2ra-1276/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–1276/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești (sediul central), (jud. I. Dadu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivanov Vadim,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Midoni

Ghenadie împotriva lui Ivanov Vadim cu privire la repararea prejudiciului material

și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de către Midoni Ghenadie, casată parțial hotărârea din 29

octombrie 2019 a Judecătoriei Hîncești (sediul central) și emisă în această o nouă

hotărâre prin care pretențiile respinse au fost admise,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2019, Midoni Ghenadie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ivanov Vadim cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin contravenție.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 11 mai 2019, a intrat pe teritoriul stației

Peco VENTO Leușeni cu automobilul, după care a intrat în local, unde s-a aflat

timp de 10 minute. Când a revenit la automobil, a observat că partea dreaptă a

acestuia în regiunea ușii și aripii din spate a fost zgâriată cu un obiect ascuțit.

Prin decizia agentului constatator din 05 septembrie 2019, Ivanov Vadim a

fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzută de art. 104 Cod

contravențional, fiind sancționat cu amendă în mărime de 18 unități convenționale,

echivalentul a 900 lei.

A menționat că, în urma contravenției comise de către pârât, i-a fost cauzat

prejudiciu material, fiind nevoit să vopsească în totalitate automobilul, întrucât

zgârieturile sunt adânci. La fel, i-a fost cauzat și prejudiciu moral, fiind nevoit să

lase automobilul la reparație 14 zile. Acest fapt îi va îngreuna situația familială,

deoarece împreună cu soția vor fi nevoiți să se deplaseze la serviciu cu mașini de

1

ocazie.

A indicat că, acțiunea în privința lui a fost publică, în prezența mai multor

persoane, iar pârâtul nu și-a cerut cel puțin scuze și nu a manifestat căință pentru

fapta comisă.

În fața instanței de judecată Midoni Ghenadie a solicitat încasarea din contul

lui Ivanov Vadim a sumei de 16 000 de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei

de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Hîncești (sediul central)

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial.

A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul lui Midoni Ghenadie suma

de 1 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenție.

A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul statului suma de 100 de lei

cu titlu taxă de stat de la care a fost scutit reclamantul la depunerea acțiunii.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a menționat că, Midoni Ghenadie, nu a

probat faptul că în urma zgârieturilor efectuate de către pârât este necesară

vopsirea totală a caroseriei automobilului, actul prezentat neconstituind o probă

pertinentă și concludentă ce ar demonstra întinderea prejudiciului cauzat, în acest

sens fiind necesar un act de constatare, întocmit de către un specialist în domeniu.

La fel, prima instanță a considerat că suma compensării prejudiciului moral în

mărime de 10 000 de lei, solicitată de Midoni Ghenadie, este una exagerată,

reieșind din criteriul echității, care presupune că despăgubirea pentru prejudiciul

moral trebuie să fie justă, rațională și echitabilă, adică trebuie stabilită în așa mod

încât să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a

prejudiciului cauzat, fiind menținut echilibru între daunele efectiv pricinuite și

suma acordată.

Prin decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Midoni Ghenadie, casată parțial hotărârea din 29 octombrie 2019

a Judecătoriei Hîncești (sediul central) și emisă în această o nouă hotărâre prin care

pretențiile respinse au fost admise.

A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul lui Midoni Ghenadie suma

de 16 000 de lei cu titlu de prejudiciu material.

A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul statului suma de 480 de lei

cu titlu de taxă de stat.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide admiterea pretenției cu privire la încasarea prejudiciului

material, instanța de apel a reținut în decizia sa că, instanța de fond eronat a

concluzionat asupra faptului că Midoni Ghenadie nu a prezentat probe suficiente

întru confirmarea prejudiciului material solicitat întrucât la materialele sunt

anexate probe ce ar demonstra faptul cauzării prejudiciului și întinderea lui, după

cum sunt: procesul-verbal cu privire la contravenție din 05 iunie 2019, conform

căruia Ivanov Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

administrative prevăzute de art. 104 din Codul contravențional, decizia agentului

constatator din 05 iunie 2019 privind aplicarea sancțiunii, actul de lucrărilor

necesar de a fi efectuate la automobilul T-4 cu n/î ANP 001, întocmit la 17 iunie

2019 de către ÎI „Mostovoi Valentin”, potrivit căruia pentru vopsirea totală a

2

caroseriei în legătură cu câteva zgârieturi adânci pe ambele părți este necesară

suma de 16 000 de lei.

La 24 iulie 2020 (prin oficiul poștal), Ivanov Vadim a declarat recurs

împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ivanov Vadim, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ivanov Vadim, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

3

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Ivanov Vadim.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ivanov Vadim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4