2ra-370/22 — incasarea prejudiciului material, penalitatii si a cheltuielilor de judecata

2ra-370/22 — incasarea prejudiciului material, penalitatii si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-370/2022

2-20029565-01-2ra-05042022

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni (L. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

D E C I Z I E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursurile declarate de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni și de Victor Caranfil,

reprezentat de avocatul Viorel Cucu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Victor Caranfil împotriva Întreprinderii Mixte Companiei Internaționale de

Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată „Pad RTL”, Ruslan Melnic cu privire la încasarea

prejudiciului material și a penalității,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 02 martie 2020, Victor Caranfil a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A., intervenienți accesorii S.R.L. „Pad RTL”,

Ruslan Melnic solicitând încasarea de la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a

prejudiciului material în sumă de 290 707,06 lei, a penalității în sumă de 22 675,15

de lei, a cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 9 401,47 de lei

și asistență juridică în sumă de 8 000 de lei.

În motivarea acțiunii Victor Caranfil a menționat că la 14 mai 2019, în mun.

Chișinău s-a produs accidentul rutier cu implicarea autovehiculului de model

„Xxxx”, cu număr de înmatriculare XXXX, condus de Ruslan Melnic și

autovehiculul de model „Xxxx”, cu număr de înmatriculare XXXX, condus de

Victor Caranfil.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție seria MAI 04637885 din

17 mai 2019, Ruslan Melnic a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional. La examinarea dosarului

1

contravențional, Ruslan Melnic a prezentat agentului constatator polița de

asigurare seria RCAI – 004676516 din 15 februarie 2019 cu perioada de

valabilitate de la 15 februarie 2019 până la 14 februarie 2020, care a fost emisă în

baza contractului încheiat de Roman Bucătaru cu compania de asigurări „Asterra

Group” S.A.

Reclamantul a indicat că, la 14 mai 2019, a depus la compania de asigurări

„Asterra Group” S.A. cerere de acordare a despăgubirilor de asigurare și care a

deschis dosar de daune D/D AORCA 5879/R/05/2019.

La 21 mai 2019, autovehiculul avariat a fost examinat de către expertul

independent de la „Expert Auto Plus” S.R.L., cu participarea reprezentantului

companiei de asigurări „Asterra Group” S.A..

Reclamantul a relatat că reprezentantul companiei de asigurări a examinat

autovehiculul avariat, a consemnat defectele în procesul-verbal de constatare a

pagubelor, a fotografiat autovehiculul avariat și a evaluat prejudiciul, însă prin

scrisoarea nr. 118-4/19 din 28 iunie 2019 compania de asigurări „Asterra Group”

S.A. a refuzat în achitarea despăgubirilor de asigurare în temeiul art. 8 alin. (23) din

Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, deoarece autovehiculul

de model „Xxxx”, cu număr de înmatriculare XXXX era exploatat în regim de taxi

de către persoana juridică S.R.L. „PAD RTL”.

La 11 iulie 2019, considerând că automobilul „Xxxx”, cu număr de

înmatriculare XXXX, nu este asigurat pentru exploatare în regim taxi, reclamantul

prin reprezentantul său a depus la Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule

cerere cu privire la plata despăgubirilor de asigurare.

Prin cererea din 18 mai 2019 Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule,

a fost informat despre data și locul examinării autovehiculului avariat de către

expertul independent de la S.R.L. „Expert Auto Plus”. Reprezentantul de

despăgubiri de asemenea a examinat și a fotografiat autovehiculul avariat și a

consemnat pagubele într-un proces-verbal de constatare a pagubelor.

Reclamantul a menționat că, prin scrisoarea nr. 02-2054/19 din 09 septembrie

2019 Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule a refuzat în achitarea

despăgubirilor de asigurare, întrucât conform informației obținute din sistemul

informațional RCA DATA, S.R.L. „Pad RTL” avea încheiat contract de asigurare

cu compania de asigurări Î.M. C.I.A. „Transelit” – contract RCAI 004734674 din

14 martie 2019, valabil la data producerii accidentului rutier.

În perioada examinării cererii de acordare a despăgubirilor de asigurare de

către Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule, autovehiculul avariat a fost

reparat.

Reclamantul a notat că, la 01 noiembrie 2019 a depus la Î.M. C.I.A.

„Transelit” S.A. cerere de acordare a despăgubirilor de asigurare, însă prin

scrisoarea nr. 1694CH/19 din 14 noiembrie 2019, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a

refuzat în achitarea despăgubirilor de asigurare în temeiul art. 20 alin. (6), (7) din

Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, pe motivul

imposibilității întocmirii dosarului de daună și/sau constatarea de către asigurator a

întinderii pagubelor.

Conform raportului de evaluare a pagubei nr. 1077/05A din 21 mai 2019

2

întocmit de Centrul de expertize independente „Expert Auto Plus” S.R.L. -

valoarea prejudiciului cauzat proprietarului autovehiculului „Xxxx”, cu număr de

înmatriculare XXXX, constituia suma de 290 707,06 de lei.

Conform anexei la raportul de evaluare nr. 1077/05A din 21 mai 2019, a fost

determinată valoarea medie pe piață și a fost stabilit că, prețul mediu aproximativ

propus pe piață a automobilelor analogice constituia 426 915,41 de lei.

Conform tehnologiei de recondiționare a autovehiculelor avariate,

automobilul „Xxxx”, cu număr de înmatriculare XXXX, era rațional de reparat,

deoarece valoarea cheltuielilor constituia 68% din valoarea medie pe piață a unui

automobil analogic. Despăgubirea pentru avarierea autovehiculului „Xxxx”, cu

număr de înmatriculare XXXX, nu poate depăși valoarea pagubei real suportate

constituind 290 707,06 de lei.

Reclamantul a menționat că, Î.M. C.I.A. „Transelit” SA nu poate invoca

neîndeplinirea de către reclamant a acestei obligații, întrucât reclamantul nu

dispunea de informația că „Pad RTL” S.R.L. avea încheiat contract de asigurare cu

compania Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. Astfel, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. avea

posibilitatea să întocmească dosarul de daune, cât și să constate întinderea

pagubelor în baza pozelor și procesului-verbal de constatare a pagubelor care au

fost întocmite de către „Asterra Group” S.A., Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule și „Expert Auto Plus”, însă intenționat a refuzat în achitarea

despăgubirii de asigurare.

Totodată a mai invocat reclamantul că prin scrisoare nr. 1694CH/19 din 14

noiembrie 2019 a fost informat de către Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. privind

refuzul de a achita despăgubiri de asigurare, ceea ce denotă că asiguratorul a

soluționat negativ dosarul de daune și urma să achite penalități pentru încălcarea

termenului de plată a despăgubirii de asigurare, începând cu data de 15 noiembrie

2019.

Reclamantul a relatat că pentru perioada de la 15 noiembrie 2019 până la 31

ianuarie 2020 inclusiv, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. urmează să achite penalitate în

mărime de 22 675,15 lei.

Prin încheierea protocolară din 20 iunie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul

Dondușeni a fost respins demersul privind strămutarea cauzei către Judecătoria

Chișinău, sediul Centru (f.d.101, vol. I).

Prin hotărârea din 20 ianuarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat de la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. în beneficiul lui Victor Caranfil

prejudiciul material în sumă de 290 707,06 de lei, penalitatea în sumă de 22 675,15

de lei, taxa de stat în sumă de 9 401,47 de lei și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 4 000 de lei (f.d. 165, 200-204, vol. I).

La 19 februarie 2021, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a depus cerere de apel

nemotivată, iar la 04 mai 2021 în termenul acordat de instanța de apel pentru

înlăturarea neajunsurilor, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din

20 ianuarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii

(f.d.180, 219-228, vol. I).

Prin încheierea din 07 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost ridicată

excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alin. (2) din Legea nr. 407 din 21

3

decembrie 2006 cu privire la asigurări [până la modificările operate prin Legea nr.

133 din 15 noiembrie 2018].

Prin decizia din 21 noiembrie 2021 a Curții Constituționale de

inadmisibilitate a sesizării nr. 209g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a

articolului 17 alin. (2) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări (obligativitatea achitării despăgubirii de asigurare în cadrul asigurării de

răspundere civilă) sesizarea a fost declarată inadmisibilă.

Prin decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă

cererea de apel depusă de Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A., casată în parte hotărârea din

20 ianuarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni și anume în partea ce ține

de încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată și în această parte a fost

pronunțată o hotărâre nouă prin care a fost respinsă pretenția lui Victor Caranfil cu

privire la încasarea penalității.

S-a încasat de la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. în beneficiul lui Victor Caranfil

taxa de stat în sumă de 8 721 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4

000 de lei.

În rest, hotărârea instanței de fond a fost menținută (f.d. 47, 48-54, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a respins argumentul apelantului Î.M.

C.I.A. „Transelit” S.A. care invocând prevederile art. 20 alin. (6), (7) din Legea cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, invocă că este absolvit

de obligația de a plăti despăgubirea de asigurare deoarece automobilul a fost

prezentat spre examinare deja reparat și respectiv a fost în imposibilitate de a

constata întinderea pagubelor. Or, întinderea pagubelor putea fi constatată de către

apelant prin metoda verificării dosarului de daune întocmit de S.A. „Asterra Grup”

ori Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicole” la

solicitarea persoanei păgubite, Victor Caranfil, care a prezenta automobilul avariat

companiilor de asigurare S.A. „Asterra Grup” și Asociației Profesionale „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicole”.

Instanța de apel a notat că lui Victor Caranfil nu i se poate imputa culpa

neadresării primordial către Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A., fiind în prezența faptului

prezentării datelor privind cazul asigurat, ce nu corespundeau realității de către

intervenientul accesoriu, Ruslan Melnic, vinovat de comiterea accidentului rutier,

fapt confirmat prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI04637885 din

17.05.2019 și polița de asigurare obligatorie de răspundere auto internă seria RCAI

nr.004676516 din 15 februarie 2019.

Instanța de apel a concluzionat că odată ce legislația în vigoare a stabilit în

sarcina asigurătorului obligația certă de a despăgubi prejudiciul real în

conformitate cu prevederile contractului de asigurare, compania de asigurări Î.M.

C.I.A. ,,Transelit” S.A. urmează să achite lui Victor Caranfil despăgubirea de

asigurare, prin urmare instanța de fond ținând cont de cerințele intimatului, corect a

ajuns la concluzia de a încasa prejudiciul material în mărime de 290 707,06 lei. În

circumstanțele în care Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. nu a despăgubit terțul păgubit,

Victor Caranfil, în conformitate cu legislația în vigoare prejudiciul suportat fiind

demonstrat prin actele prezentate instanței de judecată, instanța de apel a

considerat că Victor Caranfil este îndreptățit de a cere despăgubirea de asigurare de

la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. în cuantumul solicitat.

Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată și pasibilă

4

casării hotărârea instanței de fond în partea admiterii cerinței privind încasarea

penalității, stabilind că asigurătorul în contractele de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto, poate fi obligat la plata penalității în cazul neachitării în

termen a despăgubirilor de asigurare, drept temei fiind prevederile art. 6 alin. (6)

din Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, aplicabil

tuturor claselor de asigurare în virtutea caracterului general al normei juridice

respective. La caz, momentul datorării prestației de către asigurator nu a survenit

or, apelantul nu recunoaște obligația de achitare a despăgubirii de asigurare din

vina asiguratului, evident și cuantumul acestei despăgubiri în sumă de 290 707,06

de lei, fiind litigios.

Astfel, obligația de bază a asigurătorului este de a plăti despăgubirea de

asigurare la producerea cazului asigurat. Această obligație nu este scadentă

imediat, deoarece asigurătorul are nevoie de un interval de timp pentru a constata

producerea cazului asigurat. Numai după survenirea momentului prestației de către

asigurător, intervine scadența și plata imediată a despăgubirii. În situația întârzierii

nejustificate a plății, asigurătorul datorează beneficiarului penalități pentru

întârzierea achitării despăgubirii. La caz, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. nu a acceptat

pretenția intimatului Victor Caranfil, invocând că în circumstanțele reținute

asigurătorul nu este obligat la plata despăgubirii considerând că pretenția lui Victor

Caranfil cu privire la încasarea penalității de la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. este

neîntemeiată.

Instanța de apel a concluzionat în privința temeinicei pretenției privind

compensarea cheltuielilor de judecată dispunând încasarea de la Î.M. C.I.A.

,,Transelit” S.A. în beneficiul lui Victor Caranfil a cheltuielilor de judecată în sumă

de 8 721 de lei cu titlu de taxă de stat și în sumă de 4 000 de lei cu titlu de

cheltuielile de asistență juridică, proporțional părții admise din pretenții.

La 09 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Î.M. C.I.A. „Transelit”

S.A. a declarat recurs împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel

Bălți prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei

decizii noi de respingere integrală a acțiunii (f.d.80-87, vol. II).

În motivarea recursului Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a invocat că, în prezentul

caz nici un proces verbal cu privire la constatarea deteriorărilor nu poate fi luat în

calcul. Mai mult, raportul de evaluare nr. 1077/05A întocmit de „Expert Auto

Plus” S.R.L. nu poate fi reținut drept probă pertinentă și veridică, deoarece

evaluatorul Cebanu Adrian nu este inclus în Registrul de stat al experților judiciari

atestați.

Recurentul a menționat că raportul de evaluare a pagubei nr. 1077/05A

întocmit de „Expert Auto Plus” S.R.L. constituie o probă inadmisibilă, reieșind nu

doar din faptul că evaluatorul Cebanu Adrian nu este expert, la pretinsul raport este

utilizată literatură neautorizată pe teritoriul Republicii Moldova, în fapt constituind

un raport teoretic, care nu întrunește condițiile stabilite de actele normative în

vigoare. Procesul-verbal întocmit de Î.M. C.I.A. „Asterra Grup” S.A. și S.R.L.

„Claims Autotest” sunt întocmite de persoane care nu dețin calitate de evaluator

atestat sau expert judiciar or, S.R.L. „Claims Autotest” reprezintă o entitate

comercială cu scop de a obține profit si totodată reprezintă interesele Biroului

Național al Asigurătorilor de Autovehicule.

Recurentul relatează că Victor Caranfil, nu a prezentat nici o probă privind

5

costul reparației real suportate or, devizul de calcul emis de o stație de deservire

tehnică, nu se regăsește la materialele dosarului, dovada reparației fiind doar

factura fiscală, cecul și bonul de plată pentru piese.

Recurentul consideră că intimatul nu a probat întinderea prejudiciului în baza

documentelor eliberate de unitatea de specialitate unde s-a efectuat reparația

autovehiculului avariat precum și nici o probă relevantă emisă de un expert

judiciar, iar în prezenta cauză cel mai important factor este că lipsește dovada că

Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a avut posibilitatea de a stabili întinderea

prejudiciului.

La 28 martie 2022, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a depus cerere de recurs

suplimentară (f.d.93-97, vol. II), menționând că refuzul de achitare a despăgubirii

de asigurare nu s-a întemeiat pe neadresarea primordială către Î.M. C.I.A.

„Transelit” S.A. a lui Caranfil Victor, dar pe motivul prezentării spre examinare a

automobilului de model „Xxxx”, deja reparat. Astfel, deteriorările survenite în

urma accidentului rutier lipseau, fiind prezentate doar poze de la momentul

accidentului rutier, ceea ce face imposibilă constatarea întinderii reale a pagubelor.

Susține recurentul că interpretarea instanței de judecată precum că,

prezentarea autovehiculului avariat de către intimat unei alte companii de asigurări

decât cea care a emis polița de asigurare RCA este admisibilă, formează o practică

vicioasă care ar permite pe viitor adresarea persoanelor păgubite către oricare

companie de asigurare doresc, ori care emite un raport de evaluarea mai favorabil,

cu ulterioara adresare către compania care urmează să achite despăgubirea de

asigurare. O asemenea abordare nu poate fi acceptată, iar un raport de evaluare

efectuat de o altă companie nu poate fi opozabil unei alte companii în sensul

încasării despăgubirii de asigurare or, legea expres prevede că la întocmirea

raportului de evaluare urmează să participe asigurătorul pentru apărarea intereselor

sale.

La 27 iulie 2022, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a depus recurs suplimentar,

invocând în completare că intimatul, Victor Caranfil nu a prezentat nici un act care

ar demonstra care a fost costul real pentru condiționarea vehiculului, mai mult ca

atât faptul că acesta solicită achitarea în numerar, pune la dubii buna - credință a

acestuia.

Recurentul susține că fiind recepționată imposibilitatea condiționării de către

„Asterra Group” S.A. precum și pretinsul argument emis de BNAA, constată că de

sinestătător, prin propria voință, a reparat vehiculul fără a demonstra la care stație

de deservire tehnică, în procesul de reparație au fost utilizate piese originale, sau

foste în folosință, așa cum obligă Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu

privire la asigurarea de răspundere civilă auto.

La 07 aprilie 2022, Victor Caranfil, reprezentat de avocatul Viorel Cucu, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel

Bălți prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu menținerea

în vigoare a hotărârii instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs Victor Caranfil, reprezentat de avocatul Viorel

Cucu, a invocat că, termenul de plată a despăgubirilor de asigurare prevăzut de

Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este de 10 zile

calendaristice de la data finalizării dosarului de daune, dar cel mult de 3 luni din

6

data depunerii cererii de despăgubire. La caz, instanța apel a încălcat normele

legale menționate supra, extinzând termenul de plată a despăgubirii de asigurare pe

întreaga perioadă de examinare a litigiului de către instanțele judecătorești.

Revenind la procesul de finalizare a dosarului de daună, acest proces se finalizează

prin adoptarea unei decizii, fie de achitare a despăgubirii de asigurare, fie de refuz

de a plăti despăgubire de asigurare.

Recurentul a notat că la 01 noiembrie 2019 a depus la Î.M. C.I.A. „Transelit”

S.A. cerere de acordare a despăgubirilor de asigurare, însă prin scrisoarea din 14

noiembrie 2019, s-a refuzat în achitarea despăgubirilor de asigurare. Astfel, Î.M.

C.I.A. „Transelit” S.A. deja la 14 noiembrie 2019 a finalizat procesul de

regularizare a dosarului de daună prin emiterea în scris a deciziei motivate privind

refuzul de a plăti despăgubirea de asigurare.

Recurentul susține că refuzul a fost pur formal, în care asigurătorul nu s-a

expus privind acordul sau dezacordul cu suma despăgubirilor solicitate. În acest

context, apreciază recurentul ca fiind eronate concluziile instanței de apel că

mărimea despăgubirii de asigurare trezește îndoieli, obligația fiind incertă și

neexigibilă.

Recurentul consideră opinia instanței de apel cu privire la nesurvenirea

momentului de plată, vădit eronată, întrucât orice cerere de despăgubire în cadrul

asigurării obligatorie de răspundere civilă este soluționată prin achitarea

despăgubirii de asigurare. Iar momentul datorării prestației de către asigurător este

fie scadența în termenul stabilit prin lege, fie cel în care a fost adoptată decizia de

refuz în achitarea despăgubirii, adică soluționarea efectivă a cererii de despăgubire.

La 05 și 08 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererilor de recurs depuse de Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. și de

Victor Caranfil, reprezentat de avocatul Viorel Cucu, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisorile de însoțire

anexate la materialele dosarului (f.d.98, 105, vol. II).

Prin referința depusă la 12 iulie 2022, Victor Caranfil, reprezentat de avocatul

Viorel Cucu a solicitat respingerea recursului declarat de Î.M. C.I.A. „Transelit”

S.A. menționând că recurentul s-a limitat la reiterarea circumstanțelor faptice ale

cauzei și simpla indicare a textelor de lege.

Prin referința depusă la 26 iulie 2022, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a solicitat

respingerea recursului declarat de Victor Caranfil ca fiind neîntemeiat, deoarece

pretenția privind încasarea penalității și cheltuielilor de judecată este una abuzivă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de

Apel Bălți a fost expediată părților la 11 februarie 2022 prin scrisoare

recomandată, cât și prin intermediul poștei electronice (f.d. 62, 63, vol. I).

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul declarat la 09 martie 2022, prin

intermediul oficiului poștal de către Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A., cât și recursul

declarat la 07 aprilie 2022 de către Victor Caranfil, reprezentat de avocatul Viorel

Cucu, împotriva deciziei instanței de apel din 14 decembrie 2021 sunt depuse în

termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

7

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin încheierea din 08 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție au fost

considerate admisibile recursurile depuse de Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. și de

Victor Caranfil, reprezentat de avocatul Viorel Cucu, împotriva deciziei din 14

decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți și transmise Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru a fi examinate

în fond (f.d. 117, vol. II).

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererile de recurs și referințe au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Verificând argumentele invocate în cererile de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursurile neîntemeiate și care urmează a fi respinse

din următoarele considerente.

În temeiul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă că la 14 mai 2019, în mun. Chișinău s-a produs

accidentul rutier în cadrul căruia autovehiculul de marca „Xxxx”, cu numărul de

înmatriculare XXXX, condus de Ruslan Melnic a intrat în coliziune cu un alt

vehicul de marca „Xxxx”, cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de Victor

Caranfil, care după ciocnire s-a inversat, tamponând un al automobil de model

„Xxxx”, cu numărul de înmatriculare XXXX.

Prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI04637885, întocmit la

17 mai 2019 și decizia agentului constatator din aceiași dată s-a constatat vinovăția

lui Ruslan Melnic în comiterea accidentului rutier din 14 mai 2019, fiind

sancționat în baza art. 242 alin. (2) din Codul contravențional.

8

Conform poliței de asigurare obligatorie RCAI nr. 004676516 din 15

februarie 2019, la momentul producerii accidentului rutier din 14 mai 2019,

autovehiculul de model „Xxxx”, numărul de înmatriculare XXXX, condus de

Ruslan Melnic, a fost asigurat la compania de asigurări S.A. „Asterra Grup” pentru

răspundere civilă obligatorie pentru pagubele produse de autovehicule (f.d.16, vol.

I), contractul fiind încheiat de Roman Bucataru cu S.A. „Asterra Grup”.

Totodată, din procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI04637885,

întocmit la 17 mai 2019 și din foaia de parcurs pentru autoturisme seria DAA Nr.

18132195 eliberată pentru zilele 13 – 14 mai 2019, se întrevede că automobilul de

model „Xxxx”, cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de Ruslan Melnic, s-

ar fi aflat în locațiunea S.R.L. „PAD RTL”, care la acel moment presta servicii de

transport rutier contra plată (f.d.17, vol. I).

Totodată, după cum rezultă din actele anexate, având în vedere că la

momentul producerii accidentului Ruslan Melnic deținea poliță de asigurare RCA

la S.A. „Asterra Grup”, la 26 iunie 2019, Victor Caranfil a depus la S.A. „Asterra

Grup” cerere de acordare a despăgubirilor de asigurare în cuantum de 290 707,06

lei cu titlu de prejudiciu, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli aferente expertizei

tehnice efectuate (f.d.18-19, vol. I).

Urmare a cererii depuse de Victor Caranfil, S.A. „Asterra Grup” a deschis

dosar de daune nr. 5879/R/05/2019 (f.d.20) în scopul verificării autenticității

evenimentului produs, însă prin răspunsul din 28 iunie 2019, S.A. „Asterra Grup” a

respins cererea respectivă în temeiul art. 8 alin. (23) din Legea nr. 414-XVI din 22

decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, pe motiv că la momentul producerii accidentului

rutier, utilizatorul autovehiculului de model „Xxxx”, cu numărul de înmatriculare

XXXX, era S.R.L. „PAD RTL”, iar polița de asigurare RCAI 004676516 din 15

februarie 2019 nu acordă protecție de asigurare acestei persoane juridice (f.d. 25-

26, vol. I).

La 11 iulie 2019, Victor Caranfil s-a adresat cu cerere către Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule prin care a solicitat plata despăgubirii de asigurare

în mărime de 290 707,06 lei și 1500 lei cu titlu de cheltuieli aferente expertizei

tehnice efectuate (f.d.30-31, vol. I), însă prin răspunsul nr. 02-2054 din 09

septembrie 2019 (f.d.32, vol. I), Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule

a refuzat în achitarea despăgubirilor de asigurare pe motiv că S.R.L. „PAD RTL”

la momentul producerii accidentului avea încheiat contractul de asigurare nr. RCAI

004734674 din 14 martie 2019, cu compania de asigurări Î.M. C.I.A. „Transelit”

S.A. (f.d.32), fapt confirmat și de polița de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto internă (RCA) seria nr. RCAI-004734674 (f.d.80, vol. I).

Mai mult, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule a notat că în

conformitate cu informația obținută din sistemul informațional RAC-Data, firma

S.R.L. „PAD RTL” are încheiat cu Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. contract de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă RACI-004734674 din 14

martie 2019 pentru autovehiculul „Xxxx”, număr de înmatriculare xxxx, cu

perioada de asigurare 14 martie 2019 – 13 martie 2020, valabil la data accidentului

(f.d. 80, vol. I).

În continuare, Victor Caranfil s-a adresat la 01 noiembrie 2019 cu cerere către

Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. prin care a solicitat achitarea despăgubirilor de

9

asigurare, însă prin scrisoarea din 14 noiembrie 2019, în temeiul art. 20 alin. (6),

(7) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, i-a fost

refuzat în satisfacerea cererii din lipsa de temei juridic pentru achitarea

despăgubirii de asigurare pe dosarul de daune nr. 711/10-2019CH/RCA deschis la

17 octombrie 2019, întrucât s-a constatat că automobilul de model „Xxxx”, cu

numărul de înmatriculare XXXX, a fost prezentat pentru examinare Î.M. C.I.A.

„Transelit” S.A. deja reparat. Deteriorări survenite în urma accidentului rutier

lipseau, fiind prezentate doar poze de la momentul accidentului rutier, ceea ce a

făcut imposibilă constatarea întinderii reale a pagubelor (f.d. 34, vol. I).

Înaintând prezenta acțiune, Victor Caranfil a solicitat încasarea de la Î.M.

C.I.A. „Transelit” S.A. a prejudiciului material în sumă de 290 707,06 lei, a

penalității în sumă de 22 675,15 de lei, a cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă

de stat în sumă de 9 401,47 de lei și asistență juridică în sumă de 8 000 de lei.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Edineț, sediul

Dondușeni prin hotărârea din 20 ianuarie 2021 a conchis în privința temeinicei

parțiale a acțiunii, încasând de la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. în beneficiul lui

Victor Caranfil prejudiciul material în sumă de 290 707,06 de lei, penalitatea în

sumă de 22 675,15 de lei, taxa de stat în sumă de 9 401,47 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 4 000 de lei.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 14

decembrie 2021, a casat hotărârea din 20 ianuarie 2021 a Judecătoriei Edineț,

sediul Dondușeni partea admiterii pretenției privind încasarea penalității și a

adoptat o hotărâre nouă prin care a fost respinsă pretenția lui Victor Caranfil cu

privire la încasarea penalității. S-a încasat de la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. în

beneficiul lui Victor Caranfil taxa de stat în sumă de 8 721 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 4 000 de lei. În rest, hotărârea instanței de fond a fost

menținută (f.d. 47, 48-54, vol. II).

Efectuând controlul judiciar al deciziei contestate prin prisma argumentelor

invocate în cererile de recurs și referințe, instanța de recurs consideră că soluția

instanței ierarhic inferioare este întemeiată și legală.

Instanța de recurs învederează că va raporta circumstanțele prezentate mai sus

la normele de drept relevante litigiului, pe care le va aplica în redacția în vigoare

până la 01 martie 2019. Conform art. 7 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are

caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a

unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații

juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează

efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Referitor la pretenția privind încasarea de la Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. a

prejudiciului material în sumă de 290 707,06 lei, Colegiul lărgit menționează

următoarele.

Conform art. 19 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din

22.12.2006, după ce a luat cunoștință de producerea accidentului, asigurătorul este

obligat:

a) să deschidă dosar de daune;

a1) să examineze formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat în

10

modul prevăzut la art.181 și depus de persoana păgubită, anexat la cererea de

despăgubire, precum și să elibereze neîntîrziat dovada cu privire la recepționarea și

înregistrarea cererii de despăgubire;

b) să solicite organelor și instituțiilor competente (poliția, unitățile de

pompieri, procuratura sau instituțiile medicale) informații despre accident și

consecințele lui, stipulate la art.21 alin.(3) lit. a), dacă asiguratul sau persoana

păgubită nu a prezentat asigurătorului astfel de informații certificate în modul

corespunzător (cu excepția accidentelor documentate cu respectarea procedurii de

constatare amiabilă);

c) să examineze bunurile avariate și să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare

din data primirii cererii persoanei păgubite privind despăgubirea de asigurare, un

proces-verbal de constatare a pagubelor;

d) să închidă dosarul de daune privind pagubele materiale în cel mult 15 zile

calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului document necesar

finalizării dosarului;

e) să închidă dosarul de daune privind vătămările corporale sau decesul în cel

mult 10 zile calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului

document de confirmare a pagubelor;

f) să achite despăgubirea de asigurare în termenele stabilite prin prezenta lege.

Conform art. 20 alin. (6) și (7) din Legea nominalizată supra, persoana

păgubită sau reprezentantul ei legal este obligat să asigure, în termenul specificat la

art. 19 alin.(1) lit.c), accesul asigurătorului sau al reprezentantului de despăgubiri

al acestuia la bunurile avariate prin accident de autovehicul, astfel încît

asigurătorul să dispună de posibilitatea de a constata întinderea reală a pagubelor.

Dacă persoana păgubită sau reprezentantul ei legal nu a respectat obligația

prevăzută la alin. (6) și a făcut astfel imposibilă întocmirea dosarului de daune

și/sau constatarea de către asigurător a întinderii pagubelor, acesta din urmă este

absolvit de obligația de a plăti despăgubirea de asigurare.

La caz, instanța de apel just a apreciat critic argumentul invocat de Î.M. C.I.A.

„Transelit” S.A. privind aplicabilitatea prevederilor art. 20 alin. (6) și (7) din Legea

nominalizată precum că este absolvit de obligația de a plăti despăgubirea de

asigurare deoarece automobilul a fost prezentat spre examinare deja reparat și

respectiv a fost în imposibilitate de a constata întinderea pagubelor.

Aici, Colegiul lărgit asemenea instanței de apel consideră că întinderea

pagubelor putea fi constatată de către Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. prin metoda

verificării dosarului de daune întocmit de S.A. „Asterra Grup” ori Asociația

Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicole” la solicitarea

persoanei păgubite, la caz Victor Caranfil care a prezentat automobilul avariat

companiilor de asigurare S.A. „Asterra Grup” și Asociația Profesională „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicole”.

În asemenea circumstanțe, lui Victor Caranfil nu i se poate imputa culpa

neadresării primordial către Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A., fiind în prezența faptului

prezentării datelor ce nu corespundeau realității privind cazul asigurat de către

intervenientul accesoriu – vinovatul de comiterea accidentului rutier – Ruslan

Melnic, fapt confirmat prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr.

MAI04637885 din 17.05.2019 și polița de asigurare obligatorie de răspundere auto

internă seria RCAI nr.004676516 din 15.02.2019 (f.d.15, 16, vol. I).

11

Așadar, criticile recurentului Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. la acest aspect,

urmează a fi respinse ca declarative.

În corespundere cu prevederile art. 21 alin. (1), (2) din Legea cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

nr. 414-XVI din 22.12.2006, la depunerea de către persoana păgubită sau de către

reprezentantul acesteia a cererii de despăgubire, asigurătorul sau, după caz, Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule deschide dosar de daune și constată

pagubele în conformitate cu art.19 alin. (1) lit. c).

În cazul în care asigurătorul nu a examinat bunurile avariate și nu a încheiat

proces-verbal de constatare a pagubelor în termenul specificat la art. 19 alin. (1) lit.

c), persoana păgubită este în drept să apeleze la serviciile experților independenți

sau ale unităților de specialitate pentru constatarea pagubelor, fără a prezenta

asigurătorului bunurile avariate.

Din materialele cauzei rezultă că, Victor Caranfil făcând uz de prevederile

art.21 alin. (1), (2) din Legea prenotată, s-a adresat către SRL „Expert Auto Plus”,

inginer-expert Adrian Ciobanu care a întocmit Actul de examinare a mijlocului de

transport auto nr. 1077/05A din 21 mai 2019 și Raportul de evaluare a pagubei nr.

1077/05A din 21 mai 2019 a automobilului de model „Xxxx”, cu numărul de

înmatriculare XXXX, conform căruia valoarea prejudiciului cauzat proprietarului

autovehiculului constituie 290 707,06 lei (f.d.35-40, vol. I).

Instanța de recurs constată că la materialele cauzei este anexat Raportul de

expertiză judiciară nr. 2169-2172 din 23 septembrie 2020, efectuat de Centrul

Național de Expertize Judiciare unde s-a constatat că costul estimativ al reparației

de restabilire a automobilului de model „Xxxx Xxxx”, cu numărul de înmatriculare

XXXX, deteriorat în urma accidentului rutier din 14 mai 2019, conform defectelor

indicate în copia procesului-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule nr.

D/D AORCA 5879/R/05/2019 din 21 mai 2019, întocmite de Compania de

Asigurări „Asterra Group” SA cu aplicarea coeficientului de diminuare (uzură)

constituie 309 025 lei. Defectele redate în imaginile pe disc CD, reflectă defectele

indicate în copia procesului-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule

nr.D/D AORCA 5879/R/05/2019 din 21 mai 2019 și copia procesului-verbal de

constatare a daunelor din 21 mai 2019 (f.d. 28-29) și respectiv costul estimativ al

reparației automobilului de model „Xxxx Xxxx”, cu numărul de înmatriculare

XXXX, deteriorat în urma accidentului rutier din 14.05.2019 cu aplicarea

coeficientului de diminuare (uzură) constituie 309 025 lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră ca fiind corectă și argumentarea instanței de apel,

prin care a indicat că, obligația de achitare a despăgubirii cauzate lui Victor

Caranfil urmare a accidentului rutier produs la 14 mai 2019 aparține Î.M. C.I.A.

„Transelit” S.A. ținând cont de faptul că ultimul prin instrumentarea dosarului de

daune (inclusiv vizualizarea pozelor), cu utilizarea procesului-verbal de constatare

a daunelor din 21 mai 2019 la care au asistat și alți participanți profesioniști în

domeniul asigurării, inclusiv ținând cont și de Raportul de evaluare a pagubei nr.

1077/05A din 21 mai 2019, urma să stabilească întinderea prejudiciului material

cauzat automobilului deteriorat în accidentul rutier din 14 mai 2019 în baza actelor

nominalizate, faptul dat fiind menționat și de Comisia Națională a Pieței Financiare

în scrisoarea nr. 04-3524 din 24 decembrie 2019 (f.d.92-93, vol. I).

12

La fel, Colegiul lărgit apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de

fond, menținută de instanța de apel precum că în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea

cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006 (în redacția în vigoare la data

producerii accidentului), asigurătorul nu este în drept să nu plătească despăgubirea

de asigurare în cadrul asigurării de răspundere civilă. În asigurarea de răspundere

civilă, asigurătorul are dreptul, în cazurile prevăzute la alin. (1), la acțiune de

regres față de persoana asigurată.

În circumstanțele expuse, instanțele ierarhic inferioare just au considerat că

Victor Caranfil este îndreptățit de a cere despăgubirea de asigurare de la Î.M.

C.I.A. „Transelit” S.A. în cuantumul solicitat de 290 707,06 lei.

Mai mult, deși potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 2169-2172 din 23

septembrie 2020, efectuat de Centrul Național de Expertize Judiciare, s-a

concluzionat că costul estimativ la reparației de restabilire a automobilului de

model „Xxxx Xxxx”, cu numărul de înmatriculare XXXX, cu aplicarea

coeficientului de diminuare (uzură) constituie 309 025 lei, reclamantul Victor

Caranfil nu a înaintat cerere de modificare a pretențiilor, din care motiv corect a

fost încasată suma de 290 707,06 lei solicitată de reclamant în acțiune.

Potrivit art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În corespundere cu art. 122 alin. (1) coroborat cu art. 118 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin

anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace

probante. Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Analizând circumstanțele expuse în raport cu normele de drept citate, instanța

de recurs nu poate reține argumentul recurentului Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A.

precum că prezentarea autovehiculului avariat de către intimat unei alte companii

de asigurări decât cea care a emis polița de asigurare formează o practică vicioasă

care ar permite pe viitor adresarea persoanelor păgubite către oricare companie de

asigurare doresc, ori care emite un raport de evaluarea mai favorabil, cu ulterioara

adresare către compania care urmează să achite despăgubirea de asigurare.

În prezentul caz a fost stabilit cert că instrumentarea dosarului de daune

(inclusiv vizualizarea pozelor), s-a făcut cu utilizarea procesului-verbal de

constatare a daunelor din 21 mai 2019 la care au asistat și alți participanți

profesioniști în domeniul asigurării CA „Asterra Grup SA și Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule.

Corespunzător, la dosar nu există probe admisibile și pertinente care ar

demonstra contrariul argumentelor recurentului Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A., astfel

urmând a fi menținută decizia instanței de apel în această parte.

Colegiul lărgit consideră că urmează a fi respinse argumentele recurentului

ÎM CIA „Transelit” SA, precum că contrar prevederilor legale, instanța de apel nu

a soluționat problema antrenării în proces a tuturor persoanelor or, recurentul nu a

demonstrat că Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule și SA „Asterra

Grup”, care în opinia sa nu au fot antrenați în proces, le-au fost lezate careva

drepturi în prezentul litigiu.

De asemenea, instanța de recurs susține și poziția instanței de apel referitor la

respingerea pretenției privind încasarea penalității în sumă de 22 675,15 de lei din

13

următoarele considerente.

Colegiul lărgit va raporta circumstanțelor prezentate mai sus dispozițiilor art.

6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006, conform

cărora în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizației de asigurare sau a

despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului,

beneficiarului asigurării și/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întîrziere, penalitate

de 0,1% din suma indemnizației sau despăgubirii.

Așadar, pornind de la reperele legale precitate, Colegiul lărgit notează că

instanța de apel corect a constatat că momentul datorării prestației de către

asigurator nu a survenit or, Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. nu recunoaște obligația de

achitare a despăgubirii de asigurare din vina asiguratului, evident și mărimea

acestei despăgubiri de 290 707,06 lei fiind una litigioasă.

Drept consecință, luând în considerare că Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. nu a

acceptat pretenția lui Victor Caranfil, invocând că în circumstanțele reținute

asigurătorul nu e obligat la plata despăgubirii mărimea căreia solicitată de intimat

trezește îndoieli, obligația fiind incertă și neexigibilă, respectiv urmează a fi

respinsă critica recurentului și menținută soluția instanției de apel.

Totodată, instanța de recurs nu poate reține argumentul recurentului Victor

Caranfil precum că instanța apel a încălcat normele legale, extinzând termenul de

plată a despăgubirii de asigurare pe întreaga perioadă de examinare a litigiului de

către instanțele judecătorești.

De altfel, având în vedere admiterea pretenției privind încasarea sumei de 290

707,06 lei cu titlu de prejudiciu material și menținerea hotărârii primei instanțe în

această parte, prin urmare, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel întemeiat

prin prisma art. 94, art. 96 din Codul de procedură civilă, a încasat Î.M. C.I.A.

„Transelit” S.A. cheltuielile de judecată suportate de reclamant în ceea ce vizează

plata taxei de stat proporțional pretențiilor admise din acțiune în cuantum de 8 721

lei, precum și plata pentru serviciile avocatului în sumă de 4000 lei, care este una

echitabilă și corespunzătoare cazului, complexității acestuia, perioadei de

examinare și aportului adus de avocat la examinarea cauzei.

Urmare a celor indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate afirmațiile

recurenților precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursurile declarate de Î.M. C.I.A. „Transelit” S.A. și de Victor Caranfil,

reprezentat de avocatul Viorel Cucu, și a menține decizia din 14 decembrie 2021 a

Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

14

Se resping recursurile declarate de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni și de Victor Caranfil,

reprezentat de avocatul Viorel Cucu.

Se menține decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Caranfil

împotriva Întreprinderii Mixte Companiei Internaționale de Asigurări „Transelit”

Societate pe Acțiuni, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată

„PAD RTL”, Ruslan Melnic cu privire la încasarea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

15