2r-530/20 — prelungirea termenului măsurilor de protectie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- prelungirea termenului măsurilor de protectie
- Temei legal
- obligatia participantilor la proces de a se folosi cu bună credintă de drepturile lor rocedurale
2r-530/20 — prelungirea termenului măsurilor de protectie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2r-530/20
Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Mazur
Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai
D E C I Z I E
28 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând recursul declarat de xxxxx,
în cauza civilă intentată la cererea xxxxx în nume propriu și în interesele
copiilor minori xxxxx și xxxxx cu privire la prelungirea termenului măsurilor de
protecție dispuse prin ordonanța de protecție împotriva agresorului xxxxx,
împotriva încheierii din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin
care s-a aplicat amendă judiciară lui xxxxx,
c o n s t a t ă:
La 23 iulie 2019 victima xxxxx, în nume propriu și în interesele copiilor
minori xxxxx și xxxxx, s-a adresat cu cerere privința aplicarea măsurilor de
protecție împotriva acțiunilor agresorului xxxxx.
Prin încheierea din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
respins cererea privind eliberarea ordonanței de protecție.
Prin decizia din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
recursul declarat de xxxxx, s-a casat încheierea instanței de fond și s-a adoptat o
nouă soluție, prin care s-a admis cererea înaintată de xxxxx în interes personal și a
copiilor minori xxxxx și xxxxx cu privire la instituirea măsurilor de protecție
împotriva acțiunilor agresorului xxxxx, cu eliberarea ordonanței de protecție pe un
termen de 3 luni.
La 4 februarie 2020, xxxxx a depus, în nume propriu și în interesele copiilor
minori xxxxx și xxxxx, cerere prin care a solicitat prelungirea ordonanței de
protecție împotriva acțiunilor agresorului xxxxx.
Prin încheierea din 5 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-
a admis parțial cererea înaintată de xxxxx, fiind prelungit termenul măsurilor de
protecție instituite în temeiul ordonanței nr. 2r-1966/19 din 5 noiembrie 2019 pe un
termen de 30 zile, cu eliberarea ordonanței corespunzătoare.
Nefiind de acord cu soluția instanței, în partea termenului măsurilor de
protecție aplicat, la 8 februarie 2020, xxxxx a depus recurs, solicitând casarea
1
încheierii în această parte, cu prelungirea măsurilor de protecție împotriva violenței
în familie pentru o perioadă de 30 trei luni.
La fel, la 11 februarie 2020 xxxxx a declarat recurs împotriva încheierii din 5
februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și
adoptarea unei noi soluții, de respingere a cererii.
La 12 martie 2020, cauza în procedura de recurs a fost repartizată pentru
examinare judecătorului Angela Bostan, în completul de judecată compus din
judecătorii Marina Anton și Vitalie Cotorobai.
La 13 martie 2020 recurentul xxxxx a depus cerere de recuzare a judecătorilor
Marina Anton și Vitalie Cotorobai, în temeiul art. 50 alin. (1) lit. lit. d) și e) din
Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din 23 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cererea de
recuzare a fost respinsă ca fiind nefondată.
La 26 martie 2020 xxxxx a depus o nouă cerere de recuzare a judecătorilor
Marina Anton și Vitalie Cotorobai, la fel întemeiată în baza prevederilor art. 50
alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.
Ulterior, la 12 mai 2020 xxxxx, în mod repetat, a înaintat cerere de recuzare a
judecătorilor Marina Anton și Vitalie Cotorobai, la fel în temeiul art. 50 alin. (1)
lit. lit. d) și e) din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a lăsat fără
examinare cererea repetată de recuzare din 12 mai 2020, înaintată de recurentul
xxxxx judecătorilor Marina Anton și Vitalie Cotorobai, cu anexarea acesteia la
materialele cauzei.
S-a aplicat recurentului xxxxx amendă judiciară în mărime de 2 unități
convenționale, echivalentul a 100 lei, pentru exercitarea drepturilor procedurale în
mod abuziv.
La 20 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice, xxxxx a declarat recurs
împotriva încheierii din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care
s-a aplicat amendă judiciară, solicitând să fie admis recursul și castă încheierea.
În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu încheierea
contestată, invocând că este ilegală și neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.
Recurentul a indicat că instanța de apel a dat o apreciere neadecvată intenției
lui reale la înaintarea cererilor de recuzare. Amenda judiciară s-a aplicat în lipsa
unui temei expres prevăzut de legea procesual civilă.
Consideră că sancțiunea este neîntemeiată, deoarece nu corespunde niciunui
temei de aplicare expres prevăzut de lege.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.
Referitor la termenul de declarare a recursului Colegiul reține următoarele.
Copia încheierii contestate a fost expediată în recurentului, prin intermediul
poștei la 20 mai 2020 (vol. II, f.d. 242), însă dovada legală de recepționare a
acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsește.
În cererea de recurs, recurentul a menționat că a recepționat încheierea
contestată la 5 iunie 2020.
Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul din 20 iunie 2020 este
declarat în termen.
2
În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează
a fi respins, cu menținerea încheierii în partea contestată, din următoarele motive.
Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 12 mai 2020, a aplicat
recurentului xxxxx amendă judiciară în mărime de 2 unități convenționale,
echivalentul a 100 lei, pentru exercitarea drepturilor procedurale în mod abuziv.
În motivarea încheierii date, instanța a statuat că recurentul xxxxx a înaintat
trei cereri de recuzare, având toate un caracter repetitiv, în susținerea și motivarea
acestora fiind invocate același motive și temeiuri. Toate cererile anterioare, având
practic același conținut, au fost respinse ca fiind nefondate.
Prin urmare, Colegiul instanței a constat că recurentul a abuzat de drepturile
lui procedurale, intenționând să tergiverseze examinarea cauzei.
Curtea de Apel Chișinău și-a întemeiat soluția în baza prevederilor art. 27, art.
52 alin. (5) și (6), art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) și alin. (3) din Codul de
procedură civilă.
Verificând legalitatea încheierii din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în
partea contestată de recurentul xxxxx, prin prisma argumentelor invocate în recurs
și a materialelor cauzei, Colegiul ajunge la concluzia că încheierea a fost emisă în
concordanță cu normele de drept procedural.
Or, în conformitate cu prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă,
disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în
primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de
interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale,
de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.
Instanța nu admite dispunerea de un drept sau folosirea modalității de apărare
dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile sau interesele legitime ale
persoanei.
Conform art. 52 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, în proces nu se
admite înaintarea repetată a recuzării aceluiași judecător și pentru aceleași motive
dacă anterior recuzarea lui a fost respinsă. De asemenea, nu se admite: recuzarea
judecătorului din suspiciune în imparțialitatea lui dacă nu sânt cunoscute temeiurile
de drept și de fapt pentru înaintarea recuzării; recuzarea judecătorului căruia i s-a
încredințat verificarea temeiniciei recuzării declarate unui alt judecător; recuzarea
judecătorilor care nu sânt implicați în examinarea cauzei.
Cererea de recuzare depusă contrar prevederilor alin.(5) din prezentul articol
în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art.50 și 51 nu se examinează
și se anexează la materialele dosarului printr-o încheiere protocolară.
Articolul 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prevede că participanții la
proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.
3
În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se
aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.
Iar potrivit art. 61 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură civilă,
participanții la proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile
lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi
dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.
Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se
sancționează de către instanța de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de
unități convenționale.
Având în susținere prevederile procedurale reținute, instanța de recurs
consideră justă concluzia Curții de Apel Chișinău că prin cererile de recuzare
recurentul xxxxx a abuzat de drepturile lui procedurale.
În esență, Colegiul observă caracterul de o manieră abuzivă a cererilor de
recuzare din 13 martie 2020 (vol. I, f.d. 96), 26 martie 2020 (vol. I, f.d. 145-146) și
12 mai 2020 (vol. I, f.d. 216-218), or, ele sunt întemeiate pe aceleași motive și
temeiuri, recurentul xxxxx, ne putând fi justificat un interes special și legitim al
acestora, al cărui scop a fost mai degrabă o tergiversare a examinării cauzei.
În acest context, coroborând ipotezele reținute la normele legale indicate
supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că încheierea, în partea contestată, este legală și întemeiată,
motiv pentru care recursul declarat de către xxxxx urmează a fi respins, cu
menținerea acesteia.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de xxxxx.
Se menține încheierea din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea
prin care s-a aplicat amendă judiciară lui xxxxx, adoptată în cauza civilă intentată
la cererea xxxxx în nume propriu și în interesele copiilor minori xxxxx și xxxxx cu
privire la prelungirea termenului măsurilor de protecție dispuse prin ordonanța de
protecție împotriva agresorului xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
4