2ra-1676/20 — Protectia drepturilor consumatorului

2ra-1676/20 — Protectia drepturilor consumatorului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1676/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – D. Sușchevici

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Basarab Vadim,

în cauza civilă la cererea înaintată de Basarab Vadim către SRL ,,AECM

Asistență” cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, a penalităților și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Basarab Vadim, fiind menținută hotărârea din 06

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 14 februarie 2019, reclamantul Basarab Vadim s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către SRL ,,AECM Asistență” cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral, a penalităților și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la 21 octombrie 2018, în urma

unui accident rutier, i-a fost deteriorat automobilul de marca „Opel Astra H”.

Deoarece conducătorul auto care se face vinovat de producerea accidentului deținea

numere străine de înmatriculare, dauna produsă de acesta urma să fie acoperită de

către Biroul National al Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Moldova (în

continuare „BNAA”).

Potrivit reclamantului, BNAA a confirmat faptul că sunt toate probele necesare,

care dovedesc că reparația automobilului său urmează a fi compensată de către

instituția respectivă și ca urmare i-au eliberat îndreptarea din 23 octombrie 2018 la

un centru de deservire tehnică care urma să repare defectele provocate în urma

accidentului, iar BNAA să le achite reparația în baza contractului de colaborare pe

care 1-au semnat.

Astfel, la 05 decembrie 2018, a prezentat automobilul său la centrul de deservire

tehnică SRL „AECM Asistență”, situat în mun. Chișinău, șos. Hîncești, 140/2,

pentru a fi reparat.

1

La 05 decembrie 2018, reclamantul a lăsat angajaților stației de deservire tehnică

automobilul de marca „Opel Astra H”, cheia și pașaportul tehnic al automobilului

pentru a fi adus în stare funcțională, iar la solicitarea sa de a întocmi un act de

predare-primire a automobilului, reprezentanții centrului de deservire tehnică i-au

refuzat, explicând că lucrările vor fi calitative.

La 11 decembrie 2018, reclamantul a fost telefonat de către un angajat al stației

respective și informat că defectele fizice au fost înlăturate. Totodată, i s-a comunicat

că poate să vină să ridice automobilul, însă există o problemă prin faptul că

automobilul nu se pornește. Le-a sugerat specialiștilor să alimenteze acumulatorul și

a doua zi să încerce să pornească motorul. A doua zi, la fel, a fost informat precum

că nu se pornește motorul.

Deplasând-se personal la centrul de reparații, reclamantul a depistat motorul

automobilului său într-o stare parțial dezasamblată, murdar de combustibil, iar

specialiștii de acolo încercau să pornească automobilul, însă fără succes, fapt

înregistrat video de reclamant.

Suplimentar, reclamantul a apelat la un alt specialist decât cel al centrului de

reparații respectiv, care a efectuat un diagnostic preliminar al automobilului într-un

mod superficial, fără a desface motorul, și i-a comunicat că defecțiunea putea fi

provocată de către meșterii centrului de reparații, care au efectuat reparația

necalitativ, însă pentru a se expune în detalii, este necesar de a desface motorul.

La 15 decembrie 2018, reclamantul a fost contactat de către reprezentanții

pârâtului și informat că mașina nu se pornește, iar pârâtul nu poartă nici o vină de

acest defect, solicitându-i să ridice automobilul de la ei și să îl repare din contul său.

Astfel, reclamantul a depus o reclamație în adresa pârâtului, potrivit căreia a

invocat că serviciile de reparare au fost necalitative, deoarece motorul automobilului

nu se pornește, în pofida faptului că la stația de reparație s-a deplasat la volanul

automobilului, fără a fi transportat pe evacuator, chiar și în condițiile în care ar fi

fost parcat în alt loc de către angajații stației de reparații. A solicitat remedierea

problemei apărute în decursul a 14 zile, în caz contrar și-a rezervat dreptul de a

depune o acțiune în instanță.

La 15 ianuarie 2019, reclamantul a recepționat răspunsul la reclamația sa (peste

30 zile de la depunerea reclamației), prin care administratorul companiei pârâte,

Voica Vasile, l-a informat că angajații săi nu au efectuat lucrări la motor și, pe cale

de consecință, nu poartă nici o vină în legătură cu defecțiunile apărute. Mai mult,

acesta a declarat că defectele sunt imputabile lui și se datorează întreținerii

defectuoase a mijlocului de transport, care nu a fost efectuată conform instrucțiunilor

stabilite de producător.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art.18, 181 ,183 din Legea privind

protecția consumatorilor nr.105 din 13 martie 2003, invocând că Centrul de

deservire tehnică urmează să dovedească vina consumatorului în ceea ce privește

deficiențele apărute la produsul vândut, serviciul prestat, prin expertiza tehnică

efectuată de o terță parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea,

într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamației de

către consumator, în caz contrar, ei sunt obligați să îndeplinească cerințele prevăzute

la art. 18 alin. (2) și art. 181 alin. (1) conform opțiunii consumatorului.

Reclamantul a subliniat că, în speța dedusă judecății, la răspunsul recepționat de

către el la 15 ianuarie 2019, pe lângă faptul că a fost expediat în adresa sa cu

încălcarea termenului de 14 zile prevăzut de lege pentru examinarea reclamației,

2

vreun raport de expertiză care ar dovedi că defecțiunea la motor a fost cauzată de el,

nu a fost anexat.

Respectiv, începând cu a 15-a zi de la data depunerii reclamației (30 decembrie

2018), pârâtul este obligat la achitarea unei penalități în mărime de 5 % din prețul

serviciului de reparație. Datorită faptului că prețul respectiv urma să îl achite BNAA,

reclamantul a depus cererea nr.01-3593/18 din 26 decembrie 2018 în adresa

instituției în cauză, pentru a i se comunica prețul serviciului pe care urma să îl

încaseze pârâtul pentru reparația automobilului său.

Prin răspunsul nr.02-129/19 din 18 ianuarie 2019, reclamantul a fost informat de

către directorul executiv al BNAA, că prețul pentru serviciul de reparație al

automobilului său constituie 11 546, 21 lei, care deja a fost achitat companiei pârâte

la 28 noiembrie 2018 și, totodată, i s-a comunicat faptul că toate pretențiile ce țin de

calitatea lucrărilor efectuate urmează a fi adresate anume companiei pârâte, deoarece

aceasta se face responsabilă de ele.

Astfel, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a remedia gratuit deficiențele

la automobilul care îi aparține, cu aducerea acestuia în stare lucrătoare, iar în caz de

imposibilitate de remediere în termenul stabilit de către instanță, de a încasa din

contul pârâtului în folosul reclamantului penalitatea legală în mărime de 27 133, 10

(două zeci și șapte mii o sută treizeci și trei lei și zece bani) lei; a încasa din contul

pârâtului în folosul reclamantului în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral

suportat în legătură cu serviciul prestat necorespunzător, suma de 20 000 (douăzeci

mii) lei; a încasa din contul părutului în folosul reclamantului cheltuielile de

judecată, care vor fi suportate pe parcursul procesului de judecată.

Ulterior reclamantul și-a concretizat cerințele prin modificarea pretenției,

indicată în acțiunea inițială, de obligare a pârâtului la remedierea gratuită a

deficiențelor la automobilul care aparține reclamantului, cu aducerea acestuia în

stare lucrătoare, cu pretenția de încasare a prejudiciului material suportat în legătură

cu înlăturarea defecțiunilor cauzate de către pârât prin serviciul de reparație

necorespunzător, în sumă totală de 2105, 30 (două mii o sută cinci, 30) lei, servicii

de evacuare a automobilului în sumă de 360 lei și serviciile de verificare a

compresorului la automobil în sumă de 200 lei; încasarea penalității legale pentru

depășirea termenului de examinare a reclamației pentru perioada 15 februarie 2019

– 20 mai 2019 conform formulei: 577,3 lei/1 zi depășită x 95 zile = 54 843, 50

(cincizeci și patru mii opt sute patruzeci și trei,50) lei.

Prin hotărârea din 06 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Basarab Vadim, fiind menținută hotărârea din 06 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a examinat

cauza sub toate aspectele, a dat răspuns tuturor argumentelor formulate de părți și a

pronunțat o hotărâre întemeiată. Totodată, s-a reținut că după procesul tehnologic de

demontare/montare a pieselor componente (capota motor, aplicația capota motor,

grila radiator, bara protecție față) comandate conform procesului-verbal de

constatare emis de către BNAA, lucrări asupra motorului nu au fost efectuate, iar

SRL ,,AECM Asistență” i-a comunicat lui Basarab Vadim că, de fapt, angajații

responsabili de efectuarea lucrărilor, careva intervenții asupra motorului,

3

componentelor motorului ce au tangență cu sistemul de pornire al autoturismului nu

au efectuat.

Mai mult, la montarea pieselor conform procesului-verbal de constatare, întocmit

de BNAA, o intervenție asupra pieselor specificate în actul de primire-predare

nr.12731 din 05 martie 2019, emis de FVI „Traian-Invest” SRL nu putea avea loc,

mai mult ca atât angajații SRL ,,AECM Asistență” pentru a deteriora piesele

înlocuite de către reclamant, urmau a desface total motorul autovehiculului, în caz

contrar este imposibil de a avea acces la piesele deteriorate, iar toate garniturile

motorului au fost înlocuite, ceea ce face dovada că au ieșit din funcțiune (uzat) ca

urmare a exploatării în exces, fără a ține cont de prescripțiile producătorului de

utilizare și întreținere a unității de transport.

De asemenea, piesele montate de către SRL ,,AECM Asistență” (capota motor,

aplicația capota motor, grila radiator, bara protecție față) fac parte din partea

exterioară a caroseriei autovehiculului, se montează și demontează fără necesitatea

decuplării unor piese din interiorul caroseriei, nu necesită intervenții asupra

elementelor motorului.

Instanța de apel a mai constatat că după concluziile stabilite de către diagnosticul

particular, în prezența lui Basarab Vadim a fost scos capacul decorativ de la motor

pentru a încerca identificarea problemei, dar fără o intervenție asupra mecanismului

motorului problema nu a putut fi constatată. Ulterior, angajații au încercat a porni

unitatea de transport (fiind informat reclamantul) prin adăugare de lichid de răcire

(s-a depistat lipsa acestuia în vasul de expansiune), totodată însuși reclamantul a

confirmat că dispare lichidul de răcire și că recent a mai adăugat. Ca urmare a

scurgerii lichidului de răcire, angajații SRL ,,AECM Asistență” au presupus că

scurgerea acestuia se datorează exploatării unității de transport neconforme cu

indicii stabiliți de producător care au dus la deteriorarea unei garnituri de la motor,

fapt care a dus la dispariția compresiei.

La 15 octombrie 2020, Basarab Vadim a contestat cu recurs decizia din 25 iunie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-au invocat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 25

iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 06 martie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Basarab

Vadim este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

4

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 25 iunie 2020 și expediată participanților la proces la 04 septembrie 2020 (f.d.

136), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurenți. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 15 octombrie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

5

în cererea de recurs declarată de Basarab Vadim.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Basarab Vadim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

6