiar

dacă reclamantul se pensiona cu un an mai devreme, adică în anul 2016, la achitarea

indemnizației unice oricum se rețineau impozite

În ce privește pretențiile privind încasarea indemnizației pentru concediile

pretinse a fi nefolosite în perioada de activitate 1997-2004, instanțele de judecată au

constatat lipsa dovezilor care să confirme faptul că Ion Grișca a activat fără concediu

de odihnă în perioada enunțată. Astfel, în lipsa unor probe concludente, instanțele de

judecată au respins ca neîntemeiată pretenția cu privire la compensarea concediilor de

odihnă nefolosite pentru perioada invocată.

Cu referire la pretenția cu privire la încasarea mijloacelor financiare necesare

pentru procurarea spațiului locativ, instanțele de judecată au menționat că prevederea

legală la care face referire Ion Grișca a fost abrogată la 05 martie 2013, iar art. 63, alin.

(2) și (3) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27

decembrie 2012 (conform redacției în vigoare până la 07.07.2017) stipulează că

3

polițistul are dreptul la spațiu locativ de serviciu pentru perioada de activitate în

localitatea respectivă, iar în cazul încetării raportului de serviciu este obligat să

elibereze spațiul locativ de serviciu, deci Ion Grișca nu poate pretinde la încasarea

contravalorii unui spațiu de locuit de serviciu.

Totodată, instanțele de judecată au reținut că Legea cu privire la activitatea Poliției

și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 nu prevede obligația angajatorului

de a compensa salariatului cheltuielile de închiriere a spațiului locativ, această obligație

a apărut după pensionarea lui Ion Grișca și nu poate fi aplicată retroactiv.

De asemenea, s-a constatat că prevederea legală cu privire la compensațiile

bănești în schimbul echipamentului a fost abrogată la 05 martie 2013, iar Legea cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 nu

reglementează compensarea unor astfel de cheltuieli, astfel, instanțele au concluzionat

ca fiind neîntemeiată și pretenția lui Ion Grișca cu privire la încasarea compensației

pentru echipamentul de serviciu în mărime de 3 000 lei.

Referitor la pretenția privind încasarea compensației pentru munca prestată în

zilele de repaus și în zilele de sărbătoare nelucrătoare instanțele de judecată au reținut

că în perioada 13 august 2015- 01 decembrie 2016 Ion Grișca a fost antrenat la muncă

suplimentară, în afara orelor de muncă, la desfășurarea mai multor evenimente, însă

din materialele dosarului rezultă că acestuia i-au fost calculate și achitate orele

suplimentare pentru munca prestată peste durata normală a timpului de muncă.

Instanțele de judecată au respins ca fiind prescrisă pretenția cu privire la încasarea

cheltuielilor de deplasare care au fost suportate în anii 2014-2015, ori în temeiul art.

355, alin. (1), lit. b) din Codul muncii litigiile ce țin de plata unor drepturi salariale sau

de altă natură ce i se cuvin salariatului urmează a fi depuse în instanța de judecată în

termen de 3 ani de la data apariției dreptului respectiv.

Ce ține de pretenția privind obligarea efectuării calculului și încasarea

suplimentului salarial pentru risc sporit în mărime de 30% din salariul de funcție

instanțele de judecată au reținut că în temeiul art. 17 din Legea privind prevenirea și

combaterea criminalității organizate nr. 50 din 22.03.2012 (articol abrogat prin Legea

nr. 271 din 23.11.2018) colaboratorii subdiviziunilor specializate ale Ministerului

Afacerilor Interne și ale Serviciului de Informații și Securitate antrenați nemijlocit în

prevenirea și combaterea crimei organizate au dreptul la un supliment salarial pentru

risc sporit în modul și în condițiile stabilite de Guvern. Însă dat fiind faptul că nu a fost

aprobată o hotărâre de Guvern cu privire la punerea în aplicare a legii menționate

achitarea suplimentului pretins nu poate fi efectuată.

Pe cale de consecință instanțele de judecată au concluzionat că nu poate fi admisă

nici pretenția cu privire la recalcularea pensiei, care poartă un caracter accesoriu față

de celelalte pretenții și respectiv a fost de asemenea respinsă.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Ion Grișca, a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de fond în alt complet de judecată. ( f.d. 221, vol.II)

În motivarea recursului Ion Grișca a menționat că instanțele de judecată la

examinarea cauzei nu au luat în considerație probele și dovezile prezentate de acesta,

dar au dat apreciere presupunerilor și argumentelor autorităților pârâte precum că i-au

fost achitate toate mijloacele financiare la încetarea contractului individual de muncă,

fără a prezenta careva probe concludente în acest sens.

4

La 20 octombrie 2020 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință, prin care a

solicitat declararea recursului inadmisibil, menționând că acesta nu se încadrează în

temeiurile de admisibilitate.

Inspectoratul General al Poliției la 22 octombrie 2020 a depus referința la recursul

înaintat de către Ion Grișca, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 22 iulie 2020, notificată prin

intermediul poștei electronice lui Ion Grișca la 15 septembrie 2020. ( f.d. 222, vol.II)

Ion Grișca s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul administrativ și în termen

a depus recurs la 20 august 2020. ( f.d. 221, vol.II)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

5

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Ion Grișca este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Ion Grișca, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6