2ra-1850/17 — recunoașterea valabilității actului juridic, recunoașterea dreptului de proprietate, obligarea înmatriculării mijlocului de transport

prima instanță: I. Sandu dosarul nr. 2ra-1850/17

(Judecătoria Căușeni)

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Balaban Iacob

împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru”, Coadă Anatolie, Scobilă Mihai

cu privire la recunoașterea valabilității actului juridic, recunoașterea dreptului de

proprietate și obligarea înmatriculării mijlocului de transport,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru” și menținută

hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 07 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 21 aprilie 2016 Balaban Iacob a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru”, Coadă Anatolie și Scobilă Mihai,

solicitând constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare din

18.10.2012 a autoturismului VAZ -2121, n/î XXXXX, anul fabricării 1997, încheiat

între Balaban Iacob și Scobilă Mihai în calitate de vânzător, în formă scrisă simplă.

În motivarea acțiunii menționează reclamantul că urma unor negocieri între

el și pîrît (reprezentat de Codă Anatolie) părțile contractante au convenit vânzarea-

cumpărarea automobilului la prețul de 700 euro, iar vînzătorul i-a transmis

automobilul, actele automobilului și procura autentificată notarial nr. 5894 din

16.10.2012, prin care pîrîtul l-a împuternicit pe Coadă Anatolie să realizeze acte de

dispoziție asupra automobilului, inclusiv de vânzare-cumpărare. Tranzacția a fost

realizată prin întocmirea unui înscris simplu - recipisa din 18.10.2012, care

confirmă transmiterea automobilului în proprietatea lui Balaban Iacob, a actelor

automobilului și primirea de către Coadă Anatolie a prețului automobilului - 700

euro. Totodată, Coadă Anatolie s-a obligat, în termen de o lună (până la

18.11.2012), să se prezinte cu cumpărătorul Balaban Iacob în fața ÎS „Registru”

pentru legalizarea contractului de vânzare-cumpărare și asigurarea înregistrării

dreptului de proprietate după Balaban Iacob asupra automobilului. Coadă Anatolie

s-a eschivat de la executarea obligațiilor asumate, iar somațiile adresate acestuia au

fost lăsate fără niciun răspuns.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 07 noiembrie 2016 acțiunea a fost

admisă. A fost recunoscut valabil contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului

VAZ -2121 cu nr/î XXXXX, anul fabricării 1997, încheiat la 18 octombrie 2012 în

formă scris simplă între Balaban Iacob, în calitate de cumpărător și Scobilă Mihai,

în calitate de vânzător, prin reprezentantul său Coadă Anatolie. S-a recunoscut după

Balaban Iacob dreptul de proprietate asupra autoturismului VAZ-2121 cu nr/î

XXXXX, anul fabricării 1997, cu mențiunea că hotărârea irevocabilă servește temei

pentru înregistrarea dreptului de proprietate a lui Balaban Iacob asupra

autoturismului dat în Registrul de Stat al Transporturilor.

ÎS „CRIS „Registru” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri, prin care să fie respinsă acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de ÎS „ CRIS „Registru” și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 07 august 2017 ÎP „Agenția Servicii Publice” (succesorul de drepturi și

obligații al Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru”) a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea

ei și restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că potrivit informației din Registrul de Stat

al Transportului RM, automobilul de model VAZ -2121, a/f 1983, caroserie nr.

XXXXX la 11.08.2004 a fost reînmatriculat după cet. Scobila Mihai.

Susține IP „Agenția Servicii Publice” că în calitate de recurent, nu dispune de

informația referitor la adresarea intimatului Balaban Iacob cu solicitarea către

DIÎMT sau subdiviziunele acestuia de a înmatricula automobilul de model VAZ-

2121 cu nr./î XXXXX pe numele său sau altei persoane.

Menționează că la materialele dosarului sunt prezente doar recipisa din

18.10.2012 și procura din data de 17.10.2012 cu împuternicirea reclamantului

Balaban Iacob de către Scobilă Mihai.

Nu este clar și unde se află automobilul de model VAZ -2121 la care se referă

intimatul Balaban Iacob.

De asemenea, la materialele dosarului nu este nici copia buletinului de

identitate a intimatului Coadă Anatolie împuternicit prin procură, care semnează

recipisa pentru identificarea semnăturii aplicate în acesta recipisă. Pe parcursul

examinării dosarului, atît în ședința de fond cît și apel, nu a fost prezenți intimații

Coadă Anatolie și Scobilă Mihai pentru confirmare sau infirmarea celor declarate

de intimatul Balaban Iacob, chiar și dacă acestea erau înștiințați legal despre locul și

data examinării dosarului dat.

La fel, menționează că somația anexată la materialele dosarului de către

intimatul Balaban Iacob nu are o adresare clară referitor la persoană, în cazul dat

Coadă Anatolie, doar se indică cuvîntul „DVS”. Nu se indică nici data cînd a fost

întocmită. Iar, pe avizul de recepție se vede clar că semnătura celui ce a recepționat

somația adresată -Coadă Anatolie, nu coincide cu semnătura indicate în recipisă,

2

prin ceea ce se prezumă ca aceasta a fost transmisă unei alte persoane neidentificate

fără a ajunge la persoana menționată.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat se consideră a fi depus

în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de IP „Agenția Servicii Publice” în

raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

4