2rac-171/18 — cu privire la recunoașterea calității de cumpărător de bună-credință

2rac-171/18 — cu privire la recunoașterea calității de cumpărător de bună-credință (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: V. Cotorobai dosarul nr. 2rac-171/18

instanța de apel: M. Guzun, L. Pruteanu, I. Cotruță

DECIZIE

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Luk&Co”, reprezentată de avocatul Alexandru Macar

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Luk&Co”, reprezentată de avocatul Alexandru Macar împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Voz Expres” cu privire la recunoașterea

calității de cumpărător de bună-credință

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, prin care

a fost admisă cererea de apel declarată de Întreprinderea de Stat „CRIS Registru”,

casată integral hotărârea Judecătoriei Hîncești din 22 august 2016 și emisă o nouă

hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea

și împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, prin

care a fost admisă cererea Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” privind repunerea

în termen pentru declararea apelului și repusă Întreprinderea de Stat „CRIS

Registru” în termen pentru declararea apelului împotriva hotărârii Judecătoriei

Hîncești din 22 august 2016

constată:

La 3 iunie 2015, SRL „Luk&Co”, reprezentată de avocatul Alexandru Macar

a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Voz Expres” cu privire la

recunoașterea calității de cumpărător de bună – credință.

În motivarea acțiunii a invocat că autoturismul de model BMW X5

nr. caroseriei XXXXX, nr. motorului XXXXX, anul fabricării 2010 a fost importat

pe teritoriul RM cu achitarea tuturor taxelor vamale la 20 ianuarie 2010 de către

SRL „Avis-MMS”, fiind introdus ca un automobil nou.

1

Ulterior, la 30 martie 2010, automobilul menționat a fost preluat de către

SRL „BT Leasing MD” și transmis către SRL „Voz Expres” în leasing.

Relatează că la 9 octombrie 2012, SRL „Luk&Co” a procurat de la pârât

automobilul în cauză, achitând prețul stabilit și perfectând un act de predare -

primire.

Astfel, la 15 noiembrie 2012, SRL „Luk&Co” i-a fost eliberat certificatul de

înmatriculare provizoriu nr. 03MTH 462871, cu care a circulat o perioadă de timp

și când s-a prezentat pentru a primi certificatul de înmatriculare permanent, i s-a

refuzat eliberarea acestuia nefiindu-i explicate motivele.

În aceste circumstanțe, susține că la 4 martie 2015 a înaintat Direcției de

Înregistrare a Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto Hîncești o petiție,

prin care a solicitat eliberarea certificatului de înmatriculare permanent.

Afirmă că la 13 martie 2015, SRL „Luk&Co” a fost oficial informată despre

faptul că automobilul menționat este în lista celor căutate, fiindu-i refuzat în

eliberarea actului.

Cu referire la prevederile 320 alin. (2), 321 alin. (2), 753 Cod civil,

menționează că SRL „Luk&Co” a dobândit dreptul de proprietate asupra

automobilului litigios în baza actului juridic sub formă de contract de vânzare -

cumpărare din 9 octombrie 2012 încheiat în formă scrisă.

Astfel, remarcă că a preluat bunul și a achitat prețul integral, fapt confirmat

prin actul de predare – primire a mijlocului de transport din 9 octombrie 2012 și

factura din 15 octombrie 2012.

Consideră că buna – credință a SRL „Luk&Co” este evidentă, or,

întreprinderea nu a cunoscut despre faptul că automobilul menționat este dat în

căutare, a primit fără anumite probleme certificatul de înmatriculare provizoriu și a

achitat integral prețul.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 9, 210, 315-317, 320, 321,

753 Cod civil, pct. 22 din Hotărârea Guvernului RM nr. 1047 din

8 noiembrie 1999.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea SRL „Luk&Co” în calitate de

cumpărător de bună-credință a automobilului de model BMW X5, numărul de

înmatriculare XXXXX, caroseria nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, anul fabricării

2010, procurat de la SRL „Voz Expres”.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Hîncești din 15 decembrie 2015, a

fost atrasă în proces în calitate de persoană interesată ÎS „CRIS Registru”.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 22 august 2016, a fost admisă

acțiunea, recunoscută după SRL „Luk&Co” calitatea de cumpărător de bună-

credință asupra automobilului de model BMW X5 anul de fabricare 2010, numărul

caroseriei XXXXX, numărul motorului XXXXX, procurat de la SRL „Voz

Expres”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost

admisă cererea ÎS „CRIS „Registru” privind repunerea în termen pentru declararea

apelului și repusă ÎS „CRIS Registru” în termen pentru declararea apelului

împotriva hotărârii Judecătoriei Hîncești din 22 august 2016.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, a fost admisă

cererea de apel declarată de ÎS „CRIS Registru”, casată integral hotărârea primei

instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

La 5 martie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, SRL „Luk&Co”,

reprezentată de avocatul Alexandru Macar a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 19 decembrie 2017 și încheierii instanței de apel din

13 decembrie 2016, solicitând repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia,

casarea deciziei și a încheierii recurate cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului împotriva încheierii instanței de apel din

13 decembrie 2016 a invocat că repunerea în termen a fost abuzivă atât timp cât

însăși apelantul ÎS „CRIS Registru” recunoaște că hotărârea contestată a fost

recepționată la 6 septembrie 2016, fapt confirmat și prin avizul de recepție anexat

la materialele dosarului.

Remarcă că aflarea jurisconsultului ÎS „CRIS Registru” în concediu și

motivarea volumului sporit de lucru, atât timp cât acestea nu sunt elemente probate

prin anumite înscrisuri, nu reprezintă un temei de repunere în termen a cererii de

apel.

Consideră că instanța de apel, la emiterea încheierii recurate, a interpretat în

mod eronat legea.

Referitor la critica adusă deciziei Curții de Apel Chișinău din

19 decembrie 2017, evidențiază că instanța de apel nu a reținut faptul că obiect al

acțiunii este recunoașterea SRL „Luk&Co” în calitate de cumpărător de bună -

credință și nu dobândirea dreptului de proprietate.

Având în vedere prevederile art. 321 alin. (2) Cod civil și pct. 22 din

Hotărârea Guvernului RM nr. 1047 din 8 noiembrie 1999, relevă că obiectul cauzei

constă în simpla posibilitate a recurentului de a se folosi în continuare de bunul

litigios cu indicarea în pașaportul tehnic a mențiunii „căutare”, care nu împiedică la

exercitarea dreptului proprietarului de a solicita restituirea automobilului.

Remarcă că cele invocate în decizia recurată urmau să aibă un probatoriu sub

forma ordonanței de pornire a urmăririi penale pe faptul furtului sau un oricare alt

act conform legislației statului în care a avut loc furtul, dar nu o simplă invocare a

Agenției Servicii Publice.

Consideră că instanța de apel nu a analizat obiectul adevărat al acțiunii, dar

cel pretins de către intimat, existând astfel temeiurile declarării recursului conform

prevederilor art. 432 alin. (2) lit. b) CPC.

La 13 aprilie 2018, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință la cererea

de recurs, solicitând respingerea acestuia și menținerea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 19 decembrie 2017.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 1 februarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 137), careva date cu privire la recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

3

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 5 martie 2018, în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Analizând materialul probator al cauzei în coroborare cu criticele formulate

prin motivele de recurs, raportate la prevederile legale aplicabile speței, instanța de

recurs constată că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. g) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel, cu

pronunțarea unei încheieri de restituire a cererii de apel dacă există temeiurile

prevăzute la art. 369.

După cum denotă actele cauzei, SRL „Luk&Co”, reprezentată de avocatul

Alexandru Macar înaintând acțiunea împotriva SRL „Voz Expres”, intervenient

accesoriu ÎS „CRIS Registru”, a solicitat recunoașterea XXXXX în calitate de

cumpărător de bună – credință a automobilului de model BMW X5, numărul de

înmatriculare XXXXX, caroseria nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, anul fabricării

2010, procurat de la SRL „Voz Expres”.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii și a recunoscut după SRL „Luk&Co” calitatea de

cumpărător de bună – credință asupra automobilului de model BMW X5 anul de

fabricare 2010, numărul caroseriei XXXXX, numărul motorului XXXXX, procurat

de la SRL „Voz Expres”.

Judecând apelul depus de ÎS „CRIS Registru”, instanța de apel prin

încheierea din 13 decembrie 2016 a admis cererea ÎS „CRIS „Registru” privind

repunerea în termen pentru declararea apelului și a repus ÎS „CRIS Registru” în

termen pentru declararea apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Hîncești din

22 august 2016. Iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 a

fost admisă cererea de apel declarată de ÎS „CRIS Registru”, casată integral

hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă

acțiunea ca nefondată.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) și (3) CPC, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în

cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

În speță se constată că cererea de apel depusă de ÎS „CRIS Registru” la

26 octombrie 2016 împotriva hotărârii Judecătoriei Hîncești din 22 august 2016,

este cu omiterea termenului stabilit de art. 362 CPC.

Considerând ca întemeiată cererea de repunere a apelului în termen, instanța

de apel a reținut că din procesul-verbal al ședinței de judecată a primei instanțe din

4

data de 22 august 2016, reprezentantul ÎS „CRIS Registru” nu a fost prezent la

pronunțarea hotărârii și astfel nu a primit în termen copia hotărârii primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că concluzia instanței de apel cu privire la repunerea

cererii de apel în termen nu poate fi acceptată ca legală, aceasta fiind lipsită de

certitudine, fiind dată cu interpretarea eronată a normelor de drept procedurale în

raport cu materialul probator prezentat în speță.

În susținerea opiniei enunțate se va reține că termenul legal de declarare a

apelului împotriva hotărârii primei instanțe, care conform art. 362 CPC este de

30 zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, a constituit perioada

22 august 2016 – 21 septembrie 2016.

Astfel, este de relevat că invocarea instanței de apel precum că

reprezentantul ÎS „CRIS Registru” nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii și

astfel nu a primit în termen copia hotărârii primei instanțe, nu poate constitui drept

motiv întemeiat de repunere în termen de îndeplinire a actului de procedură în

conformitate cu art. 116 CPC.

Or, legiuitorul, prin dispozițiile art. 362 CPC, nu condiționează termenul de

30 zile pentru depunerea apelului de data recepționării copiei hotărârii motivate a

primei instanțe, dar de data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Nu mai puțin important la acest segment este și faptul că ÎS „CRIS

Registru”, a recepționat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Hîncești din

22 august 2016, încă la data de 6 septembrie 2016, fapt invocat nemijlocit în

cererea de apel depusă de ÎS „CRIS Registru” și confirmat prin avizul de recepție

anexat la dosar (f. d. 54).

Mai mult decât atât, actele cauzei atestă cu certitudine că ÎS „CRIS

Registru” a cunoscut despre existența și examinarea cauzei în prima instanță, fiind

cert că însuși reprezentantul ÎS „CRIS Registru”, în cadrul examinării cauzei în

prima instanță a depus o cerere prin care a solicitat atragerea ÎS „CRIS Registru” în

proces în calitate de intervenient accesoriu, iar prin referința depusă la cererea de

chemare în judecată a solicitat examinarea cauzei în lipsa ÎS „CRIS Registru”

(f. d. 28, 31-34).

În același timp, instanța de recurs atestă că nu poate constitui temei de

repunere a apelului în termen nici motivele invocate de către ÎS „CRIS Registru”

precum că până la data de 26 octombrie 2016, jurisconsulții ÎS „CRIS Registru” nu

au cunoscut despre hotărârea primei instanțe, având în vedere că acest dosar a fost

repartizat în gestiune reprezentantului ÎS „CRIS Registru” Angela Medvedeva,

care începând cu 25 iulie 2016 și până la 30 august 2016 s-a aflat în concediu

anual, iar începând cu 1 septembrie 2016 și până la 4 ianuarie 2017 s-a aflat în

concediu prenatal și postnatal.

Ori ÎS „CRIS Registru” fiind o persoană juridică, nu a fost lipsită de

posibilitatea de a îndeplini actul de procedură în termen și a depune cererea de apel

în termenul stabilit de lege, prin intermediul unui alt angajat al său întru

îndeplinirea în termen a actelor de procedură.

5

În consecință, aceste constatări resping și alegațiile ÎS „CRIS Registru”

invocate în cererea de repunere în termen a apelului, în sensul că în perioada de la

14 septembrie 2016 în cadrul ÎS „CRIS Registru”, a avut loc o reorganizare care a

cuprins nemijlocit Direcția Juridică și Reglementări și că dosarul în cauză nu a fost

repartizat în gestiunea altui reprezentant.

În acest aspect se vor reține dispozițiile art. 56 alin. (3) CPC, care indică

expres că participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

Distinct de aceste constatări, se va remarca că, având la cunoștință despre

existența și examinarea cauzei în prima instanță, primind, de altfel, și dispozitivul

hotărârii primei instanțe încă la data de 6 septembrie 2016, ÎS „CRIS Registru”

urma să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la

instanță și a depune cererea de apel în termenul stabilit de lege, fapt, însă, ignorat

de aceasta.

Așa fiind, prelungirea nejustificativă a termenului pentru exercitarea apelului

ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a

hotărârii judecătorești emise în prima instanță și, în acest mod, ar leza principiul

securității raporturilor juridice, fapt incompatibil cu respectarea garanțiilor unui

proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Din acest punct de vedere și reieșind din faptul că ÎS „CRIS Registru” nu a

prezentat probe incontestabile în confirmarea imposibilității îndeplinirii actului

procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, instanța de recurs apreciază ca

neîntemeiată cererea ÎS „CRIS Registru” de repunere a cererii de apel în termen, ca

urmare, soluția instanței de apel cu privire la repunerea apelului în termen fiind una

eronată.

Faptul dat indică la temeinicia cererii de recurs, ce dictează admiterea ei,

casarea deciziei și a încheierii instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii sub

formă de încheiere, prin care a respinge cererea ÎS „CRIS Registru” cu privire la

repunerea în termen pentru declararea apelului și a restitui cererea de apel depusă

de către ÎS „CRIS Registru”, ca fiind depusă în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. g) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Luk&Co”, reprezentată de avocatul Alexandru Macar.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 și

încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Luk&Co”,

reprezentată de avocatul Alexandru Macar împotriva Societății cu Răspundere

6

Limitată „Voz Expres” cu privire la recunoașterea calității de cumpărător de bună-

credință, și se pronunță o nouă decizie sub formă de încheiere prin care:

Se respinge cererea Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” cu privire la

repunerea în termen pentru declararea apelului.

Se restituie cererea de apel depusă de către Întreprinderea de

Stat „CRIS Registru” împotriva hotărârii Judecătoriei Hîncești din 22 august 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

7