2ra-207/20 — incasarea prejudiciului material si moral

2ra-207/20 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosar nr. 2ra-207/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Danilov, M. Anton, I. Secrieru)

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Igor Bologan, reprezentat de avocatul

Serghei Rusev,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Bologan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Direcției de Poliție

Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al MAI cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Serghei Rusev în interesele lui Igor Bologan și s-

a menținut hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 15 ianuarie 2018 Igor Bologan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, Direcției de Poliție Chișinău al Inspectoratului

General al Poliției al MAI, solicitând încasarea în mod solidar a prejudiciului

material în sumă de 7007 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 martie 2015, inspectorul principal al

Secției Supraveghere Transport și Circulație Rutieră al Direcției de Poliție mun.

Chișinău, locotenentul major de poliție Andrei Copacinschi, a întocmit pe numele

său procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI02 959348, prin care a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. xxxxxx Cod

contravențional și i-a fost aplicată amendă în mărime de 800 de lei și 5 puncte de

penalizare.

Nefiind de acord cu decizia agentului constatator, considerând-o că a fost

adoptată în urma unei examinări superficiale a circumstanțelor cauzei și din motiv

că a fost sancționat pentru o faptă contravențională pe care nu a săvârșit-o, la 03

aprilie 2015 a depus contestație la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin care a

1

solicitat anularea procesului-verbal cu privire la contravenție cu nr. MAI02 959343

întocmit la 25 martie 2015 pentru comiterea contravenției prevăzute de art. xxxxx

Cod contravențional, încetarea procedurii contravenționale în privința sa și

restituirea materialului agentului constatator cu dispunerea reluării examinării

cazului cu pornirea procedurii contravenționale în privința lui Victor Stanchevici în

temeiul art. xxxxxxx) Cod contravențional.

Reclamantul a remarcat că prin hotărârea din 27 octombrie 2015 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, a fost respinsă contestația, iar prin decizia din 28 decembrie

2015 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul și casată hotărârea din 27

octombrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cauza fiind remisă în aceiași

instanță pentru o nouă examinare.

Ulterior, prin hotărârea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

a fost emisă o hotărâre nouă prin care contestația depusă de Igor Bologan a fost

admisă, a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr.

2959343 din 25 martie 2015 și decizia de sancționare din aceeași dată, încetându-se

procesul contravențional în temeiul art. xxxxx Cod contravențional, deoarece în

acțiunile lui lipsește fapta contravenției.

Nefiind de acord cu hotărârea prime instanțe, Victor Stanchevici a atacat-o cu

recurs, iar la 18 iulie 2016 Curtea de Apel Chișinău a admis recursul și a casat

hotărârea primei instanțe din 08 iunie 2016 și a remis cauza la o nouă reexaminare.

Prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, a fost

admisă contestația și a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție seria

MAI nr. 2959343 din 25 martie 2015 și decizia de sancționare din aceeași dată.

S-a dispus încetarea procesului contravențional în privința sa în temeiul art.

xxxxxxx Cod contravențional, deoarece în acțiunile sale lipsește fapta contravenției.

Prin decizia din 21 iulie 2017 a Curții de Ape Chișinău a fost respins recursul

agentului constatator ca fiind depus tardiv și menținută în vigoare hotărârea din 03

mai 2017 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

A mai precizat reclamantul că prin hotărârea primei instanțe din 03 mai 2017

s-a stabilit cu certitudine că nu este vinovat de comiterea accidentului rutier produs

la 25 martie 2015, nu a încălcat prevederile legii și că a fost atras ilegal la răspundere

contravențională și sancționat de agentul constatator pentru o faptă pe care nu a

comis-o.

A relatat că instanța de judecată a apreciat faptul că vinovat de comiterea

accidentului rutier s-a dovedit a fi Victor Stanchevici, că angajații poliției au cercetat

superficial circumstanțele de fapt existente și într-un mod absolut neclar nu și-au

exercitat atribuțiile în acumularea și cercetarea tuturor probelor prezente la caz.

Astfel, printr-o hotărâre definitivă, s-a stabilit cu certitudine că a fost atras în mod

ilegal la răspundere contravențională pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, iar

procesul de examinare a cauzei și de cercetare judecătorească în care i s-a atribuit

calitatea de contravenient, a durat mai bine de 2 ani și 3 luni.

Reclamantul a relatat că a angajat un avocat fiind încheiat la 03 iunie 2015

contractul de asistenta juridică nr. 29, cu un onorariu în sumă de 3000 de lei. De

asemenea, la 28 octombrie 2015 a încheiat cu avocatul contractul de asistență

juridică nr. 57, prin care 1-a împuternicit să-i apere interesele în procesul

contravențional și în instanța de apel, cu un onorariu pentru activitate în sumă de

2000 de lei. La 27 iunie 2017 a achitat integral serviciile acordate de avocat pe o

2

perioadă mai bine de 2 ani și 3 luni, în temeiul contractelor de asistență juridică

încheiate la 03 iunie 2015 și respectiv la 28 octombrie 2015, fiindu-i eliberat bonul

de plată seria PL nr. 165323 pentru suma de 5000 de lei.

Igor Bologan a notat că procesul de judecată în privința sa a avut loc în

instanțele din mun. Chișinău, iar locul său de trai este în s. Plopi, r-nul Cantemir,

fiind nevoit să suporte și cheltuieli de transport pentru a se prezenta la ședințele de

judecată. Astfel, participând la ședințele de judecată care au avut loc la Judecătoria

Centru, mun. Chișinău, pe data de 19.06.2015, 01.10.2015, 23.10.2015, 27.10.2015,

11.04.2016, 13.05.2016, 08.06.2016, 02.03.2017 și, ulterior la Curtea de Apel

Chișinău pe data de 28.12.2015, 18.07.2016 și 21.07.2017, a supurat cheltuieli de

transport în sumă de 1353 de lei, reieșind din costul unui bilet tur-retur pe ruta s.

Plopi, r-nul Cantemir – mun. Chișinău de 123,80 de lei. Totodată, a suportat și

cheltuieli de deplasare în mun. Chișinău a avocatului, care are oficiul de serviciu și

domiciliul în or. Cantemir. Astfel, pentru deplasările avocatului care a participat în

ședințele de judecată din 01.10.2015, 13.05.2016, 11.04.2016, 08.06.2016,

02.03.2017 și 21.07.2017 care au avut loc în cadrul Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău și Curtea de Apel Chișinău a suportat cheltuieli în mărime de 654 de lei,

reieșind din costul unui bilet tur-retur pe ruta or. Cantemir – mun. Chișinău de

109,40 de lei.

De asemenea, reclamantul a indicat că pentru atragerea ilegală la răspundere

contravențională, proces ce a durat mai mult de 2 ani și 3 luni, a suportat și un

prejudiciu moral, pe care îl estimează în sumă de 50 000 de lei. Prejudiciul moral se

datorează suferințelor psihice pe care le-a suportat și nedreptății cărei a fost supus.

Or, în perioada îndelungată în care a fost supus ilegal răspunderii contravenționale,

nu a putut să-și găsească liniștea, a avut permanent un sentiment de frustrare, nu a

putut să-și recupereze cheltuielile legate de reparația automobilului, deoarece

compania de asigurare a solicitat dovada că nu este vinovat de comiterea

accidentului rutier, precum și a fost nevoit să suporte cheltuielile necesare pentru

reparația mașinii din cont propriu, deoarece era imposibil de exploatat mijlocul de

transport în starea în care era după accident.

Suplimentar reclamantul a menționat că atitudinea agenților constatatori care

au ieșit pe 25 martie 2015 la fața locului pentru documentarea cazului au manifestat

o neglijență vădită față de obligațiunile de serviciu, care l-a determinat să simtă o

neîncredere totală în actul de justiție.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Igor Bologan împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova și Direcției de Poliție Chișinău al Inspectoratului

General al Poliției al MAI cu privire la încasarea în mod solidar a prejudiciului

material, recuperarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

de Igor Bologan, reprezentat de avocatul Serghei Rusev, a fost respins și a fost

menținută hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 04 decembrie 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 5, vol.

II), Igor Bologan, reprezentat de avocatul Serghei Rusev, a declarat recurs împotriva

deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

3

hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, cu emiterea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat

legea și nu a aplicat legea care trebuia aplicată or, art. 384 alin. (2), lit. u) Cod

contravențional, prevede că persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate

contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

La 03 ianuarie 2020, reprezentantul Direcției de Poliție Chișinău al

Inspectoratului General al Poliției al MAI a depus referință prin care a solicitat

declararea inadmisibilă a recursului lui Igor Bologan, reprezentat de avocatul

Serghei Rusev, iar în eventualitatea admisibilității acestuia respingerea ca

neîntemeiat în temeiul art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 septembrie 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost recepționată de către

recurent la data de 11 noiembrie 2019, drept dovadă servind plicul poștal anexat la

dosar (f.d.4, vol. II). Astfel, recursul declarat de Igor Bologan, reprezentat de

avocatul Serghei Rusev, la 04 decembrie 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul

poștal este în termen (f.d. 5, vol. II).

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 11 martie 2020 a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Igor Bologan,

reprezentat de avocatul Serghei Rusev, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Potrivit prevederilor art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În corespundere cu norma indicată, recursul s-a examinat fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept

care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe

baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și intimații au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

4

recursul și a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea

unei hotărâri noi, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a), c) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum denotă materialele cauzei, la data de 25 martie 2015, în privința lui

Igor Bologan de către inspectorul principal al Secției Supraveghere Transport și

Circulație Rutieră al Direcției de Poliție mun. Chișinău, locotenentul major de poliție

Andrei Copacinschi, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție cu nr.

MAI02 959348, prin care a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. xxxxx Cod contravențional și i-a fost aplicată amendă în mărime

de 800 de lei și 5 puncte de penalizare.

Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia

agentului constatator din 25 martie 2015, Igor Bologan le-a contestat în justiție.

Ca urmare, prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, a fost admisă contestația și a fost anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție seria MAI nr. 2959343 din 25 martie 2015 și decizia de sancționare din

aceeași dată. Totodată s-a dispus încetarea procesului contravențional în privința lui

Igor Bologan în temeiul art. xxxxx Cod contravențional, deoarece în acțiunile

ultimului lipsește fapta contravenției.

Igor Bologan înaintând prezenta acțiune în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova și Direcției de Poliție Chișinău al Inspectoratului

General al Poliției al MAI a solicitat încasarea în mod solidar a prejudiciului material

în mărime de 7007 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei, cât și

a cheltuielilor de judecată suportate.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 06

decembrie 2018, a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție menținută și de către

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 24 septembrie 2019.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată, au conchis că în sensul

dispozițiilor art. 384 alin. (31) al Codului contravențional și art. 1405 alin. (1) din

Codul civil (în redacția de până la modernizare), este de înțeles că pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de anchetă sunt

necesare condiții speciale care sunt prevăzute la art. 3 alin. (1) al Legii nr. 1545 -

XIII din 25 februarie 1998 din care rezultă că este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau

țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

5

În contextul dat, instanța de apel a concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii

înaintate de Igor Bologan în sensul formulat, deoarece în cadrul examinării cauzei

nu a fost constatată temeinicia pretențiilor apelantului pentru a pretinde încasarea

prejudiciilor în temeiul prevăzut de Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 și de art. 1405, 1422

alin. (1) și (3), 1423 alin. (1) și (2) Cod civil or, prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice și juridice este reparabil doar în urma supunerii ilegale la arest

administrativ, reținerii ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către

instanța de judecată. Așadar, instanța de apel a menționat că apariția dreptului la

repararea prejudiciului în cazul atragerii la răspundere contravențională este

condiționată de tipul sancțiunii.

Drept urmare, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a respins

acțiunea înaintată de Igor Bologan pe motivul că circumstanțele cazului nu se

încadrează în cazurile reparării prejudiciului cauzat persoanei fizice, prevăzute de

Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998, care reglementează expres cazurile și condițiile

răspunderii patrimoniale ale statului pentru erorile comise de organele de urmărire

penală, procuratură și instanțele judecătorești. Or, existența hotărârii instanței de

judecată din 03 mai 2017, prin care a fost anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție întocmit în privința lui Igor Bologan, nu denotă și caracterul ilicit al

acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională.

În condițiile stabilite, instanța de apel a relatat că în lipsa temeiurilor legale de

apariție a dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, a

considerat ca nefondată și cererea de reparare a prejudiciului moral.

Instanța de recurs însă constată că, instanțele de judecată ierarhic inferioare la

adoptarea hotărârilor sale au aplicat și au interpretat eronat normele de drept material

și au dat o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, fapt ce a dus la

soluționarea greșită a cauzei.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 384 alin.

(2), lit. u) Cod contravențional, potrivit cărora persoana în a cărei privință a fost

pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Prin prisma art. 384 alin. (31) Cod contravențional, dreptul prevăzut la alin.(2)

lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a

constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

În interpretarea corectă a normelor de drept enunțate, este de înțeles că folosirea

de către legiuitor a termenului generic de prejudiciu înglobează atât prejudiciul

material, cât și cel moral.

Raportând dispozițiile normelor citate supra la circumstanțele cauzei, instanța

de recurs reține că sancționarea neîntemeiată a lui Igor Bologan de către agentul

constatator al Secției Supraveghere Transport și Circulație Rutieră al Direcției de

6

Poliție mun. Chișinău al IGP al MAI, sunt acțiuni ce acordă lui Igor Bologan dreptul

de a solicita compensarea prejudiciului material și moral cauzat în rezultatul

constatării ilegalităților acțiunilor întreprinse de către agentul constatator.

Or, prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă contestația și a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție seria

MAI nr. 2959343 din 25 martie 2015 și decizia de sancționare din aceeași dată.

Totodată, s-a dispus încetarea procesului contravențional în privința lui Igor Bologan

în temeiul art. xxxxxx Cod contravențional, deoarece în acțiunile ultimului lipsește

fapta contravenției.

În acest context, instanța de recurs constată că instanțele de judecată ierarhic

inferioare, eronat au considerat că existența hotărârii din 03 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care a fost anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție întocmit în privința lui Igor Bologan, nu denotă și caracterul ilicit al

acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională, nefiind stabilit printr-o hotărârea judecătorească

caracterul ilicit al acțiunilor agentului constatator.

Instanța de recurs notează că prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, a fost admisă contestația și a fost anulat procesul-verbal cu

privire la contravenție seria MAI nr. 2959343 din 25 martie 2015 și decizia de

sancționare din aceeași dată, fiind dispusă încetarea procesului contravențional în

privința lui Igor Bologan în temeiul art. xxxxx Cod contravențional, deoarece în

acțiunile ultimului lipsește fapta contravenției, fiind incidente dispozițiile art. 441

alin. (2) Cod contravențional, potrivit cărora încetarea procesului contravențional

determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință a fost pornit.

Așadar, conform art. 383 alin. (3) Cod contravențional, persoana în a cărei

privință a fost pornit proces contravențional se repune în dreptul de care a fost privată

și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărîre definitivă, este

declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția

cazului de amnistie.

Potrivit art. 14 alin. (1)-(2) Cod civil, în vigoare la acel moment, persoana lezată

într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei

le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea

sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut

prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Instanța de recurs reține că, Igor Bologan a formulat pretențiile sale cu privire

la încasarea solidară a prejudiciului material și moral față de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Direcția de Poliție mun.Chișinău a IGP al MAI al RM.

Este necesar de evidențiat că potrivit art. 3 din Regulamentului privind

organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24.04.2013

Inspectoratul General este persoană juridică cu competență pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, cu sediul în mun. Chișinău, dispune de ștampilă cu imaginea

Stemei de Stat și denumirea sa în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte

atribute specifice, în modul stabilit. Art. 17 indică că Inspectoratul General include

în structura sa: 1) organul central de administrare, 2) subdiviziunile specializate cu

7

funcții operaționale și de suport, 3) subdiviziunile teritoriale, corespunzător

repartizării administrativ-teritoriale.

Conform art. 18 din Regulamentul sus menționat în calitate de unitate centrală

de administrare și control a Poliției, Inspectoratul General este reprezentat prin

aparatul acestuia, care are ca funcții de bază consolidarea capacităților manageriale

ale subdiviziunilor Poliției prin monitorizarea respectării legislației, implementării

politicilor elaborate de Minister și controlul modului de aplicare a acestora de către

toate structurile din subordine în domeniile sale de responsabilitate, precum și

controlul modului de distribuire și utilizare a resurselor administrative, umane,

financiare și logistice.

Potrivit art. 12 din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului

nr. 320 din 27.12.2012 unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut

de persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova este

Inspectoratul General al Poliției.

În conformitate cu art. 14 al Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice

Poliției, prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne, la propunerea șefului

Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate. Astfel, în

subordinea IGP sunt: Inspectoratul Național de Investigații, Inspectoratul Național

de Patrulare, Direcția de Poliție a Municipiului Chișinău, Direcția Generală

Urmărire Penală, Brigada cu Destinație Specială „Fulger”, Centrul Chinologic,

Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare, Centrul pentru cooperarea

polițienească internațională (Interpol) și 42 de inspectorate ale poliției la nivel

raional.

Conform Regulamentului privind organizarea și funcționarea Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 283 din 24.04.2013, între subdiviziunile subordonate și

Inspectoratului General se stabilesc relații de subordonare, care reflectă transmiterea

sarcinilor și raportarea modului de realizare a acestora pe poziție ierarhică.

Coroborând normele enunțate la materialul probator administrat și anume

contractele de asistență juridică nr. 29 din 03 iunie 2015 și nr.57 din 28 octombrie

2015 încheiate între Cabinetul Avocatului „Rusev Serghei” și Igor Bologan și bonul

de plată seria PL nr. 165323 din 27 iunie 2017, în cadrul examinării cauzei

contravenționale în privința lui Igor Bologan, ultimul a suportat cheltuieli de

asistență juridică în sumă de 5000 de lei (f. d. 72, 73, 74, vol.I).

Din considerentele expuse, Igor Bologan dispune de dreptul de a pretinde

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea neîntemeiată la

răspundere contravențională, respectiv este întemeiată cerința lui Igor Bologan cu

privire la încasarea din contul organului care a aplicat ilicit amenda contravențională

și anume Direcția de Poliție mun.Chișinău a IGP al MAI al RM, a sumei de 5000 de

lei cu titlu de prejudiciu material, sub formă de cheltuieli de asistență juridică,

suportate în cadrul examinării cauzei contravenționale.

În același timp, instanța de recurs constată că instanța de apel a reținut în mod

arbitrar faptul că modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești este

reglementat de legea specială și anume Legea privind modul de reparare a

8

prejudiciului cauza prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Or, deși este incontestabil că pretențiile reclamantului Igor Bologan urmează a

fi examinate prin prisma temeiurilor de drept invocate în cererea de chemare în

judecată și anume, prevederile art. 383, 384 Cod contravențional, într-un mod greșit

instanțele inferioare au reținut ca temei de respingere a acțiunii prevederile art. 1 din

Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998, potrivit cărora prezenta lege constituie actul

legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere

patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în

procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură

și de instanțele judecătorești, prevederi care nu au fost invocate ca temei de drept în

cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește pretenția recurentului-reclamant cu privire la încasarea

prejudiciului material sub formă de cheltuieli de transport suportate la examinarea

cauzei contravenționale în mărime de 2007 de lei, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge pretenția recurentului-reclamant.

Or, în susținerea acestei pretenții Igor Bologan a notat că procesul de judecată

în privința sa a avut loc în instanțele din mun. Chișinău, iar locul său de trai este în

s. Plopi, r-l Cantemir, astfel fiind nevoit să suporte și cheltuieli de transport pentru a

se prezenta la ședințele de judecată și participând la ședințele de judecată care au

avut loc la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, pe data de 19.06.2015, 01.10.2015,

23.10.2015, 27.10.2015, 11.04.2016, 13.05.2016, 08.06.2016, 02.03.2017 și,

ulterior la Curtea de Apel Chișinău pe data de 28.12.2015, 18.07.2016 și 21.07.2017,

a supurat cheltuieli de transport în sumă de 1353 de lei, reieșind din costul unui bilet

tur-retur pe ruta s. Plopi, r-l Cantemir - mun. Chișinău de 123,80 de lei. Totodată, a

suportat și cheltuieli de deplasare în mun. Chișinău a avocatului, care are oficiul de

serviciu și domiciliul în or. Cantemir. Astfel, pentru deplasările avocatului care a

participat în ședințele de judecată din 01.10.2015, 13.05.2016, 11.04.2016,

08.06.2016, 02.03.2017 și 21.07.2017 care au avut loc în cadrul Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău și Curtea de Apel Chișinău a suportat cheltuieli în mărime de 654 de

lei, reieșind din costul unui bilet tur-retur pe ruta or. Cantemir - mun. Chișinău de

109,40 de lei.

Așa fiind, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că certificatele eliberate de către Filiala

Cantemir al ÎS „Gările și Stațiile Auto” prin care se confirmă costul unui bilet pe

ruta s.Plopi, r-ul Cantemir – mun.Chișinău (f.d.75, 76, vol.I), prezentate de către

reclamant întru confirmarea cheltuielilor de transport suportate, reieșind din regulile

de apreciere a admisibilității probelor prevăzut de art.122 Cod de procedură civilă,

nu pot servi drept probe concludente și pertinente care ar confirma faptul suportării

reale a cheltuielilor de transport pretinse de recurent, aceste cheltuieli urmând a fi

confirmate doar prin bonurile de plată corespunzătoare, care însă nu au fost

prezentate de reclamant.

Astfel, cerința reclamantului de încasare a prejudiciului material sub formă de

cheltuieli de transport suportate la examinarea cauzei contravenționale în mărime de

9

2007 de lei, Colegiul o consideră neîntemeiată și o va respinge or, reieșind din

principiul pertinenței și a admisibilității probelor, Igor Bologan nu a confirmat faptul

că ar fi suportat real anume aceste cheltuieli.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral, Colegiul

menționează că la caz sunt relevante și au aplicare prevederile art. 1422 alin.(1) Cod

civil, în vigoare la acel moment, care indică că în cazul în care persoanei i s-a cauzat

un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile

ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța

de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și

estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege

să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de principiul reparării

rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților. Cuantumul

compensației depinde și de durata menținerii consecințelor vătămării. Instanța de

judecată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, ia în considerație

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul.

Din constatările expuse la caz, în temeiul prevederilor legale enunțate, se

impune admiterea parțială a cerinței lui Igor Bologan cu privire la repararea

prejudiciului moral din contul Direcției de Poliție mun.Chișinău a IGP al MAI al

RM, având în vedere caracterul și gradul de gravitate al încălcărilor admise, de

natura drepturilor personale lezate și locul acestora în sistemul de valori ale

persoanelor, de caracterul și gradul suferințelor psihice suportate.

Colegiul consideră că prejudiciul moral în cuantum de 7000 de lei, constituie o

sumă echitabilă și suficientă pentru prejudiciul moral suferit de către Igor Bologan,

având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele morale, starea de stres și frustrare cauzată recurentului, cât și de

durata examinării cauzei. Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de către Igor

Bologan în mărime de 50 000 de lei este vădit disproporțional și excesiv în raport cu

criteriile stabilite la caz și principiul general al compensării echitabile.

Cît privește pretențiile reclamantului înaintate față de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, acestea urmează a fi respinse ca fiind înaintate față de pârâtul

necorespunzător or, la caz sunt aplicabile prevederile art. 384 alin.(2) lit. u) Cod

contravențional.

Reclamantul Igor Bologan a solicitat și compensarea cheltuielilor de judecată

suportate în prezenta cauză civilă și anume 3000 de lei pentru asistență juridică și

400 de lei cheltuieli de transport.

În conformitate cu art. 94 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

10

părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor

de judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

Dacă, fără a trimite cauza spre rejudecare, modifică hotărîrea atacată sau

pronunță o nouă hotărîre, instanța ierarhic superioară poate schimba corespunzător

repartizarea cheltuielilor de judecată.

Art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă prevede că instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare

și rezonabile. Iar alineatul (11) al aceluiași articol stipulează că cheltuielile

menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta

a fost reprezentată în judecată de un avocat.

La caz, interesele reclamantului i-au fost reprezentate de către avocatul Serghei

Rusev, în baza mandatului de avocat Seria MA nr.0936727 din 26 octombrie 2017

(f.d.78, vol.I).

Pentru serviciile de asistență juridică acordate în prezenta cauză civilă, Igor

Bologan a achitat suma de 3000 de lei pe numele Cabinetului Avocatului „Serghei

Rusev”, conform bonului de plată Seria PL nr.553509 din 13 februarie 2018, anexat

la materialele cauzei (f.d.134, vol.I).

Prin urmare Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va încasa suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică suportate în prezenta cauză civilă ca fiind reale, necesare și

rezonabile și va respinge pretenția recurentului-reclamant cu privire la încasarea

cheltuielile de transport suportate la examinarea prezentei cauze civile în mărime de

400 de lei or, Igor Bologan nu a prezentat probe admisibile și pertinente în

confirmarea suportării reale a acestora.

Așa fiind, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei hotărâri noi de

admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), alin. (3) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Igor Bologan, reprezentat de avocatul

Serghei Rusev.

Se casează decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Bologan împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Direcției de Poliție Chișinău al

Inspectoratului General al Poliției al MAI cu privire la încasarea prejudiciului

material și moral și se emite o hotărâre nouă prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată a lui Igor Bologan împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Direcției de Poliție Chișinău al

11

Inspectoratului General al Poliției al MAI cu privire la încasarea prejudiciului

material și prejudiciului moral.

Se încasează din contul Direcției de Poliție Chișinău al Inspectoratului General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui

Igor Bologan suma de 5000 (cinci mii) de lei cu titlu de prejudiciu material, suma

de 7 000 (șapte mii) de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3000 (trei mii) de

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în prezenta cauză civilă.

În rest, pretențiile se resping, ca neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

12