2ra-1063/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–1063/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul central), (jud. Gh. Bîrsan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stanilă)

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ziber Ruslan, reprezentat de

avocatul Odobescu Ghenadie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ursu Svetlana

împotriva lui Ziber Ruslan cu privire la încasarea prejudiciului material și moral

cauzat prin contravenție și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ziber Ruslan și menținută hotărârea din 19 decembrie

2019 a Judecătoriei Edineț (sediul central),

con st ată:

La 28 august 2019, Ursu Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ziber Ruslan cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime

de 476 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 50000 de lei și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 2000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 28 mai 2019, orele 10:00, Ziber Ruslan

conducând autoturismul de model Audi A4 cu n/î XXXX, care nu a trecut controlul

tehnic în modul stabilit și care nu avea asigurarea de răspundere civilă auto

obligatorie, deplasându-se pe strada centrală a s. Burlănești, direcția spre s. Viișoara,

a încălcat limita de viteză stabilită, nu a ținut seama de starea tehnică și situația

rutieră, la o curbă a derapat pe acostamentul din dreapta, unde a tamponat minorul

XXXX, care se afla pe acostament, provocându-i conform raportului de constatare

medico-legală nr. 201919C0097 din 31 mai 2019, XXXX, XXXXX, XXXXX, ce se

califică ca vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Pe faptul dat, la 28 mai 2019, a fost pornit proces contravențional în temeiul

1

art. 242, 243 ale Codului contravențional, iar la 03 iunie 2019 în privința lui Ziber

Ruslan a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravențiile prevăzute de art.

229 alin. (2) și (3) și art. 242 alin. (2) ale Codului contravențional și i-a fost aplicată

o sancțiune sub formă de amendă în mărime de 128 unități convenționale.

În cadrul procesului contravențional, XXXX a fost recunoscut ca victimă pe

cauza contravențională.

În rezultatul acțiunilor ilegale din partea lui Ziber Ruslan, reclamantei Ursu

Svetlana și fiului minor XXXX, le-a fost cauzat un prejudiciu material exprimat prin

cheltuielile de procurare a medicamentelor în sumă de 467 de lei și un prejudiciu

moral, exprimat prin suferințe psihice provocate de starea de spaimă, frică,

nedreptate pe care îl apreciază în sumă de 50000 de lei.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Edineț (sediul central),

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial.

S-a încasat de la Ziber Ruslan în beneficiul Svetlanei Ursu prejudiciul material

în mărime de 467 de lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 de lei

și prejudiciul moral în mărime de 5000 de lei. În rest, pretenția cu privire la încasarea

prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost încasată de la Ziber Ruslan în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 250 de lei.

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul declarat

de către Ziber Ruslan și menținută hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei

Edineț (sediul central).

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut că, Ursu Svetlana, în calitate de

reprezentant legal al minorului XXXX, care are statut de victimă în cauza

contravențională, este îndreptățită de a solicita recuperarea prejudiciului moral. La

fel, în cadrul dezbaterilor judiciare a fost constatată întrunirea condițiilor necesare

pentru încasarea prejudiciului moral cauzat minorului XXXX, iar odată ce

prejudiciul este suferit din cauza unei fapte recunoscute de lege ca fiind una care

îndreptățește la repararea prejudiciului moral, acesta urmează a fi încasată de la

persoana vinovată, la caz, de la Ziber Ruslan.

La 10 iunie 2020, (prin oficiul poștal), Ziber Ruslan, reprezentat de avocatul

Odobescu Ghenadie, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții

de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care

sumele încasate să fie micșorate.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat eronat legea, precum și a săvârșit greșeli care au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Russ

Dmitri, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ziber Ruslan, reprezentat de avocatul

Odobescu Ghenadie, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

3

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Ziber Ruslan, reprezentat de avocatul

Odobescu Ghenadie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ziber Ruslan, reprezentat de

avocatul Odobescu Ghenadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4