2ra-918/20 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-918/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-918/2020

prima instanță: Judecătoria Rîșcani (jud. I. Rabei)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe

Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ghennadi Bejenari

și Raisa Bejenari împotriva lui Gheorghe Bulancea și Gheorghe Cebotari cu privire

la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov,

a fost casată hotărârea din 06 martie 2014 a Judecătoriei Rîșcani și a fost emisă o

nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2009 Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Bulancea și Gheorghe Cebotari cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii au invocat că, la 06 ianuarie 2006, în jurul orei 13:30 pe

traseul Brest-Chișinău-Odessa, la km 700+700m, a avut loc un accident rutier, în

urma căruia s-a tamponat automobilul de model „Daihatsu-Roki”, nr. de

înmatriculare xxxxx, condus de șoferul Cebotari Gheorghe și automobilul

reclamanților de model „Opel Cadet” cu nr. de înmatriculare zzzzz.

În rezultatul accidentului rutier, reclamanților Ghennadi și Raisa Bejenari li s-a

cauzat leziuni corporale grave și mai puțin grave, iar reclamantul Ghennadi Bejenari

a fost încadrat în cadrul de dezabilitate de gradul III. Ca urmare, a fost intentat

dosar penal, iar prin decizia Curții de Apel Bălți, pârâții Gheorghe Bulancea și

Gheorghe Cebotari au fost recunoscuți culpabili de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3).

Prin urmare, în rezultatul accidentului reclamanții au suportat un prejudiciu

material în valoare de 59 554 de lei și prejudiciu moral pe care-l estimează la suma

de 100 000 lei.

Au solicitat Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari încasarea de la Gheorghe

Bulancea și Gheorghe Cebotari a sumei de 59 544 de lei cu titlu de prejudiciu

material și a sumei de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral.

Prin hotărârea din 16 iunie 2011 a Judecătoriei Rîșcani a fost admisă parțial

acțiunea depusă de Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari.

Prin decizia din 08 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat, casată hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

primă instanță, unul din motivele de remitere a cauzei la rejudecare fiind faptul că,

instanța de fond nu a atras în proces compania de asigurări.

Astfel, potrivit proceselor-verbale a ședințelor de judecată, ulterior a fost atrasă

în proces CIA „Asito” SA – la moment SA „Asito Direct” în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin hotărârea din 06 martie 2014 a Judecătoriei Rîșcani a fost admisă parțial

acțiunea depusă de Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari, a fost încasată, în mod

solidar, de la Gheorghe Bulancea și Gheorghe Cebotari în beneficiul lui Ghennadi

Bejenari și Raisa Bejenari suma de 45015,84 de lei cu titlu de prejudiciu material

suportat în rezultatul accidentului rutier, suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, a fost încasat în mod solidar de la Gheorghe Bulancea și

Gheorghe Cebotari în beneficiul lui Ghennadi Bejenari suma de 20000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral și în beneficiul Raisei Bejenari suma de 15 000 de lei cu

titlu de prejudiciul moral.

La 04 aprilie 2014, Gheorghe Bulancea a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii cu

remiterea cauzei la rejudecare.

Prin încheierea din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Bălți a fost restituită cererea

de apel depusă de Gheorghe Bulancea în conformitate cu prevederile art. 369 alin.

(1) lit. a) CPC.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, Gheorghe

Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov, la 22 aprilie 2019 a declarat apel,

solicitând admiterea apelului și repunerea în termen a cererii de apel.

Prin încheierea din 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți a fost repus în termen

apelul declarat de Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov, nu a

fost dat curs cererii de apel și a fost acordat termen apelantului pentru prezentarea

bonului de plată a taxei de stat și a cererii de apel motivate.

La 28 august 2019, Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov,

a depus cererea de apel motivată, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov, a fost casată

integral hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari, a fost

încasat, în mod solidar, din contul lui Gheorghe Cebotari și Gheorghe Bulancea în

beneficiul lui Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari, suma de 41 217, 94 de lei cu

titlu de prejudiciu material și cheltuielile de judecată în mărime de 11 480 de lei, a

fost încasat, în mod solidar, din contul lui Gheorghe Cebotari și Gheorghe Bulancea

în beneficiul lui Ghennadi Bejenari suma de 3601,75 de lei cu statut de prejudiciu

material cheltuieli pentru tratament; a fost încasat, în mod solidar, din contul lui

Gheorghe Cebotari și Gheorghe Bulancea în beneficiul Raisei Bejenari suma de

2

1020,65 de lei cu statut de prejudiciu material cheltuieli pentru tratament; a fost

încasat din contul lui Gheorghe Bulancea în beneficiul lui Ghennadi Bejenari suma

de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral; a fost încasat din contul lui Gheorghe

Cebotari în beneficiul lui Ghennadi Bejenari suma de 10 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral; a fost încasat din contul lui Gheorghe Bulancea în beneficiul

Raisei Bejenari suma de 7 500 de lei cu titlu de prejudiciu moral; a fost încasat din

contul lui Gheorghe Cebotari în beneficiul Raisei Bejenari suma de 7 500 de lei cu

titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea depusă de Ghennadi Bejenari și Raisa

Bejenari a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că la 06 ianuarie 2006,

aproximativ la orele 13:00-13:30, intimatul Gheorghe Bulancea se deplasa pe

traseul M-14 Brest-Chișinău-Odessa, km 700 cu automobilul de model „Ford

Fiesta”, cu nr. de înmatriculare xxxxx și încâlcind prevederile art. 42 alin. (2), art.

45 alin. (1) lit. d), e) a Regulamentului Circulației Rutiere, conform cărora el este

obligat să conducă mijlocul de transport aproape de marginea dreaptă a

carosabilului, ținând permanent seama de condițiile și situația rutieră, conducând

automobilul în condiții rutiere nefavorabile, neapreciind corect situația rutieră, fără

careva necesitate și-a schimbat direcția de deplasare, ieșind pe contrasens, fapt ce a

generat situație de accident.

În rezultatul acestor acțiuni, apelantul Gheorghe Cebotari deplasându-se cu

autovehiculul de model „Daihatsu Rocky”, număr de înmatriculare zzzzz, pe același

traseu cu intimatul Gheorghe Bulancea, și încălcând prevederile art.42 alin.2), art.

45 alin.1), 2) a Regulamentului Circulației Rutiere, a tamponat automobilul de

model „Opel Cadet”, condus de intimatul Ghennadi Bejenari, unde, în calitate de

pasager se afla soția acestuia-intimata Raisa Bejenari.

Drept urmare, prin sentința judecătoriei Rîșcani din 11 martie 2008, cât și prin

Decizia colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 21 mai 2008, intimatul

Gheorghe Bulancea și apelantul Gheorghe Cebotari, au fost recunoscuți culpabili în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 21 mai 2008 fiind menținută prin

decizia irevocabilă a Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție din 24 septembrie

2008.

În conformitate cu art. 123 alin. (3) CPC, sentința pronunțată de instanța

judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru

instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei

împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai dacă aceste acte au avut loc și numai

în măsura în care au fost săvîrșite de persoana în cauză.

Aici colegiul civil al instanței de apel a menționat că, atât intimatul Ghennadi

Bejenari cât și intimata Raisa Bejenari au fost recunoscute părți vătămată în cauza

penală (fapt constatat prin ordonanțele de recunoaștere în calitate de parte vătămată

din 14.03.2006 anexate la cauza penală).

Totodată, prin sentința sus nominalizată, acțiunea civilă înaintată de către

părțile vătămate Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă.

La acest capitol se reține că, în urma accidentului rutier care a avut loc la

06.01.2006, intimatul Ghennadi Bejenari s-a ales cu diferite leziuni corporale grave

3

ultimului fiindu-i atribuit gradul de dizabilitate de xxxxx, cauza dizabilității fiind

boală obișnuită, fapt confirmat prin Certificatul de dizabilitate (f.d.13, Vol. I), iar

intimatei-reclamantei Raisa Bejenari i-a fost cauzate vătămări corporale medii.

Respectiv, instanța de apel a conchis că intimații-reclamanți Ghennadi

Bejenari și Raisa Bejenari întrunesc toate condițiile ca parte prejudiciată, și prin

urmare sunt în drept să pretindă la o compensare materială cât și morală de la

Gheorghe Bulancea și Gheorghe Cebotari ca urmare acțiunilor săvârșite de ultimii

în privința reclamanților.

Astfel, aplicând prevederile art. 14 alin. (1) și alin. (2), 1398, 616, 1418 Codul

civil, în redacția Legii până la 01 martie 2019, art. 82 și 90 CPC, instanța de apel a

casat integral hotărârea primei instanțe și a emis o hotărâre nouă de admitere

parțială a acțiunii.

La 17 februarie 2020 Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor

Pavlov, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, prima instanță și instanța de apel nu au

pătruns în esența pricinii deduse judecății nu au elucidat și nu au constatat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, au comis erori de drept

procedural și substanțial exprimate prin aplicarea eronată a legii ceea ce în final a

culminat cu emiterea unui act judecătoresc neîntemeiat și ilegal.

A susținut că factura prezentată de intimați, fără număr și fără dată nu putea fi

reținută drept mijloc de probă atât timp, cât nu este dovedită legătura cauzală între

acest înscris și obiectul cauzei, adică prescrierea medicului, data procurării,

confirmarea achitării acestora, etc.

Cu atât mai mult că, la acel moment intimații dețineau polițe de asigurare

medicală obligatorie, prin urmare dânșii au beneficiat de tratament gratuit, adică

achitat din contul fondurilor de asigurare, iar pentru a prezenta cheltuieli

suplimentare urma a fi probat faptul că aceste medicamente nu sunt incluse în lista

aprobată de CNAM, precum și prescrierea medicului.

La fel, a susținut că cheltuielile de transport nu au nicio legătură cu prezenta

cauză.

De asemenea a invocat că, la data producerii accidentului rutier, 06 ianuarie

2006, Cebotari Gheorghe dispunea de asigurare obligatorie de răspundere civilă,

prin urmare acțiunea în această parte urma a fi respinsă, sau acoperirea acestui

prejudiciu urma a fi făcută de compania de asigurări, și acțiunea urma a fi înaintată

împotriva companiei.

Totodată a susținut că, instanța de apel a admis acțiunea în partea reparării

prejudiciului moral în lipsa unor probe pertinente ce ar confirma că intimații ar fi

avut de suferit și prin ce se manifestă caracterul acestor suferințe, or simpla

condamnare penală a apelantului nu este suficientă.

Prin notificarea din 27 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

4

La 01 iunie 2020 Ghennadi Bejenari și Raisa Bejenari au recepționat copia

recursului, însă nu s-au folosit de dreptul de a depune referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel

Bălți a fost recepționată de Gheorghe Cebotari la 20 ianuarie 2020. Prin urmare,

recursul declarat de Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov, la 17

februarie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Cebotari,

reprezentat de avocatul Victor Pavlov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor Pavlov, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gheorghe Cebotari, reprezentat de avocatul Victor

Pavlov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6