2ra-1276/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–1276/20 Prima instanță: Judecătoria Hîncești (sediul central), (jud. I. Dadu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță) Î N C H E I E R E 21 octombrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivanov Vadim, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Midoni Ghenadie împotriva lui Ivanov Vadim cu privire la repararea prejudiciului material și a prejudiciului moral, împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admis apelul declarat de către Midoni Ghenadie, casată parțial hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Hîncești (sediul central) și emisă în această o nouă hotărâre prin care pretențiile respinse au fost admise, c o n s t a t ă: La 24 iulie 2019, Midoni Ghenadie a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivanov Vadim cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 11 mai 2019, a intrat pe teritoriul stației Peco VENTO Leușeni cu automobilul, după care a intrat în local, unde s-a aflat timp de 10 minute. Când a revenit la automobil, a observat că partea dreaptă a acestuia în regiunea ușii și aripii din spate a fost zgâriată cu un obiect ascuțit. Prin decizia agentului constatator din 05 septembrie 2019, Ivanov Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzută de art. 104 Cod contravențional, fiind sancționat cu amendă în mărime de 18 unități convenționale, echivalentul a 900 lei. A menționat că, în urma contravenției comise de către pârât, i-a fost cauzat prejudiciu material, fiind nevoit să vopsească în totalitate automobilul, întrucât zgârieturile sunt adânci.

La fel, i-a fost cauzat și prejudiciu moral, fiind nevoit să lase automobilul la reparație 14 zile. Acest fapt îi va îngreuna situația familială, deoarece împreună cu soția vor fi nevoiți să se deplaseze la serviciu cu mașini de 1 ocazie. A indicat că, acțiunea în privința lui a fost publică, în prezența mai multor persoane, iar pârâtul nu și-a cerut cel puțin scuze și nu a manifestat căință pentru fapta comisă. În fața instanței de judecată Midoni Ghenadie a solicitat încasarea din contul lui Ivanov Vadim a sumei de 16 000 de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Hîncești (sediul central) cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial.

A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul lui Midoni Ghenadie suma de 1 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenție. A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul statului suma de 100 de lei cu titlu taxă de stat de la care a fost scutit reclamantul la depunerea acțiunii. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a menționat că, Midoni Ghenadie, nu a probat faptul că în urma zgârieturilor efectuate de către pârât este necesară vopsirea totală a caroseriei automobilului, actul prezentat neconstituind o probă pertinentă și concludentă ce ar demonstra întinderea prejudiciului cauzat, în acest sens fiind necesar un act de constatare, întocmit de către un specialist în domeniu.

La fel, prima instanță a considerat că suma compensării prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei, solicitată de Midoni Ghenadie, este una exagerată, reieșind din criteriul echității, care presupune că despăgubirea pentru prejudiciul moral trebuie să fie justă, rațională și echitabilă, adică trebuie stabilită în așa mod încât să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a prejudiciului cauzat, fiind menținut echilibru între daunele efectiv pricinuite și suma acordată. Prin decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de către Midoni Ghenadie, casată parțial hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Hîncești (sediul central) și emisă în această o nouă hotărâre prin care pretențiile respinse au fost admise.

A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul lui Midoni Ghenadie suma de 16 000 de lei cu titlu de prejudiciu material. A fost încasată de la Ivanov Vadim în beneficiul statului suma de 480 de lei cu titlu de taxă de stat. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide admiterea pretenției cu privire la încasarea prejudiciului material, instanța de apel a reținut în decizia sa că, instanța de fond eronat a concluzionat asupra faptului că Midoni Ghenadie nu a prezentat probe suficiente întru confirmarea prejudiciului material solicitat întrucât la materialele sunt anexate probe ce ar demonstra faptul cauzării prejudiciului și întinderea lui, după cum sunt: procesul-verbal cu privire la contravenție din 05 iunie 2019, conform căruia Ivanov Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției administrative prevăzute de art. 104 din Codul contravențional, decizia agentului constatator din 05 iunie 2019 privind aplicarea sancțiunii, actul de lucrărilor necesar de a fi efectuate la automobilul T-4 cu n/î ANP 001, întocmit la 17 iunie 2019 de către ÎI „Mostovoi Valentin”, potrivit căruia pentru vopsirea totală a 2 caroseriei în legătură cu câteva zgârieturi adânci pe ambele părți este necesară suma de 16 000 de lei.

La 24 iulie 2020 (prin oficiul poștal), Ivanov Vadim a declarat recurs împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Ivanov Vadim, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ivanov Vadim, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de 3 legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Ivanov Vadim. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ivanov Vadim. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4