3ra-949/20 — cu privire la efectuarea controlului normativ, anularea actelor

3ra-949/20 — cu privire la efectuarea controlului normativ, anularea actelor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-949/20

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Pascari și Sergiu

Brigalda, reprezentați de avocatul Constantin Lazari,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Andrei Pascari și Sergiu Brigalda împotriva Ministerului Finanțelor și

Serviciului Fiscal de Stat, cu privire la efectuarea controlului normativ, ce ține de

respectarea principiului legalității la adoptarea ordinelor, precum și anularea

ordinelor nr. 19 din 30.01.2017, nr. 56 din 30.01.2017, nr. 546 din 29.12.2017, nr.

303 din 30.08.2017 și nr. 141 din 19.03.2018,

împotriva hotărârii din 03 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins acțiunea de control normativ depusă de către Andrei Pascari și Sergiu

Brigalda,

constată:

La data de 24 decembrie 2019 Andrei Pascari și Sergiu Brigalda au depus

cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Ministerului

Finanțelor și Serviciului Fiscal de Stat, prin care au solicitat efectuarea controlului

normativ, ce ține de respectarea principiului legalității la adoptarea ordinului nr. 19

din 30 ianuarie 2017 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind stabilirea și

achitarea sporului pentru eficiență pentru funcționarii publici în cadrul Serviciului

Fiscal de Stat”, emis de către Ministerul Finanțelor, cât și a ordinului nr. 56 din 30

ianuarie 2017 „Cu privire la executarea prevederilor ordinului Ministerului

Finanțelor nr. 19 din 30.01.2017 și aprobarea Regulamentului privind procedura de

stabilire și achitare a sporului pentru eficiență în achitare pentru funcționarii publici

din cadrul Serviciului Fiscal de Stat”, ordinului nr. 546 din 29 decembrie 2017 „Cu

privire la aprobarea Regulamentului privind modul de stabilire și acordare a

sporurilor și suplimentelor, premiere și acordare a ajutorului material angajaților

Serviciului Fiscal de Stat”, ordinului nr. 303 din 30 august 2017 „Cu privire la

aprobarea Regulamentului privind procedura de stabilire și achitare a altor plăți de

stimulare pentru funcționarii publici din cadrul Serviciului Fiscal de Stat”, precum

și a ordinului nr. 141 din 19 martie 2018 „Cu privire la modificarea Regulamentului

1

privind procedura de stabilire și achitare a altor plăți de stimulare pentru funcționarii

publici în cadrul Serviciului Fiscal de Stat”, emise de către Serviciul Fiscal de Stat,

anularea ca fiind acte administrative adoptate contrar principiului legalității. (f.d. 82-

87)

În motivarea acțiunii reclamanții Andrei Pascari și Sergiu Brigalda au invocat

că Ministerul Finanțelor și Serviciul Fiscal de Stat la emiterea acestor acte normative

nu au respectat prevederile legale stabilite în Legea privind actele normative ale

Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale nr. 317

din 18.07.2003 (abrogată la 12.07.2018).

Reclamanții au menționat că în urma acestor acte normative ilegale, li s-a

încălcat dreptul de a beneficia de sporuri la salariu pentru eficiență în activitate și a

altor plăți de stimulare.

Au mai indicat că actele normative menționate nu corespund principiului

publicității, ori despre ele au aflat numai în cadrul unor procese judiciare privind

încasarea de la angajator a sporurilor la salariu.

Cu referire la principiul legalității reclamanții au invocat că actele normative

contestate contravin legii fundamentale.

Totodată, întru susținerea opiniei sale au invocat prevederile Legii privind

actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice

centrale si locale nr. 317-XV din 18.07.2003, abrogată prin Legea nr. 100 din 22-

12-2017 cu privire la actele normative (Publicat la 12-01-2018 în Monitorul Oficial

Nr. 7- 17 art. 34), și anume art. 2, în sensul prezentei legi, act normativ este actul

juridic, emis de Guvern și de alte autorități ale administrației publice centrale si

locale în temeiul normelor constituționale si legale, care stabilește reguli obligatorii

de aplicare repetata la un număr nedeterminat de situații identice, care a stabilit

procedura de emitere a actelor normative și standarte de calitate a actelor normative.

Coroborând normele legale privind emiterea actelor normative, reclamanții au

concluzionat că, la emiterea ordinilor menționate n-au fost respectate prevederile

legale stabilite în Legea nr. 317 din 18.07.2003.

Cu referire la anexa ordinului Ministerului Finanțelor nr.19 din 30.01.2017 au

invocat că sporul pentru eficiență în activitate se stabilește și se achită lunar conform

pct. 5, funcționarii publici beneficiind de un spor pentru eficiență în activitate în baza

rezultatelor obținute în limitele coeficientului de la 0,8 până la 1,5 în raport cu baza

de calcul a sporului după cum reiese din punctul 7, iar punctul 20 prevede că, sporul

poate fi redus sau anulat în cazul funcționarilor publici, care au fost sancționați

disciplinar pe parcursul lunii pentru care se acordă sporul sau celor care nu au obținut

performanțe înalte în activitate conform criteriilor stabilite la pct. 10.

Astfel, din cele citate se observă o contradicție evidentă dintre Legea nr. 48

din 22.03.2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici, în care se

prevede expres că, angajaților Serviciului Fiscal de Stat li se stabilește spor lunar de

la 0,8 până la 1,5 salariu și nicidecum nu de la „0”, cum a menționat Ministerul

Finanțelor, cât și Serviciul Fiscal de Stat, prin ce și-au depășit în mod abuziv

atribuțiile sale. Deoarece, de la 0,8 înseamnă nu mai mic, pe când pct. 20 al

Regulamentului menționat prevede posibilitatea anulării sporului persoanelor, care

nu au obținut performanțe înalte, ceea ce lasă la discreția conducătorului

subdiviziunii respective să acorde ori să nu acorde acest spor persoanelor după

2

dorință/viziunea sa proprie, fapt ce creează pârghii suplimentare pentru conducătorii

subdiviziunilor de a-și sancționa subalternii, pe diverse motive, inclusiv inventate.

Prin hotărârea din 03 august 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

acțiunea de control normativ depusă de către Andrei Pascari și Sergiu Brigalda

împotriva Ministerului Finanțelor și Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea

ordinilor nr. 19 din 30.01.2017, nr. 56 din 30.01.2017, nr. 546 din 29.12.2017, nr.

303 din 30.08.2017 și nr. 141 din 19.03.2018 ca fiind neîntemeiată. (f.d. 129, 130-

157)

În motivarea soluției instanța de fond a reținut că actele contestate au un

caracter obligatoriu, general și impersonal pentru subiecții ce au raporturi stabilite

în interiorul Serviciului Fiscal de Stat, produc efectele exclusiv în legătură cu

funcționarii, care își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Fiscal de Stat și se

atribuie la categoria actelor normative în sensul art. 2 al Legii privind actele

normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și

locale nr. 317-XV din 18.07.2003 (în vigoare la momentul emiterii actelor supuse

controlului normativ).

Verificând procedura de emitere a acestor acte normative instanța de fond a

reținut următoarele.

Din ordinul nr. 19 din 30.01.2017, emis de către Ministerul Finanțelor cu

privire la aprobarea Regulamentului privind stabilirea și achitarea sporului pentru

eficiență pentru funcționarii publici din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, reiese că

acesta a fost emis în vederea executării art. 81 și art. 82 ale Legii privind sistemul de

salarizare a funcționarilor publici, nr. 48 din 22.03.2012 (în vigoare la momentul

emiterii actului contestat), care prevăd că angajaților Serviciului Fiscal de Stat,

Serviciului Vamal și Inspecției financiare, care au statut de funcționar public,

inclusiv celor cu statut special, li se stabilește spor lunar pentru eficiență în

activitatea desfășurată în autoritățile respective în mărime de la 0,8 până la 1,5 din

salariul mediu lunar pe economie realizat în anul precedent. Modul și condițiile de

plată a sporului se aprobă de către Ministerul Finanțelor. Reexaminarea sporului

stabilit în condițiile art. 81, reieșind din cuantumul salariului mediu lunar pe

economie realizat în anul precedent, se efectuează anual de la 1 aprilie, în limita

alocațiilor prevăzute în acest scop în bugetul public național. Cuantumul salariului

mediu lunar pe economie realizat în anul precedent se prezintă anual de către

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei spre a fi publicat în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova.

Prin ordinul nr. 56 din 30 ianuarie 2017, emis de către Serviciul Fiscal de Stat

cu privire la executarea prevederilor ordinului Ministerului Finanțelor nr. 19 din 30

ianuarie 2017, s-a aprobat Regulamentul privind procedura de stabilire și achitare a

sporului pentru eficiență în activitate pentru funcționarii publici din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat.

Cu privire la sporul pentru eficiență în activitate, instanța a reținut prevederile

pct. 91 din Hotărârea Guvernului nr. 331 din 28.05.2012 privind salarizarea

funcționarilor publici (în vigoare la momentul emiterii actelor contestate), care

indică că, funcționarilor publici, inclusiv celor cu statut special, din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat li se stabilește spor lunar pentru eficiență în activitatea

3

desfășurată în autoritățile respective în mărime de la 0,8 până la 1,5 salariu mediu

lunar pe economie realizat în anul precedent.

Astfel, pct. 5), 7), 8) și 9) din Regulamentul privind stabilirea și achitarea

sporului pentru eficiență în activitate pentru funcționarii publici din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor nr. 19 din

30.01.2017, stabilesc sporul pentru eficiență în activitate ca o plată lunară.

Funcționarii publici pot beneficia de un spor pentru eficiență în activitate în baza

rezultatelor obținute în limitele coeficientului de la 0,8 până la 1,5 în raport cu baza

de calcul a sporului. Cuantumul sporului va fi determinat lunar în baza criteriilor de

estimare a eficienței în activitatea funcționarului public. Criteriile de estimare a

eficienței în activitatea profesională a funcționarilor sunt fundamentale la stabilirea

și acordarea sporului pentru eficiență în activitate. Respectiv pct. 10 prevede care

sunt criteriile pentru estimarea eficienței în activitatea profesională a funcționarilor,

și anume: disciplina executorie; competențe și responsabilități profesionale;

complexitatea materialelor executate; generare de idei, inovare, optimizare de

resurse; comunicare, implicare, participare și organizare. Conform pct. 20 din

Regulamentul menționat, sporul poate fi redus sau anulat în cazul funcționarilor

publici (...) care nu au obținut performanțe înalte în activitate conform criteriile

stabilite la pct. 10. Pct. 23 din Regulamentul aprobat prin ordinul Ministerului

Finanțelor nr. 19 din 30.01.2017, indică că responsabilitatea pentru aprecierea

eficienței în activitate, stabilirea și distribuirea sporului funcționarilor publici din

cadrul Serviciului Fiscal de Stat o poartă persoanele vizate în pct. 18 al

Regulamentului aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor nr. 19 din 30.01.2017.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de fond a

concluzionat că sporul de eficiență este diferit de la o lună la alta, precum și de la o

persoană la alta, stabilit exclusiv în dependență de nivelul de îndeplinire a criteriilor

menționate de către persoana concretă. Totodată, nivelul de îndeplinire a criteriilor,

precum și mărimea sporului de eficiență, potrivit pct. 18 lit. a) din Regulament se

stabilește de către conducătorul subdiviziunii autonome cu acordul conducătorilor

subdiviziunilor parte a subdiviziunii structurale autonome.

Cu referire la ordinul nr. 303 din 30 august 2017 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului privind procedura de stabilire și achitare a altor plăti de stimulare

pentru funcționarii publici din cadrul Serviciului Fiscal de Stat”; ordinul nr. 546 din

29 decembrie 2017 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de

stabilire și acordare a sporurilor și suplimentelor, premiere și acordare a ajutorului

material angajaților Serviciului Fiscal de Stat”; ordinul nr. 141 din 19 martie 2018

„Cu privire la modificarea Regulamentului privind procedura de stabilire și achitare

a altor plăti de stimulare pentru funcționarii publici din cadrul Serviciului Fiscal de

Stat”, instanța de fond a menționat că acestea prevăd plăți de stimulare, acordate în

temeiul art. 71 din Legea nr. 48 din 22.03.2012 privind sistemul de salarizare a

funcționarilor publici (în vigoare la momentul emiterii actului contestat).

Funcționarii publici beneficiază de alte plăți de stimulare, care se achită din contul

mijloacelor alocate anual în limita a 15% din fondul anual de salarizare, calculat în

raport cu salariile de funcție prevăzute în schema de încadrare a autorității publice

și economiile mijloacelor pentru retribuirea muncii alocate pe anul respectiv, în

modul și în condițiile stabilite de Guvern și a căror mărime se stabilește lunar

4

conform Regulamentului privind modul de stabilire și acordare a sporurilor și

suplimentelor, premiere și acordare a ajutorului material angajaților Serviciului

Fiscal de Stat, aprobat prin ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr. 546 din 29.12.2017.

Punctul 8 subpct. 5) din Hotărârea Guvernului nr. 331 din 28.05.2012 privind

salarizarea funcționarilor publici indică că în scopul stimulării funcționarilor publici

de a obține rezultate optime la nivel de subdiviziune structurală sau autoritate publică

în care activează, conducătorilor autorităților publice specificate în anexa nr. 1 la

Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public li se acordă dreptul să acorde funcționarilor publici alte plăți

de stimulare. Modul și condițiile de acordare a altor plăti de stimulare pentru

funcționarii publici, cu excepția funcționarilor publici de conducere de nivel

superior, se stabilesc prin act normativ cu caracter intern al autorității. Astfel, prin

ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr. 546 din 29.12.2017 a fost aprobat Regulamentul

privind modul de stabilire și acordare a sporurilor și suplimentelor, premiere și

acordare a ajutorului material angajaților Serviciului Fiscal de Stat, iar prin ordinul

Serviciului Fiscal de Stat nr. 303 din 30.08.2017 a fost aprobat Regulamentul privind

procedura de stabilire și achitare a altor plăți de stimulare pentru funcționarii publici

din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, modificat prin ordinul Serviciului Fiscal de Stat

nr. 141 din 19.03.2018.

Pct. 2 subpct. 2) lit. b), d), h) din Regulamentul privind modul de stabilire și

acordare a sporurilor și suplimentelor, premiere și acordare a ajutorului material

angajaților Serviciului Fiscal de Stat, aprobat prin ordinul Serviciului Fiscal de Stat

nr. 546 din 29.12.2017 (pct. 5, 6, 10, 16 din Regulamentul, aprobat prin Ordinul

Serviciului Fiscal de Stat nr. 141 din 19.03.2018), prevede că alte plăți de stimulare

au drept scop stimularea funcționarilor publici pentru obținerea unor rezultate

optime la nivel de subdiviziune. Alte plăți de stimulare se stabilesc de către

conducătorul subdiviziunii diferențiat pentru fiecare funcționar public în funcție de

aportul fiecăruia la obținerea rezultatelor. Alte plăți de stimulare nu se acordă

funcționarilor publici, care pe parcursul perioadei de gestiune au desfășurat o

activitate de serviciu necorespunzătoare ori au fost sancționați disciplinar. Alte plăți

de stimulare se stabilesc diferențiat pentru fiecare funcționar public. În acest context,

instanța de fond a subliniat că atât prin Legea privind sistemul de salarizare a

funcționarilor publici nr. 48 din 22.03.2012, cât și prin Hotărârea Guvernului

privind salarizarea funcționarilor publici nr. 331 din 28.05.2012 s-a prevăzut expres

că modul și condițiile de plată a sporului pentru eficiență în activitate și altor plăți

de stimulare, se aprobă de Ministerul Finanțelor prin act normativ cu caracter intern

al autorității.

La 04 august 2020 Andrei Pascari și Sergiu Brigalda, reprezentați de avocatul

Constantin Lazari, au declarat recurs nemotivat împotriva hotărârii instanței de apel,

ulterior, la 29 septembrie 2020 au depus recurs motivat, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii din 03 august 2020 a Curții de Apel Chișinău cu

emiterea unei noi decizii/hotărâri de admitere integrală a acțiunii. (f.d. 162-163, 169-

177)

În motivarea recursului reprezentantul recurenților a invocat că nu este de acord

cu hotărârea instanței de fond, deoarece este neîntemeiată. Consideră că instanța nu

a examinat toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, fiind greșit

5

considerat că ele au fost elucidate, circumstanțele la care se referă instanța nu au fost

dovedite prin probe veridice și suficiente, normele de drept material și normele de

drept procedural au fost încălcate, aplicate eronat, concluziile instanței de judecată

sunt în contradicție cu circumstanțele adevărate ale cauzei, care au avut loc în

realitate și instanța de judecată a interpretat eronat legea, încălcând astfel prevederile

legale.

La 11 septembrie 2020 și la 02 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa Ministerului Finanțelor și a Serviciului Fiscal de Stat copia

recursului declarat de către Andrei Pascari și Sergiu Brigalda împotriva hotărârii din

03 august 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 166, 180)

Completul specializat relevă că Ministerul Finanțelor și Serviciul Fiscal de Stat

au recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin avizele de recepție

anexate la materialele dosarului. (f.d. 168, 168a, 181, 182)

La data de 20 octombrie 2020 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință,

solicitând respingerea recursului declarat de către Sergiu Brigalda și Andrei Pascari

împotriva hotărârii din 03 august 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 185-190)

Conform art. 245, alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de apel a pronunțat hotărârea la data de 03 august 2020.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat în adresa

participanților la proces copia hotărârii motivate, fiind recepționată la data de 08

septembrie 2020 de către avocatul Constantin Lazari, care reprezintă interesele lui

Andrei Pascari și Sergiu Brigalda, fapt confirmat prin informația de expediere a

actului judecătoresc prin poșta electronică. (f.d. 158)

Avocatul Constantin Lazari, reprezintantul lui Andrei Pascari și Sergiu

Brigalda s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul administrativ și a depus, în

termen, recurs nemotivat la data de 04 august 2020 și recurs motivat la 29 septembrie

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

6

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

7

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurenți este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Andrei Pascari și Sergiu Brigalda, reprezentați de

avocatul Constantin Lazari, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul

Maria Ghervas

judecătorii

Nina Vascan

Victor Burduh

8