2ra-1850/17 — recunoașterea valabilității actului juridic, recunoașterea dreptului de proprietate, obligarea înmatriculării mijlocului de transport
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoaşterea valabilităţii actului juridic, recunoaşterea dreptului de proprietate, obligarea înmatriculării mijlocului de transport
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1850/17 — recunoașterea valabilității actului juridic, recunoașterea dreptului de proprietate, obligarea înmatriculării mijlocului de transport (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I. Sandu dosarul nr. 2ra-1850/17
(Judecătoria Căușeni)
instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc
(Curtea de Apel Chișinău)
ÎNCHEIERE
01 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru
examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Instituția Publică
„Agenția Servicii Publice”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Balaban Iacob
împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru”, Coadă Anatolie, Scobilă Mihai
cu privire la recunoașterea valabilității actului juridic, recunoașterea dreptului de
proprietate și obligarea înmatriculării mijlocului de transport,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru” și menținută
hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 07 noiembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La 21 aprilie 2016 Balaban Iacob a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru”, Coadă Anatolie și Scobilă Mihai,
solicitând constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare din
18.10.2012 a autoturismului VAZ -2121, n/î XXXXX, anul fabricării 1997, încheiat
între Balaban Iacob și Scobilă Mihai în calitate de vânzător, în formă scrisă simplă.
În motivarea acțiunii menționează reclamantul că urma unor negocieri între
el și pîrît (reprezentat de Codă Anatolie) părțile contractante au convenit vânzarea-
cumpărarea automobilului la prețul de 700 euro, iar vînzătorul i-a transmis
automobilul, actele automobilului și procura autentificată notarial nr. 5894 din
16.10.2012, prin care pîrîtul l-a împuternicit pe Coadă Anatolie să realizeze acte de
dispoziție asupra automobilului, inclusiv de vânzare-cumpărare. Tranzacția a fost
realizată prin întocmirea unui înscris simplu - recipisa din 18.10.2012, care
confirmă transmiterea automobilului în proprietatea lui Balaban Iacob, a actelor
automobilului și primirea de către Coadă Anatolie a prețului automobilului - 700
euro. Totodată, Coadă Anatolie s-a obligat, în termen de o lună (până la
18.11.2012), să se prezinte cu cumpărătorul Balaban Iacob în fața ÎS „Registru”
pentru legalizarea contractului de vânzare-cumpărare și asigurarea înregistrării
dreptului de proprietate după Balaban Iacob asupra automobilului. Coadă Anatolie
s-a eschivat de la executarea obligațiilor asumate, iar somațiile adresate acestuia au
fost lăsate fără niciun răspuns.
Prin hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 07 noiembrie 2016 acțiunea a fost
admisă. A fost recunoscut valabil contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului
VAZ -2121 cu nr/î XXXXX, anul fabricării 1997, încheiat la 18 octombrie 2012 în
formă scris simplă între Balaban Iacob, în calitate de cumpărător și Scobilă Mihai,
în calitate de vânzător, prin reprezentantul său Coadă Anatolie. S-a recunoscut după
Balaban Iacob dreptul de proprietate asupra autoturismului VAZ-2121 cu nr/î
XXXXX, anul fabricării 1997, cu mențiunea că hotărârea irevocabilă servește temei
pentru înregistrarea dreptului de proprietate a lui Balaban Iacob asupra
autoturismului dat în Registrul de Stat al Transporturilor.
ÎS „CRIS „Registru” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi
hotărâri, prin care să fie respinsă acțiunea.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 a fost respins apelul
declarat de ÎS „ CRIS „Registru” și menținută hotărîrea primei instanțe.
La 07 august 2017 ÎP „Agenția Servicii Publice” (succesorul de drepturi și
obligații al Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat
„Registru”) a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea
ei și restituirea pricinii spre rejudecare.
În motivarea recursului a invocat că potrivit informației din Registrul de Stat
al Transportului RM, automobilul de model VAZ -2121, a/f 1983, caroserie nr.
XXXXX la 11.08.2004 a fost reînmatriculat după cet. Scobila Mihai.
Susține IP „Agenția Servicii Publice” că în calitate de recurent, nu dispune de
informația referitor la adresarea intimatului Balaban Iacob cu solicitarea către
DIÎMT sau subdiviziunele acestuia de a înmatricula automobilul de model VAZ-
2121 cu nr./î XXXXX pe numele său sau altei persoane.
Menționează că la materialele dosarului sunt prezente doar recipisa din
18.10.2012 și procura din data de 17.10.2012 cu împuternicirea reclamantului
Balaban Iacob de către Scobilă Mihai.
Nu este clar și unde se află automobilul de model VAZ -2121 la care se referă
intimatul Balaban Iacob.
De asemenea, la materialele dosarului nu este nici copia buletinului de
identitate a intimatului Coadă Anatolie împuternicit prin procură, care semnează
recipisa pentru identificarea semnăturii aplicate în acesta recipisă. Pe parcursul
examinării dosarului, atît în ședința de fond cît și apel, nu a fost prezenți intimații
Coadă Anatolie și Scobilă Mihai pentru confirmare sau infirmarea celor declarate
de intimatul Balaban Iacob, chiar și dacă acestea erau înștiințați legal despre locul și
data examinării dosarului dat.
La fel, menționează că somația anexată la materialele dosarului de către
intimatul Balaban Iacob nu are o adresare clară referitor la persoană, în cazul dat
Coadă Anatolie, doar se indică cuvîntul „DVS”. Nu se indică nici data cînd a fost
întocmită. Iar, pe avizul de recepție se vede clar că semnătura celui ce a recepționat
somația adresată -Coadă Anatolie, nu coincide cu semnătura indicate în recipisă,
2
prin ceea ce se prezumă ca aceasta a fost transmisă unei alte persoane neidentificate
fără a ajunge la persoana menționată.
În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului
copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada
recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat se consideră a fi depus
în termen.
Examinînd temeiurile recursului declarat de IP „Agenția Servicii Publice” în
raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de
procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
3
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Maria Ghervas
Iurie Bejenaru
4