2r-410/20 — Recunoasterea în calitate de cumpărător de bună credintă

Dosarul nr. 2r–410/20 Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău, (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu) D E C I Z I E 21 octombrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Examinând recursul declarat de către ÎP ”Agenția Servicii Publice”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Procop Nadejda către Asabin Andrei, intervenient accesoriu ÎS Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru” privind recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință a automobilului, obligarea biroului de evidență și înmatriculare a transportului Orhei să înregistreze automobilul, împotriva încheierii din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015, hotărârii Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 februarie 2017, c o n s t a t ă: La 03 iulie 2013, Procop Nadejda a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Asabin Andrei, intervenient accesoriu ÎS Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, solicitând recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință a automobilului de model ”Isuzu Trooper”, cu numerele de înmatriculare XXXX, de culoare verde,

anul producerii 1999, caroseria nr. XXXX, numărul motorului XXXX, obligarea biroului de evidență și înmatriculare a transportului Orhei să înregistreze automobilul. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta Procop Nadejda a îndicat că, la data de 22 octombrie 2006 a procurat de la Asabin Andrei un automobil de model ”Isuzu Trooper” cu n/î XXXX de culoare verde-închis, anul producerii 1999, fapt confirmat prin recipisa eliberată de pârât. A relevat că, la 25 mai 2013 a fost întocmit un proces-verbal de cercetare de 1 ofițerul de sector, locotenent major de poliție Nercufa Ivan, prin care a fost ridicat automobilul de model ”Isuzu Trooper” cu n/î XXXX și care a fost transportat la parcarea specializată a Inspectoratului de Politie Rîșcani, al Direcției de Politie mun.

Chișinău. Conform raportului de expertiză s-a constatat că înscrisurile de pe caroserie XXXX și de pe blocul motorului XXXX care au fost prezentate la examinarea automobilului de model ”Isuzu Trooper” cu n/î XXXX, anul producerii 1999, sunt identice, veridice și corespund standardului uzinei de producere.

Totodată, s-a constatat că pe motor este instalată o tăbliță cu codul VIN XXXX, care aparține automobilului de model ”Isuzu Trooper”, anul producerii 1985. Dat fiind faptul ca reclamanta a procurat automobilul în mod legitim, iar despre faptul că pe tăblița de pe motorul automobilului este scris incorect anul producerii, în loc de 1999 este scris 1985, consideră că nu este vina ei și ea nu este obligată să suporte careva consecințe în privința la acest fapt, din care motiv s-a adresat judecății cu cerințele date Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Procop Nadejda împotriva lui Asabin Andrei cu privire la recunoașterea ca cumpărător de bună-credință.

S-a recunoscut Procop Nadejda cumpărător de bună-credință a automobilului de model „Isuzu-Trooper” cu n/î XXXX, anul producerii 1999, caroseria nr. XXXX, nr. motorului XXXX. S-a obligat Biroul de evidentă și înmatriculare a transportului Orhei să înregistreze automobilul de model „Isuzu-Trooper” cu n/î XXXX, anul producerii 1999, caroseria nr. XXXX, nr. motorului XXXX după Procop Nadejda Timofei și s- a încasat de la Procop Nadejda în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1025 lei. La 23 ianuarie 2014, ÎS CRIS „Registru” a depus cerere de apel asupra hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2014, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014 s-a restituit cererea de apel depusă de ÎS CRIS „Registru” pe motiv că nu a fost depusă cererea de apel motivată. La 27 martie 2015, ÎS CRIS „Registru” a depus cerere de revizuire a hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, solicitând admiterea cererii, casarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, cu rejudecarea cauzei. În drept a făcut trimitere la art. 449 lit.b), 450 lit.c), b) CPC. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015, s-a admis cererea de revizuire depusă de ÎS CRIS „Registru” împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013. S-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, prin care acțiunea Nadejdei Procop a fost admisă.

2 Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 cererea de chemare în judecată depusă de Procop Nadejda către Asabin Andrei cu privire la recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință a automobilului de model ”Isuzu Trooper”, cu numerele de înmatriculare XXXX, de culoare verde, anul producerii 1999, caroseria nr. XXXX, numărul motorului XXXX, s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, s-a respins apelul declarat de către Procop Nadejda, reprezentată de avocatul Ion Leca și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 și încheierea Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din din 15 februarie 2017 recursul declarat de Procop Nadejda s-a considerat inadmisibil.

La 25 mai 2020, Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Rotari Oleg, a înaintat o cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire, recunoașterea încălcării drepturilor reclamantei garantate de Articolul 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; casarea încheierii Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015, hotărârii Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, menținerea în vigoare a hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, cu acordarea satisfacției echitabile în beneficiul reclamantului, pentru încălcările constatate prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenție într-un cuantum de 2.000 euro în calitate de despăgubire pentru orice tip de prejudiciu material și/sau moral, inclusiv în calitate de costuri și cheltuieli de reprezentare în fața Curții.

În motivarea cererii de revizuire se indică că, la 12 septembrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea Procop v. Republica Moldova (nr 34460/17). Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții. De asemenea, se menționează că, Curtea a propus Guvernului să ia în considerare eventualitatea unui acord de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Explică că, în baza art. 11 din Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental, Guvernul consideră judicioasă reglementarea amiabilă a prezentei cauze, inițiind procedura în acest sens la 31 octombrie 2019, în timp ce înaintarea prezentei cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale amiabilă a acesteia, cu scopul de a remedia încălcarea dreptului reclamantei garantate de către Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului la nivel național. Totodată, în motivarea cererii de revizuire reiterează circumstanțele de fapt a cauzei, suplimentar indicând că, la 23 ianuarie 2014 ÎS CRIS „Registru” a depus o cerere de apel nemotivată, obligându-se să o completeze odată cu luarea cunoștinței cu partea motivată a hotărârii și materialele cauzei.

3 Prin încheierea sa din 8 mai 2014, în baza art. 368 alin. (1) din CPC, Curtea de Apel Chișinău a dispus să nu dea curs cererii de apel a ÎS CRIS „Registru” din cauza eșecului de a depune o cerere de apel motivată, oferindu-i acesteia termen suplimentar, până la 3 iunie 2014, să înlăture neajunsurile constatate de către instanța de judecată. Din materialele dosarului reiese că reprezentantul ÎS CRIS „Registru” a luat cunoștință cu încheierea Curții de Apel Chișinău din 8 mai 2014, inclusiv de faptul că următoarea ședință de judecată era fixată pentru 5 iunie 2014. Cu toate acestea, în dosar nu există nicio probă că ÎS CRIS „Registru” ar fi depus vreodată o cerere de apel motivată.

Iar prin încheierea sa din 5 iunie 2014, în baza art. 369 alin. (1) lit. a) din CPC, Curtea de Apel Chișinău a dispus restituirea cererii de apel depusă de ÎS CRIS „Registru” împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013 în prezenta cauză din cauza eșecului prezentării unei cereri de apel motivate. Reprezentatul ÎS CRIS „Registru” nu a fost prezent la ședința instanței de apel, deși fusese informat despre acea ședință în mod legal. Deși respectiva încheiere din 5 iunie 2014 putea fi atacată cu recurs, o asemenea cerere nu a fost depusă. La 04 noiembrie 2014, Judecătoria Orhei a eliberat titlul executoriu cu privire la executarea hotărârii din 23 decembrie 2013. La 27 martie 2015, ÎS CRIS „Registru” a depus o cerere de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, solicitând admiterea cererii, casarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013 și rejudecarea cauzei.

Deși în motivarea cererii sale de revizuire întreprinderea revizuentă s-a bazat pe prevederile art. 449 lit. c) și e) din CPC, nu a explicat motivele din care nu a putut afla anterior despre circumstanțele noi invocate sau ce ar fi împiedicat-o să elucideze anumite aspecte în cadrul examinării cauzei în fața instanței de fond sau de apel. Mai mult ca atât, ÎS CRIS „Registru” nu a explicat din ce motive reprezentantul ei nu a prezentat o cerere de apel motivată în care să vină cu anumite completări importante și relevante pentru examinarea corectă și promptă a prezentei cauze.

Deși însăși ÎS CRIS „Registru” nu face referire la aceste momente importante, la materialele dosarului a fost anexată o scrisoare din partea Centrului Național Anticorupție al Republicii Moldova din 17 octombrie 2012, prin care Ministerul Tehnologiei, Informației și Comunicațiilor fusese informat și atenționat cu privire la practicarea legalizării în Republica Moldova a vehiculelor furate din străinătate prin nerespectarea de către funcționari a normelor legale de participare în procesele de judecată. În pofida tuturor acestor circumstanțe, la 18 mai 2015 Judecătoria Orhei a emis o încheiere, prin care a admis cererea de revizuire depusă de ÎS CRIS „Registru” împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, casând această hotărâre și reținând cauza pentru reexaminare.

Prin hotărârea sa din 22 februarie 2016, Judecătoria Orhei a respins cererea de 4 chemare în judecată a reclamantei Nadejda Procop ca neîntemeiată. Prin decizia sa din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamantei și a menținut actele contestate. La 21 decembrie 2016 reclamanta a declarat recurs împotriva respectivei decizii. Prin încheierea irevocabilă din 15 februarie 2017, Curtea Supremă de Justiție a recursul reclamantei declarat inadmisibil. Invocând Articolul 6 § 1 din Convenție, reclamanta s-a plâns de încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție de către instanțele naționale de judecată din cauza anulării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, prin admiterea arbitrară a unei cereri de revizuire tardive depuse de ÎS CRIS „Registru”.

Declară că, Curtea Europeană a elaborat o jurisprudență potrivit căreia, dreptul de acces la un tribunal presupune, printre altele, respectarea principiului securității raporturilor juridice, principiu considerat ca fiind unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului, care cere ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Menționează că, deciziile de redeschidere a unui proces trebuie sa fie conforme cu prevederile naționale pertinente și că utilizarea abuzivă a unei astfel de proceduri poate fi contrară Convenției. Principiul securități raporturilor juridice și preeminența dreptului impune instanțele judecătorești să fie vigilente in acest sens, să aplice procedura de revizuire în mod compatibil cu Articolul 6 din Convenție, permițând totodată asigurarea respectării principiului securități raporturilor juridice.

Susține că, prezenta speță nu se deosebește substanțial de situațiile deja examinate în jurisprudența Curții în privința Republicii Moldova, unde s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice, nu numai prin admiterea unui apel/recurs depus tardiv, ci și din cauza lipsei oricăror replici sau comentarii ale instanțelor asupra acestor obiecții din partea părților în proces în favoarea cărora acest termen a curs. Declară că, în scrisoarea de comunicare a prezentei cauze, Curtea a notat că reclamanta Nadejda Procop a formulat o obiecție cu privire la expirarea termenului de depunere a cererii de revizuire și la caracterul arbitrar de admitere a acesteia de către instanțele naționale de judecată.

Admițând cererea de revizuire ÎS CRIS „Registru” din 27 martie 2015 împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, instanța a invocat drept temei prevederile art. 449 lit. e) CPC, în timp ce art. 450 lit. d) CPC stabilește că o cerere de revizuire poate fi depusă în termen de 3 luni din ziua, în care persoana interesată a luat cunoștință de hotărârea, sentința sau decizia anulată sau modificată care a servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

În această ordine de idei, cunoscând despre existența hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, revizuentul ÎS CRIS „Registru” a eșuat să depună o 5 cerere de apel motivată și a omis inclusiv termenul de depunere a unei cereri de revizuire, aceasta fiind depusă abia la 27 martie 2015. Prin urmare, conștientizând că prin neconformarea sa de a o ataca în mod corespunzător, hotărârea din 23 decembrie 2013 a devenit definitivă și executorie, ÎS CRIS „Registru” a decis să depună o cerere de revizuire împotriva acelei hotărâri, însă în mod cert cu depășirea termenului de 3 luni pentru depunerea cererii de revizuire stabilit la art. 450 din CPC. Precizează că, întru respectarea termenului de depunere a unei cereri de revizuire, instanța de judecată trebuia să țină cont de faptul că în primul rând ÎS CRIS „Registru” cunoștea despre hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013 și despre necesitatea de a depune o cerere de apel motivată.

Deoarece ÎS CRIS „Registru” a eșuat să o depună în modul prevăzut de lege și ținând cont de eșecul acesteia de a oferi o explicație plauzibilă în acest sens, instanțele naționale de judecată trebuiau să ia în considerare această circumstanță esențială pentru a respinge orice cerere de revizuire depusă de către ÎS CRIS „Registru”. Consideră că, în urma examinării circumstanțelor cauzei și a plângerii reclamantei prin prisma compatibilității cu jurisprudența Curții, o remediere a încălcării drepturilor reclamantei în prezenta cauză este necesară, inclusiv prin înlăturarea viciilor menționate. În această ordine de idei, trebuie menționat că, ținând cont de jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a repara orice încălcare pretinsă a Convenției revine primordial autorităților naționale.

O decizie sau o măsură a autorităților naționale în favoarea unui reclamant nu este, în principiu, suficientă pentru a-l lipsi de statutul de „victimă", cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut încălcarea Convenției, în mod expres sau în substanță, iar apoi au acordat despăgubiri. Tot în cererea de revizuire se indică că, în cauzele pre citate, Curtea a acordat reclamanților despăgubiri pentru prejudiciul moral în legătură cu admiterea arbitrară de către instanțele naționale de judecată a unei cereri de revizuire. Examinând circumstanțele prezentei cauze, Agentul guvernamental consideră rezonabilă acordarea în beneficiul reclamantei a unei satisfacții echitabile în cuantum de 2000 de euro, în calitate de despăgubire pentru orice tip de prejudiciu material/moral, inclusiv costuri și cheltuieli de reprezentare în fața Curții, care vor fi convertiți în lei moldovenești la cursul de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data transferului.

Prin încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015, hotărârii Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 februarie 2017. A fost constatată încălcarea drepturilor Nadejdei Procop, garantate de Articolul 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

6 A fost casată încheierea Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015, prin care s-a admis cererea de revizuire depusă de CRIS ”Registru” împotriva hotărîrii judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013 și s-a casat hotărârea judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Procop Nadejda către Asabin Andrei, intervenient accesoriu ÎS Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru” privind recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință a automobilului și obligarea înmatriculării mijlocului de transport. A fost casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Procop Nadejda către Asabin Andrei, intervenient accesoriu ÎS Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru” privind recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință a automobilului și obligarea înmatriculării bunului.

A fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care s-a menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Procop Nadejda către Asabin Andrei, intervenient accesoriu ÎS Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru” privind recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință a automobilului și obligarea înmatriculării bunului. A fost emisă o nouă încheiere prin care cererea de revizuire depusă de CRIS ”Registru” împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013 se respinge ca inadmisibilă. A fost menținută în vigoare hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013. În rest, cererea de revizuire a fost respinsă.

La 10 iulie 2020, ÎP ”Agenția Servicii Publice” a declarat recurs împotriva încheierii din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea actelor judecătorești casate prin încheierea recurată. În motivarea recursului a indicat că, instanța de revizuire nu putea menține o hotărâre care se răsfrânge asupra drepturilor și obligațiilor unei persoane care nu a participat la examinarea cauzei în prima instanță. Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 03 iunie 2020, expediată părților la 18 iunie 2020, fără a se cunoaște cu certitudine despre data recepționării acesteia de către părți, iar recursul a fost declarat la 10 iulie 2020, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la 7 recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Astfel, recursul s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Colegiul judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actelor judecătorești contestate.

Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34). Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎP ”Agenția Servicii Publice”, urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

În cazul dedus justiției, se atestă că, prin încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de revizuire depusă de Agentul Agentul guvernamental al Republicii Moldova, împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015, hotărârii Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 februarie 2017. Pentru a dispune astfel, instanța de revizuire a reținut că, ÎS CRIS „Registru”, contrar și neglijând prevederile art. 450 lit. c) CPC, a depus cerere de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, abia la data de la 27 martie 2015, deși materialele cauzei atestă că despre circumstanțele invocate în cererea de revizuire a aflat mult mai devreme, și anume, la data de 23 ianuarie 2014, când a fost depusă cererea de apel nemotivată de către reprezentantul ÎS CRIS „Registru”.

Cu precăderea celor expuse, cererea de revizuire a fost depusă abia la 27 martie 2015, în mod cert cu depășirea termenului de 3 luni pentru depunerea cererii de revizuire stabilit la art. 450 din CPC. În circumstanțele invocate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a semnalat Guvernului că, prin admiterea arbitrară a unei revizuiri, inclusiv tardive, instanțele naționale de judecată au anulat un întreg proces judiciar încheiat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, existând premise de a considera că a avut loc o încălcare a principiul securității raporturilor juridice și, prin urmare, a dreptului reclamantei Nadejda Procop la un proces echitabil în baza Articolului 6 § 1 din Convenție.

Mai mult, conjunctura acestor circumstanțe, precum și faptul inițierii unei 8 proceduri de reglementare pe cale amiabilă a cauzei, aspect redat în cererea de revizuire, a impus admiterea cererii de revizuire depuse de Agentul guvernamental cu menținerea în vigoare a hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013. În conformitate cu art. 449 al Codului de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care: g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; Verificând legalitatea și temeinicia încheierii contestate prin prisma prevederilor citate, Colegiul constată că cererea de recurs este depusă, făcându-se trimitere, în special, la faptul că la examinarea cauzei în prima instanță, hotărârea căreia a fost, în fine, menținută, Întreprinderii succedate de către ÎP ”Agenția Servicii Publice” nu s-a atribuit vreo calitate procesuală, iar partea dispozitivă al acestei hotărâri în mod direct se răsfrânge asupra drepturilor și obligațiilor Întreprinderii.

Așadar, Colegiul a stabilit că, cererea de revizuire, admisă de către instanță, a fost depusă în strictă corespundere cu temeiurile prevăzute de lege pentru declararea revizuirii asupra actelor judecătorești de dispoziție, prevăzute de art. 14 al Codului de procedură civilă, în special art. 449 lit. g) al Codului de procedură civilă. Sub acest aspect, Colegiul reține că, încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău este legală și întemeiată, corect constatând că, în speță, cererea de revizuire întrunește condițiile necesare de a fi examinată, prin prisma prevederilor prevăzute de Codul de procedură civilă, or Guvernul Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă a cauzei pendinte la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o altă soluție la caz fiind inadmisibilă.

Prin urmare, din considerentele menționate și ținând cont de faptul că motivele invocate de recurentă sunt declarative și neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de recurs și de a menține încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău. Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), 428 ale Codului de procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către ÎP ”Agenția Servicii Publice”.

Se menține încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Procop Nadejda către Asabin Andrei, intervenient accesoriu ÎS Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru” privind recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință a automobilului, obligarea biroului de evidență și înmatriculare a transportului Orhei să înregistreze automobilul. 9 Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 10