2ra-2068/19 — recunoașterea dreptului de proprietate și a calității de dobânditor de bună-credință

2ra-2068/19 — recunoașterea dreptului de proprietate și a calității de dobânditor de bună-credință (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2068/2019

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihail Banaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Banaru

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, lui Constantin Bahău,

Dumitru Bușila, Ion Russu, Larisa Melnic cu privire la recunoașterea ilegalității

refuzului de înmatriculare a autoturismului, recunoașterea dreptului de proprietate

asupra bunului mobil și a calității de dobânditor de bună-credință, obligarea

înmatriculării, obligarea restituirii solidare a contravalorii autoturismului în urma

îmbogățirii fără justă cauză, compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 martie 2017, Mihail Banaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, lui Constantin Bahău, Dumitru Bușila,

Ion Russu cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului de înmatriculare a

autoturismului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului mobil și a

calității de dobânditor de bună-credință, obligarea înmatriculării, obligarea

restituirii solidare a contravalorii autoturismului în urma îmbogățirii fără justă

cauză, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 01 noiembrie 2011, ca cumpărător de

bună-credință, a procurat automobilul de model „AUDI Q7” caroseria nr.

XXXXX, conform Certificatului de înmatriculare XXXXX din 01 noiembrie 2011,

eliberat de biroul nr. 7 Chișinău, care a fost înmatriculată după Mihail Banaru,

eliberându-se nr. de înmatriculare XXXXX.

A menționat că în luna octombrie 2011, tatăl său, Gheorghe Banaru, a hotărât

să-și procure un automobil de modelul „BMW X5” de culoare argintie, or, un

cunoscut pe nume Ion Russu, i-a comunicat că are prieteni în mun. Chișinău care

se ocupă de vânzarea automobilelor de lux, de diferite modele.

1

La 16 octombrie 2011, tatăl său a plecat în mun. Chișinău să vadă

automobilele împreună cu Ion Russu, care i-a telefonat preventiv pe prietenii săi

Dumitru Bușila și Constantin Bahău.

A afirmat că lui Gheorghe Banaru i-a plăcut îndeosebi automobilul de

modelul „AUDI Q7”, însă nu era de culoare argintie, și li-a comunicat că vrea să

procure un astfel de automobil, dar de culoare argintie. Ultimii au spus că e cam

dificil, dar au astfel de posibilitate. Tatăl său, Gheorghe Banaru i-a atenționat că în

caz de procurare a automobilului de la ei, va fi achitată suma totală, doar după

înmatricularea legală a autovehiculului.

Peste câteva zile a fost telefonat de Ion Russu, care i-a comunicat că

persoanele cu care au discutat anterior i-au adus automobilul cu caracteristicile

respective la prețul de 23 000 de euro, inclusiv cu devamarea și perfectarea

documentelor de înmatriculare a automobilului, după cum a fost înțelegerea.

Reclamantul a specificat că în legătură cu faptul că tatăl său, Gheorghe

Banaru, avea probleme la serviciu și nu a avut posibilitate de a merge în mun.

Chișinău să-l procure, a plecat el la locul indicat împreună cu Ion Russu, unde s-au

întâlnit cu Dumitru Bușila și Constantin Bahău, care au venit cu automobilul de

model „AUDI Q7”, anul 2006, de culoare argintie, având asamblate numerele de

înmatriculare a Elveției.

În urma negocierilor s-au înțeles cu persoanele respective să achite un avans

de 8 500 de euro pentru devamare și perfectarea documentelor. Restul banilor

pentru automobilul cumpărat urmau să fie transmiși acestora de la ÎM „Credit

Rapid” SRL.

A susținut că în aceeași zi a venit iarăși în Chișinău și le-a transmis copia

buletinului de identitate, necesară pentru perfectarea actelor și suma de 8 500 de

euro, fără a lua vreo recipisă, având încredere că Dumitru Bușila și Constantin

Bahău sunt prietenii lui Ion Russu. În acea seară, ca garanție a luat de la ei

automobilul de modelul „Audi Q7” de culoare albastră întunecat, pe perioada până

ce ei vor devama automobilul care urma a fi procurat.

La 31 octombrie 2011, prin apel telefonic a fost informat de către Ion Russu

că trebuie să se ducă în Chișinău pentru a înmatricula automobilul. S-a deplasat în

mun. Chișinău, a luat un credit de 10 000 de euro de la ÎM „Credit Rapid” SRL,

bani care i-a transmis lui Dumitru Bușila și Constantin Bahău în contul achitării

costului automobilului. Dar, deoarece era târziu, înmatricularea automobilului în

acea zi nu a mai fost posibilă.

La 01 noiembrie 2011, reclamantul s-a întâlnit cu Dumitru Bușila, Constantin

Bahău și Ion Russu la subdiviziunea teritorială a Departamentului identificare și

înmatriculare a mijloacelor de transport și calificarea conducătorilor auto, Secția

înmatricularea transportului nr. 7. Această secție de înmatriculare a fost propusă

pentru înregistrare de către Dumitru Bușila și Constantin Bahău, persoanele cărora

le-a transmis banii. În acea zi le-a transmis și 1 500 de euro pentru a completa

sumă de 10 000 de euro.

A afirmat că la Secția înmatriculare a transportului nr. 7, s-a apropiat de

autovehicul un expert care a fotografiat automobilul, toate plăcuțele care erau

asamblate la automobil și la motor zicând că totul este în regulă și peste o oră a fost

invitat la șeful Secției înmatricularea transportului nr. 7 pentru a depune semnătura

pe actele cuvenite de înmatriculare a automobilului de model „AUDI Q7” de

culoare argintie, eliberându-i-se pașaportul tehnic temporar.

2

Relatează că s-a înțeles cu Dumitru Bușila și Constantin Bahău ca la 26

decembrie 2011 să mai achite suma de 3 000 de euro, însă ulterior, peste un timp

au apărut probleme cu automobilul în cauză, deoarece a aflat că în țară a mai fost

înmatriculat un asemenea mijloc de transport.

Fiind cumpărător de bună-credință și aflând de aceste vicii ale bunului

procurat a refuzat să mai achite restul sumei de 3 000 de euro.

Reclamantul a indicat că s-a întâlnit cu Dumitru Bușila și Constantin Bahău

pentru a primi explicații referitor la problemele apărute cu automobilul și a

clarifica situația, or, aceștia au afirmat că a fost o eroare și nu există nici o

problema cu înmatricularea, însă, perfectarea actelor în continuare pe automobilul

procurat a fost imposibilă.

Atunci, reclamantul a solicitat restituirea banilor, însă Dumitru Bușila i-a

răspuns ca să ceară restituirea banilor de la Ion Russu, căci și acesta a avut parte

din banii din toată afacerea.

A menționat că la 20 ianuarie 2012, conform ordonanței de ridicare a fost

întocmit procesul-verbal de ridicare al automobilului „AUDI Q7”, ca corp delict.

La 09 august 2012, de către organul de urmărire penală al a fost pornită

urmărirea penală pe cauza penală nr. 2012011437, conform semnelor de

infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, pe faptul dobândirii ilicite

prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor sale de către Dumitru Bușila și

Constantin Bahău, sub pretextul vânzării unui autoturism de model „Audi Q7”,

aproximativ în luna noiembrie 2011, în mai multe rate a însușit de la reclamant

bani în sumă de 20 000 de euro, după care i-au transmis autoturismul „AUDI Q7”,

cu numărul caroseriei XXXXX, fiind înmatriculată după acesta, cu atribuirea

numerelor de înmatriculare XXXXX, cauzându-i un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari.

A precizat că prin proces-verbal din 20 ianuarie 2012 a fost ridicat

automobilul în cauză, iar la 15 februarie 2012, prin ordonanță automobilul a fost

recunoscut în calitate de corp delict.

Prin ordonanța din 16 februarie 2012, s-a dispus remiterea spre păstrare a

corpului delict mijlocul de transport de model „AUDI Q7”, cu nr. de înmatriculare

XXXXX, proprietarului Mihail Banaru, cu obligarea de a păstra automobilul în

starea și forma în care i-a fost predat până la soluționarea definitivă a cauzei

penale. După ce a făcut declarații la organele de drept, despre desfășurarea

urmăririi penale nu a cunoscut nimic până în luna august 2016.

Astfel, la 11 august 2016, a înaintat o cerere la Inspectoratul General al

Poliției, Direcția generală urmărire penală, prin care a solicitat informație despre

cauza penală dată.

La finele lunii august a primit răspunsul din 12 august 2016 cu nr. 34/11-

356/16 precum că, cauza penală nr. 2011990135 a fost clasată prin ordonanța din

15 ianuarie 2014, indicând că relațiile juridice-civile apărute între cumpărător

urmează a fi clarificate de instanța de judecată civilă.

Reclamantul a considerat că pârâții cu rea-voință, vânzându-i un automobil cu

vicii materiale, evident că au știut despre acest fapt și nu și-au executat

obligațiunile, de a înregistra corespunzător mașina pe care i-au vândut-o, totodată

primind de la acesta banii pentru automobil în sumă de 20 000 de euro, ceea ce

constituie, de fapt, o îmbogățire fără justă cauză.

3

Astfel, a specificat că pârâții s-au obligat de a-i transmite automobilul cu

înregistrarea corespunzătoare, fapt ce se confirmă cu certitudine prin declarațiile

acestora depuse în cadrul urmăririi penale, constatate prin ordonanța din 15

ianuarie 2014.

Totodată, reclamantul a menționat că despre ordonanța din 15 ianuarie 2014

emisă de procurorul secției conducere a urmăririi penale în organele centrale ale

MAI și SV a Procuraturii Generale, Lilia Popa, de clasare a urmăririi penale pe

cauza penală nr. 2011990135, a aflat doar la 18 august 2016, prin răspunsul primit

de la MAI cu nr. B- 356/16 din 11 august 2016 sub nr. 34/11 din 12 august 2016.

La 13 ianuarie 2017, Mihail Banaru a depus o cerere Departamentului

identificare, înmatriculare a mijloacelor de transport și calificare a conducătorilor

auto al ÎS „CRIS Registru”, prin care a solicitat comunicarea în formă scrisă despre

problemele existente la momentul actual referitor la înmatricularea și înregistrarea

automobilului „Audi Q7” în baza de date a Registrului, ce creează obstacole la

folosirea acestui bun ca proprietar, dacă conform Certificatului de înmatriculare

XXXXX din 01 noiembrie 2011, eliberat de biroul nr. 7 Chișinău, unitatea de

transport a fost înmatriculată după Mihail Banaru încă la 01 noiembrie 2011.

Ulterior, la 23 ianuarie 2017 a fost expediată o cerere de concretizare, unde a

fost solicitată înregistrarea pe numele lui Mihail Banaru, unitatea de transport

„Audi Q7”, nr. de înmatriculare XXXXX, la care reclamantul a fost informat

verbal, în aceeași zi, prin intermediul avocatului, că nu este posibilă înregistrarea

automobilului, iar răspunsul în scris de la organul respectiv din 17 februarie 2017 a

fost recepționat la 19 februarie 2017.

Astfel, despre faptul că automobilul pe care l-a procurat nu a fost devamat

niciodată și nici nu a fost înregistrat, reclamantul a aflat în data de 23 ianuarie

2016.

De asemenea, reclamantul a învederat că răspunsul din 17 februarie 2017 a

fost unul contradictoriu cu declarațiile din ordonanța de clasare a persoanelor

responsabile de la birourile de înmatriculare care au avut tangență cu

înmatricularea automobilului în litigiu.

În astfel de circumstanțe, reclamantul a considerat că prin răspunsul primit de

la Direcția identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport al

Departamentului identificare, înmatriculare a mijloacelor de transport și calificare

a conducătorilor auto al ÎS „CRIS „Registru” i-a fost substanțial lezat dreptul de

proprietate.

La 14 noiembrie 2017, reclamantul a depus o cerere de concretizare a acțiunii,

suplimentar invocând că conform Raportului de expertiză suplimentară nr. 2304

din 05 decembrie 2013, efectuat în cadrul cauzei penale nr. 2012011437, s-a

stabilit că până la falsificare, inițial codul VIN al automobilului lui Mihail Banaru

a fost XXXXX, astfel, fiindu-i transmis și vândut un bun mobil cu viciu de natură

juridică.

A menționat că în urma măsurilor întreprinse de organele de drept s-a stabilit

că la momentul vânzării automobilului de model „Audi Q7” lui Mihail Banaru,

acesta a fost înregistrat cu nr. de înmatriculare XXXXX.

Mihail Banaru a specificat că conform răspunsului parvenit de la CCPI al IGP

s-a stabilit că numerele de înmatriculare XXXXX au figurat la automobilul de

model „Audi Q7” cu numărul VIN XXXXX, care la 30 noiembrie 2012 a fost furat

4

din Franța (Elveția). Organul de urmărire penală nu a stabilit cert din ce țară a fost

furat automobilul, Franța sau Elveția și nu a stabilit numele proprietarului.

Mai mult, conform informației privind traversarea frontierei de stat a RM cu

mijlocul de transport de model „Audi Q7”, cu numerele de înmatriculare XXXXX

s-a stabilit că există o singură intrare a automobilului în țară, care a avut loc la 24

octombrie 2011, la volanul căreia se afla Ștefan Doba, iar în calitate de pasager se

afla Ivan Ciobanu. În astfel de condiții, organul de urmărire penală a specificat că

au dubii referitor la faptul dacă a avut loc în realitate o sustragere a automobilului

dat și nu este o înscenare a furtului, deoarece faptul sustragerii acestuia a fost

declarat cu o perioadă de aproximativ un an de zile mai târziu după ce automobilul

în cauză a trecut frontiera de stat, iar în astfel de condiții procesul penal a fost

clasat.

A indicat că, în speță, nu se cunoaște cu certitudine care a fost proprietarul

automobilului. Organul de urmărire penală nu a stipulat că automobilul a fost

anunțat în căutare încă din 2012, iar ulterior, neidentificând proprietarul l-a restituit

lui Mihail Banaru.

Reclamantul a considerat ca fiind evident că acest automobil nu se află în

căutare, ceea ce cade sub incidența Regulilor de înmatriculare prin care se admite

înmatricularea în cazul refuzului pornirii sau încetării urmăririi penale a

proprietarului transportului.

Mihail Banaru a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate și calității de

dobânditor de bună-credință asupra automobilului de model „Audi Q7”, caroseria

nr. XXXXX, cu atribuirea nr. de înmatriculare XXXXX, cu indicarea în baza de

date a Registrului de stat al transporturilor și în documente de evidența ale

vehiculului, indicându-se mențiunea stipulată de Hotărârea Guvernului nr.1047;

obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra automobilul de model „Audi

Q7”, caroseria nr. XXXXX, nr. de înmatriculare XXXXX, cu drept de proprietate

după Mihail Banaru; obligarea lui Dumitru Bușila, Constantin Bahău și Ion Russu

să devameze și să înregistreze la IP „Agenția Servicii Publice” pe numele lui

Mihail Banaru, unitatea de transport de model „Audi Q7”, caroseria nr. XXXXX,

nr. de înmatriculare XXXXX, sau să-i restituie în mod solidar suma de 20 000 de

Euro, valoarea bunului (automobilului menționat) venit obținut de către pârâți fără

justă cauză; încasarea în mod solidar de la Dumitru Bușila și Constantin Bahău a

cheltuielilor de judecată, taxa de stat în mărime de 12 708 lei.

Prin încheierea protocolară din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central a fost atras în proces în calitate de copârât Larisa Melnic și notarul

public Vasile Ceban, în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului.

La 10 octombrie 2018, reclamantul a depus o nouă cerere de concretizare a

acțiunii și suplimentar fată de cererile anterioare, a invocat că constatarea

falsificării caroseriei autoturismului de model „Audi Q7”, de la început a fost

imposibilă și de către specialiști. Conform raportului de expertiză suplimentara nr.

2304 s-a stabilit că până la falsificare, inițial codul VIN al automobilului a fost

XXXXX, astfel fiindu-i transmis și vândut un bun mobil cu viciu de natură

juridică, despre care fapt nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască, deoarece după

ancheta organelor de drept, în cadrul urmăririi penale, din declarațiile tuturor

martorilor și însăși ale persoanelor care activau în cadrul IP „Agenția Servicii

Publice”, nici ei nu au depistat la început falsificarea, întrucât automobilul a fost

devamat și înmatriculat fără careva probleme.

5

Mai mult, a specificat că automobilul nu se află în căutare de către țările

membre ale INTERPOL și automobilul a fost înregistrat inițial pe teritoriul

Republicii Moldova.

A susținut că faptele expuse îi creează dificultăți în exercitarea dreptului său

de proprietar legal, motiv din care s-a adresat în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

acțiunea lui Mihail Banaru a fost respinsă.

La 09 ianuarie 2019, Mihail Banaru a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe și a solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

pretențiilor privind recunoașterea ilegalității refuzului IP „Agenția Servicii

Publice” de a înmatricula autoturismul de model „Audi Q7”, recunoașterea după

Mihail Banaru a dreptului de proprietate asupra autovehiculului de model „Audi

Q7”, caroseria nr. XXXXX, cu atribuirea numerelor de înmatriculare XXXXX cu

obligarea IP „Agenția Servicii Publice” la înmatricularea (reînmatricularea)

autoturismului în litigiu.

Prin decizia din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Mihail Banaru și a fost menținută hotărârea din 06 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 118, 130, 373 din

Codul de procedură civilă, art. 5, 8, 11 din Codul civil, a considerat ca fiind

neîntemeiat apelul declarat de Mihail Banaru și a considerat întemeiată hotărârea

primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că prin cererea de apel, apelantul și-a exprimat

dezacordul cu hotărârea contestată doar în partea respingerii pretenției privind

recunoașterea ilegalității refuzului IP „Agenția Servicii Publice” de a înmatriculare

autoturismul de model „Audi Q7”, recunoașterea după Mihail Banaru a dreptului

de proprietate asupra automobilului de model „Audi Q7”, caroseria nr. XXXXX,

cu atribuirea numerelor de înmatriculare XXXXX” și cu obligarea IP „Agenția

Servicii Publice” la înmatricularea (reînmatricularea) autoturismului în litigiu.

În contextul pretențiilor înaintate instanța de apel a reținut că în conformitate

cu prevederile art. 2 și 3 din Legii contenciosului administrativ (în vigoare la dara

adresării cu acțiune în instanța), obiect al acțiunii în contenciosul administrativ î-l

constituie: actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul

administrativ; nesoluționarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept

recunoscut de lege.

A mai reținut instanța de apel că conform pct. l din Regulile de înmatriculare

a autovehiculelor și remorcilor prevăzute la Anexa nr. 2 la Hotărârea cu privire la

reorganizarea Sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în

Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și

remorcilor acestora nr. 1047 din 08 noiembrie 1999, autoritatea competentă pentru

efectuarea înmatriculării și radierii autovehiculelor și remorcilor este IP „Agenția

Servicii Publice”.

În conformitate cu pct. 18 din Regulile de înmatriculare a mijloacelor de

transport anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1047 din 08

noiembrie 1999, înmatricularea, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate

asupra vehiculului, eliberarea unui duplicat al certificatului de înmatriculare și

eliberarea unui nou certificat de înmatriculare, ca urmare a modificării unor date

înscrise în acesta, cu excepția înmatriculării provizorii pentru probe, se face numai

6

pentru autovehiculele și remorcile identificate și verificate de către un expert în

identificarea vehiculelor, care are ca scop: atestarea faptului că principalele

elemente de identificare ale vehiculului (numărul caroseriei, numărul șasiului și

numărul motorului) sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări

neautorizate; atestarea identității vehiculului în raport cu datele menționate în

certificatul de înmatriculare al acestuia; atestarea faptului că formularul-tip al

documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de

autoritățile competente din țara de proveniență, este autentic (numai pentru

vehiculele prezentate pentru prima înmatriculare în Republica Moldova).

Rezultatele identificării se indică în raportul de identificare a vehiculului și sunt

valabile timp de cinci zile lucrătoare. După expirarea acestui termen vehiculul este

supus identificării repetate.

În cazul transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul

înmatriculat în Republica Moldova, verificarea numărului motorului se efectuează

doar la solicitarea proprietarului de vehicul.

Conform prevederilor pct. 19 Anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1047 din

08 noiembrie 1999, este interzisă înmatricularea, transcrierea transmiterii dreptului

de proprietate asupra vehiculului, eliberarea unui duplicat al certificatului de

înmatriculare și eliberarea unui nou certificat de înmatriculare, ca urmare a

modificării unor date înscrise în acesta, pentru vehiculele care au principalele

elemente de identificare (numărul caroseriei, numărul șasiului și numărul

motorului) falsificate, nimicite intenționat sau modificate neautorizat, cu excepția

următoarelor cazuri: în cazul, confirmat de organele de drept, în care vehiculul a

fost furat, găsit cu principalele elemente de identificare falsificate și restituit

proprietarului legal; în caz de recunoaștere de către instanța de judecată a persoanei

în a cărei folosință se află un vehicul cu numerele de identificare falsificate ca fiind

„cumpărător de bună-credință” și prin hotărârea în cauză s-a dispus înmatricularea

vehiculului.

Astfel, Colegiul a constatat că temei de refuz în înmatricularea

autovehiculului în litigiu, prin răspunsurile la cererea lui Mihail Banaru de a

înmatricula autovehiculul în litigiu, IP „Agenția Servicii Publice” a invocat

normele materiale menționate mai sus.

Totodată, prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare de la 14

ianuarie 2019, s-au introdus modificări la Legea nr. 131, și anume s-a introdus art.

31 care în alin. (1) prevede că în afara altor cazuri prevăzute de lege sunt supuse

notării în Registrul de stat al transporturilor, și anume: reutilarea care a condus la

modificarea datelor de evidentă a vehiculului; prezenta la vehicul a unui număr de

identificare nimicit intenționat, falsificat sau contrafăcut; aflarea vehiculului în

căutare națională sau internațională.

La caz, Colegiul a relevat că conform Raportului de constatare tehnico-

științifică nr. RC4199/23 din 09.01.2012 (f.d. 196-197, vol. I) s-a constatat că

numerele inițiale ale caroseriei și motorului autovehiculului au fost falsificate.

Raportând cadrul legal la circumstanțele spetii, Colegiul a considerat că

refuzul IP „Agenției Servicii Publice” de a înmatriculare a autoturismului de model

„Audi Q7”, recunoașterea după Mihail Banaru a dreptului de proprietate asupra

„Audi Q7”, caroseria nr. XXXXX, cu atribuirea numerelor de înmatriculare

XXXXX cu obligarea IP „Agenția Servicii Publice” la înmatricularea

(reînmatricularea) autoturismului din litigiu a fost unul întemeiat, or IP „Agenția

7

Servicii Publice” nu este în drept să înmatriculeze titularul dreptului de proprietate

a mijlocului de transport în Registrul de stat al transporturilor în cazul în care s-a

constatat că numerele inițiale ale caroseriei și motorului autovehiculului au fost

falsificate.

În aceasta ordine de idei, Colegiul atestă că în condițiile în care numerele

inițiale ale caroseriei și motorului autovehiculului au fost falsificate, înmatricularea

autovehiculului este imposibilă.

Subsecvent, Colegiul a considerat că în lipsa constatării ilegalității refuzului

IP „Agenția Servicii Publice” de a înmatriculare a autoturismului de model „Audi

Q7”, recunoașterea după Mihail Banaru a dreptului de proprietate asupra

autovehiculului de model „Audi Q7”, caroseria nr. XXXXX, cu atribuirea

numerelor de înmatriculare XXXXX și cu obligarea IP „Agenția Servicii Publice”

la înmatricularea (reînmatricularea) autoturismului din litigiu, cerințele

reclamantului privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra mijlocului de

transport și a calității de dobânditor de bună-credință, obligarea la înmatricularea

(reînmatricularea) autoturismului, obligarea restituirii solidare a contravalorii

autoturismului în urma îmbogățirii fără justă cauză, sunt lipsite de vreun drept, ce

ar justifica recunoașterea dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport și

a calității de dobânditor de bună credință, obligarea la înmatricularea

(reînmatricularea) autoturismului, obligarea restituirii solidare a contravalorii

autoturismului în urma îmbogățirii fără justă cauză.

La 03 septembrie 2019, Mihail Banaru a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și în parte a hotărârii primei instanțe cu emiterea

în parte a unei noi hotărâri. Totodată, recurentul a solicitat casarea parțială a

încheierii din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău în latura dispunerii

achitării taxei de stat în sumă de 9 531 de lei, pentru pretenția de recunoaștere a

ilegalității refuzului de înmatriculare a autoturismului.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

încălcat normele de drept material și procedural, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pe când prima

instanță a dat o apreciere corectă materialului probator în coroborare cu actele

cauzei.

Recurentul în susținerea cererii de recurs a invocat argumente de fapt și de

drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 04 iulie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 08 august 2019 (f.d. 113, Vol. II), dar la

materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 03 septembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Mihail Banaru, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

8

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Banaru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

9

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Mihail Banaru, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Banaru, împotriva

deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

10