2ra-284/17 — recunoașterea în calitate de cumpărător de bună credință

dosarul nr. 2ra-284/17

prima instanță - (Judecătoria Orhei) E. Buzu

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nadejda

Procop,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Procop

împotriva lui Andrei Asabin (decedat), intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat

„Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, privind recunoașterea în

calitate de cumpărător de bună credință,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Nadejda Procop și menținută hotărârea Judecătoriei

Orhei din 22 februarie 2016 și încheierea Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015,

c o n s t a t ă:

La 03 iulie 2013 Nadejda Procop a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Asabin, intervenient accesoriu Biroul Înmatriculare a

Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto Orhei, solicitând recunoașterea sa

în calitate de cumpărător de bună-credință a automobilului de model „ISUZU-

Trooper” cu nr. de înmatriculare CDX 353, de culoare verde, anul producerii 1999,

caroseria nr. JACUBS73DX7101798, nr. motorului 4JBITL80301979D.

În motivarea acțiunii a indicat că la 22 octombrie 2006 a procurat de la Andrei

Asabin automobilul de model „ISUZU-Trooper” cu nr. de înmatriculare CDX 353 de

culoare verde-închis, anul producerii 1999, fapt confirmat prin recipisa eliberată de

pârât.

La 25 mai 2013, de către ofițerul de sector, locotenent major de poliție Nercuța

Ivan, a fost întocmit procesul-verbal de cercetare prin care automobilul a fost ridicat

și transmis la parcarea specializată a Inspectoratului de Poliție Rîșcani, al Direcției de

Poliție mun. Chișinău.

Conform raportului de expertiză s-a constatat că înscrisurile de pe caroseria

JACUBS73DX7101798 și de pe blocul motorului 4JBITL80301979D care au fost

prezentate la examinarea automobilului de model „ISUZU-Trooper” cu nr. de

înmatriculare CDX 353, anul producerii 1999, sunt identice, veridice și corespund

standardului uzinei de producere.

1

Totodată s-a constatat că pe motor este instalată o tăbliță cu codul VIN

JACUBS522F4477354, care aparține automobilului „ISUZU-Trooper”, anul

producerii 1985.

Consideră reclamanta că a procurat automobilul în mod legal, iar faptul că pe

tăblița de pe motorul automobilului este scris incorect anul producerii, în loc de 1999

este 1985, nu-i poate fi imputat și ea nu este obligată să suporte careva consecințe în

privința aceasta.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 01 noiembrie 2013 s-a atras în proces, în

calitate de intervenient accesoriu, ÎS „CRIS „Registru”. (vol. I, f.d. 40)

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013 s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de Nadejda Procop împotriva lui Andrei Asabin cu

privire la recunoașterea ca cumpărător de bună-credință.

S-a recunoscut Nadejda Procop cumpărător de bună-credință a automobilului

de model „ISUZU-Trooper” cu nr. de înmatriculare CDX 353, anul producerii 1999,

caroseria nr. JACUBS73DX7101798, nr. motorului 4JBITL80301979D.

S-a obligat Biroul de evidență și înmatriculare a transportului Orhei să

înregistreze automobilul de model „ISUZU-Trooper” cu nr. de înmatriculare CDX

353, anul producerii 1999, caroseria nr. JACUBS73DX7101798, nr. motorului

4JBITL80301979D după Nadejda Procop.

S-a încasat de la Nadejda Procop în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de

1025 lei.

La 23 ianuarie 2014 ÎS CRIS „Registru” a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014 s-a restituit cererea

de apel depusă de ÎS CRIS „Registru”, pe motiv că apelantul nu s-a conformat

indicațiilor instanței de apel și nu a depus cererea de apel motivată.

La 27 martie 2015 ÎS CRIS „Registru” a depus cerere de revizuire a hotărârii

Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015 s-a admis cererea de

revizuire depusă de ÎS CRIS „Registru” și s-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din

23 decembrie 2013. (vol. I, f.d. 117-118)

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 s-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Procop împotriva lui

Asabin Andrei cu privire la recunoașterea în calitate de cumpărător de bună-credință

a automobilului de model „ISUZU-Trooper” cu nr. de înmatriculare CDX 353, de

culoare verde, anul producerii 1999, caroseria nr. JACUBS73DX7101798, nr.

motorului 4JBITL80301979D.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 24 februarie 2016, Nadejda

Procop a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016 și a încheierii Judecătoriei Orhei din

18 mai 2015, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 s-a respins apelul

declarat de Nadejda Procop și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din 22

februarie 2016 și încheierea Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015.

La 21 decembrie 2016, Nadejda Procop a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

2

Chișinău din 26 octombrie 2016, a hotărârii Judecătoriei Orhei din 22 februarie 2016

și a încheierii Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu hotărârile contestate, pe care

le consideră neîntemeiate și abuzive.

Invocă Nadejda Procop că, depunând cererea de revizuire a hotărârii

Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, reprezentantul ÎS CRIS „Registru” nu și-a

întemeiat cererea pe careva din temeiurile prevăzute expres de art. 449 Codul de

procedură civilă, iar, astfel, nici unul din temeiurile indicate de norma dată nu au fost

aplicate la caz, iar din aceste considerente Judecătoria Orhei, adoptând încheierea din

18 mai 2015, și-a depășit competența încălcând flagrant normele de drept aplicabile

în cazul revizuirii, principiul securității raporturilor juridice și dreptul la un proces

echitabil.

Susține că, proprietarul de facto al automobilului de model „ISUZU-Trooper”

cu nr. de înmatriculare CDX 353, Valeriu Goroian, prezent la ședința de judecată din

23 decembrie 2013, a declarat că este fost proprietar al automobilului, însă după ce la

importat în Republica Moldova la vândut, totodată, a solicitat să fie admisă acțiunea

deoarece renunță la dreptul de proprietate și nu are nici o pretenție asupra

automobilului.

Menționează că în decizia sa instanța de apel a stabilit că semnul de

individualizare este fals, pe când în aceiași decizie instanța a indicat că conform

raportului de expertiză nr. 5526 din 06 august 2013, numerele de pe șasiul

automobilului corespund standardelor uzinei producătoare.

De asemenea, instanța de fond și de apel eronat și-au întemeiat concluzia în

baza Hotărîrii Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999, pct. 2 anexa nr. 1,

precum-că Regulamentul privind Registrul de Stat al transporturilor este asigurarea

protecției și recunoașterii publice a proprietății, posesiei și folosinței asupra

mijloacelor de transport.

Prin referința din 09 februarie 2016, ÎS „CRIS „Registru” a indicat că recursul

declarat de Nadejda Procop nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și urmează a fi respins, cu menținerea

deciziei contestate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că recursul declarat de Nadejda Procop împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 a fost depus la 21 decembrie

2016, în conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră

depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

3

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CtEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

4

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Nadejda Procop nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

Referitor la încheierea Judecătoriei Orhei din 18 mai 2015, prin care s-a admis

cererea de revizuire depusă de ÎS CRIS „Registru” și s-a casat hotărârea Judecătoriei

Orhei din 23 decembrie 2013, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art. 423 Codul de procedură civilă, încheierea dată în prima

instanță poate fi atacată cu recurs, separat de hotărâre, de către părți și de ceilalți

participanți la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi, precum și

în cazurile în care încheierea face imposibilă desfășurarea de mai departe a

procesului. Ea se examinează în recurs conform regulilor stabilite de prezentul

capitol.

În conformitate cu art. 453 alin. (2) Codul de procedură civilă, încheierea de

admitere a cererii de revizuire se pronunță în camera de deliberare și se supune căilor

de atac o dată cu fondul, în condițiile legii.

Astfel, Colegiul reține că potrivit normelor de drept citate supra, încheierea

prin care instanța a admis cererea de revizuire și a casat hotărârea este susceptibilă de

a fi atacată doar odată cu fondul cauzei, pe când, la caz, recursul declarat de Nadejda

Procop împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 se declară

inadmisibil și respectiv, Completul verificând legalitatea deciziei din 26 octombrie

2016, reține că întemeiat a fost admisă cererea de revizuire.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Nadejda Procop se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5