2r-530/20 — prelungirea termenului măsurilor de protectie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- prelungirea termenului măsurilor de protectie
- Temei legal
- obligatia participantilor la proces de a se folosi cu bună credintă de drepturile lor rocedurale
2r-530/20 — prelungirea termenului măsurilor de protectie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2r-530/20 Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Mazur Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai D E C I Z I E 28 octombrie 2020 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de xxxxx, în cauza civilă intentată la cererea xxxxx în nume propriu și în interesele copiilor minori xxxxx și xxxxx cu privire la prelungirea termenului măsurilor de protecție dispuse prin ordonanța de protecție împotriva agresorului xxxxx, împotriva încheierii din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care s-a aplicat amendă judiciară lui xxxxx, c o n s t a t ă: La 23 iulie 2019 victima xxxxx, în nume propriu și în interesele copiilor minori xxxxx și xxxxx, s-a adresat cu cerere privința aplicarea măsurilor de protecție împotriva acțiunilor agresorului xxxxx.
Prin încheierea din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea privind eliberarea ordonanței de protecție. Prin decizia din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de xxxxx, s-a casat încheierea instanței de fond și s-a adoptat o nouă soluție, prin care s-a admis cererea înaintată de xxxxx în interes personal și a copiilor minori xxxxx și xxxxx cu privire la instituirea măsurilor de protecție împotriva acțiunilor agresorului xxxxx, cu eliberarea ordonanței de protecție pe un termen de 3 luni. La 4 februarie 2020, xxxxx a depus, în nume propriu și în interesele copiilor minori xxxxx și xxxxx, cerere prin care a solicitat prelungirea ordonanței de protecție împotriva acțiunilor agresorului xxxxx.
Prin încheierea din 5 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s- a admis parțial cererea înaintată de xxxxx, fiind prelungit termenul măsurilor de protecție instituite în temeiul ordonanței nr. 2r-1966/19 din 5 noiembrie 2019 pe un termen de 30 zile, cu eliberarea ordonanței corespunzătoare. Nefiind de acord cu soluția instanței, în partea termenului măsurilor de protecție aplicat, la 8 februarie 2020, xxxxx a depus recurs, solicitând casarea 1 încheierii în această parte, cu prelungirea măsurilor de protecție împotriva violenței în familie pentru o perioadă de 30 trei luni. La fel, la 11 februarie 2020 xxxxx a declarat recurs împotriva încheierii din 5 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și adoptarea unei noi soluții, de respingere a cererii.
La 12 martie 2020, cauza în procedura de recurs a fost repartizată pentru examinare judecătorului Angela Bostan, în completul de judecată compus din judecătorii Marina Anton și Vitalie Cotorobai. La 13 martie 2020 recurentul xxxxx a depus cerere de recuzare a judecătorilor Marina Anton și Vitalie Cotorobai, în temeiul art. 50 alin. (1) lit. lit. d) și e) din Codul de procedură civilă. Prin încheierea din 23 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cererea de recuzare a fost respinsă ca fiind nefondată. La 26 martie 2020 xxxxx a depus o nouă cerere de recuzare a judecătorilor Marina Anton și Vitalie Cotorobai, la fel întemeiată în baza prevederilor art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.
Ulterior, la 12 mai 2020 xxxxx, în mod repetat, a înaintat cerere de recuzare a judecătorilor Marina Anton și Vitalie Cotorobai, la fel în temeiul art. 50 alin. (1) lit. lit. d) și e) din Codul de procedură civilă. Prin încheierea din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a lăsat fără examinare cererea repetată de recuzare din 12 mai 2020, înaintată de recurentul xxxxx judecătorilor Marina Anton și Vitalie Cotorobai, cu anexarea acesteia la materialele cauzei. S-a aplicat recurentului xxxxx amendă judiciară în mărime de 2 unități convenționale, echivalentul a 100 lei, pentru exercitarea drepturilor procedurale în mod abuziv. La 20 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice, xxxxx a declarat recurs împotriva încheierii din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care s-a aplicat amendă judiciară, solicitând să fie admis recursul și castă încheierea.
În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu încheierea contestată, invocând că este ilegală și neîntemeiată și pasibilă de a fi casată. Recurentul a indicat că instanța de apel a dat o apreciere neadecvată intenției lui reale la înaintarea cererilor de recuzare. Amenda judiciară s-a aplicat în lipsa unui temei expres prevăzut de legea procesual civilă. Consideră că sancțiunea este neîntemeiată, deoarece nu corespunde niciunui temei de aplicare expres prevăzut de lege. În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Referitor la termenul de declarare a recursului Colegiul reține următoarele.
Copia încheierii contestate a fost expediată în recurentului, prin intermediul poștei la 20 mai 2020 (vol. II, f.d. 242), însă dovada legală de recepționare a acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsește. În cererea de recurs, recurentul a menționat că a recepționat încheierea contestată la 5 iunie 2020. Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul din 20 iunie 2020 este declarat în termen. 2 În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii în partea contestată, din următoarele motive. Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 12 mai 2020, a aplicat recurentului xxxxx amendă judiciară în mărime de 2 unități convenționale, echivalentul a 100 lei, pentru exercitarea drepturilor procedurale în mod abuziv. În motivarea încheierii date, instanța a statuat că recurentul xxxxx a înaintat trei cereri de recuzare, având toate un caracter repetitiv, în susținerea și motivarea acestora fiind invocate același motive și temeiuri.
Toate cererile anterioare, având practic același conținut, au fost respinse ca fiind nefondate. Prin urmare, Colegiul instanței a constat că recurentul a abuzat de drepturile lui procedurale, intenționând să tergiverseze examinarea cauzei. Curtea de Apel Chișinău și-a întemeiat soluția în baza prevederilor art. 27, art. 52 alin. (5) și (6), art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură civilă. Verificând legalitatea încheierii din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea contestată de recurentul xxxxx, prin prisma argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei, Colegiul ajunge la concluzia că încheierea a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural.
Or, în conformitate cu prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare. Instanța nu admite dispunerea de un drept sau folosirea modalității de apărare dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile sau interesele legitime ale persoanei. Conform art. 52 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, în proces nu se admite înaintarea repetată a recuzării aceluiași judecător și pentru aceleași motive dacă anterior recuzarea lui a fost respinsă.
De asemenea, nu se admite: recuzarea judecătorului din suspiciune în imparțialitatea lui dacă nu sânt cunoscute temeiurile de drept și de fapt pentru înaintarea recuzării; recuzarea judecătorului căruia i s-a încredințat verificarea temeiniciei recuzării declarate unui alt judecător; recuzarea judecătorilor care nu sânt implicați în examinarea cauzei. Cererea de recuzare depusă contrar prevederilor alin.(5) din prezentul articol în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art.50 și 51 nu se examinează și se anexează la materialele dosarului printr-o încheiere protocolară. Articolul 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prevede că participanții la proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.
3 În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă. Iar potrivit art. 61 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură civilă, participanții la proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancționează de către instanța de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de unități convenționale. Având în susținere prevederile procedurale reținute, instanța de recurs consideră justă concluzia Curții de Apel Chișinău că prin cererile de recuzare recurentul xxxxx a abuzat de drepturile lui procedurale.
În esență, Colegiul observă caracterul de o manieră abuzivă a cererilor de recuzare din 13 martie 2020 (vol. I, f.d. 96), 26 martie 2020 (vol. I, f.d. 145-146) și 12 mai 2020 (vol. I, f.d. 216-218), or, ele sunt întemeiate pe aceleași motive și temeiuri, recurentul xxxxx, ne putând fi justificat un interes special și legitim al acestora, al cărui scop a fost mai degrabă o tergiversare a examinării cauzei. În acest context, coroborând ipotezele reținute la normele legale indicate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că încheierea, în partea contestată, este legală și întemeiată, motiv pentru care recursul declarat de către xxxxx urmează a fi respins, cu menținerea acesteia.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de xxxxx. Se menține încheierea din 12 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care s-a aplicat amendă judiciară lui xxxxx, adoptată în cauza civilă intentată la cererea xxxxx în nume propriu și în interesele copiilor minori xxxxx și xxxxx cu privire la prelungirea termenului măsurilor de protecție dispuse prin ordonanța de protecție împotriva agresorului xxxxx. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.