2ra-260/20 — încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-260/2020 prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: Gh. Purici) instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu) D E C I Z I E 08 mai 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Nicolae Craiu Galina Stratulat examinând recursurile declarate de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu, și de Oleg Cebanu și Olga Cebanu, reprezentați de avocatul Grigore Popa, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Cebanu și Olga Cebanu împotriva lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, c o n s t a t ă : La 14 mai 2015, Oleg Cebanu și Olga Cebanu au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că Olga Cebanu este proprietara apartamentului XXXXX, mun. Soroca. Reclamanții au menționat că la 04 august 2014 au încheiat un contract de antrepriză în formă verbală cu Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari, ca antreprenori, ultimii obligându-se să efectueze lucrări de reparație în apartamentul XXXXX, mun. Soroca, cu materialele reclamanților, iar Olga Cebanu și Oleg Cebanu s-au obligat să achite prețul lucrărilor executate în sumă totală de 4 300 de euro. Totodată, au convenit de a achita copârâților un avans de 2 150 de euro, la începutul lucrărilor. Astfel, la momentul înțelegerii coreclamanții au achitat copârâților o parte din avans în sumă de 300 de euro, pentru inițierea lucrărilor, iar ulterior, la 05 septembrie 2014, în urma contractării unui credit de la bancă, reclamanții au achitat restul avansului în sumă de 1 850 de euro.

Au indicat că după ce copârâții au primit avansul în mărime de 2 150 de euro au efectuat lucrările de reparație necalitativ. Deși reclamanții au înaintat numeroase pretenții referitor la calitatea lucrărilor, caracterizate prin apariția unor defecte evidente, copârâții de fiecare dată promiteau că vor remedia viciile apărute. 1 Or, reclamanții la sfârșitul lunii octombrie 2014, văzând că calitatea lucrărilor nu se schimbă și copârâții nu reacționau la pretențiile înaintate, au solicitat remedierea gratuită a viciilor depistate sau cel puțin restituirea costului materialelor procurate și folosite la executarea necalitativă a lucrărilor de reparație. În consecință, deși copârâții inițial au fost de acord cu pretențiile înaintate în raport cu calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de către aceștia, ultimii au refuzat de a restitui prejudiciul cauzat, motivând prin faptul că vor avea cheltuieli disproporționate.

De asemenea, au relatat că copârâții au fost de acord să demonteze 18 m.p. de teracotă instalată defectuos în bucătăria apartamentului, procurând din contul lor teracotă de același gen pe care au transmis-o reclamanților. Au mai relatat că în urma multiplelor încercări de a soluționa pe cale amiabilă litigiu dat, copârâții au ignorat și nu au răspuns solicitărilor, mai mult, la 21 noiembrie 2014, copârâții au expediat în adresa reclamanților o scrisoare de preîntâmpinare prin care au recunoscut existența unor relații contractuale de antrepriză încheiate în formă verbală, indicând obiectul contractului, prețul, avansul achitat, enumerarea nemijlocită a lucrărilor executate, iar în final au indicat că, în cazul în care vor fi deranjați în continuare pe subiectul dat, se vor adresa la organele de drept cu plângeri.

La 24 noiembrie 2014, Oleg Cebanu s-a adresat cu o plângere la IP Soroca, pe faptul acțiunilor ilegale ale copârâților, manifestate prin prestarea necalitativă a lucrărilor de reparație, iar la 02 decembrie 2014, în cadrul cercetării la fața locului, reprezentantului poliției i-au fost prezentate rezultatele lucrărilor. Pe cazul dat în privința lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari au fost întocmite procese-verbale cu privire la contravenție în baza art. 263 alin. (1) Cod Contravențional, fiind amendați cu câte 300 de lei fiecare. Ulterior, în vederea constatării calității lucrărilor de reparație executate de copârâți cât și stabilirii mărimii prejudiciului material cauzat, reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize, ca rezultat al cercetărilor efectuate s-a constatat că, prejudiciul material cauzat este de 40 127 lei.

În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat reclamanții au indicat că au suportat suferințe psihice, cauzate prin provocarea unor stări de frustrare și stres profund în legătură cu faptul că apartamentul este într-o stare deplorabilă și inutilizabil conform destinației locative, pentru o perioadă îndelungată. De asemenea starea de stres și frustrare a reclamanților a fost aprofundată și de atitudinea agresivă a copârâților și refuzul de a repara prejudiciul cauzat. Reclamanții au solicitat încasarea solidară de la copârâți a avansului în mărime de 2 150 de euro, a prejudiciului material în mărime de 40 127,56 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 20 000,00 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 02 octombrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central s-a admis parțial acțiunea; s-a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu suma de 2150 de euro, convertiți în lei, la cursul oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova la momentul executării hotărârii, cu titlu de avans, prejudiciul material în mărime de 40 127,56 de lei și prejudiciu moral în mărime de 5 000,00 de lei; s-a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu cheltuielile de judecată în sumă totală de 7 594,50 de lei, compuse din: suma de 5 000,00 de lei - cheltuieli pentru 2 acordarea asistenței juridice și suma de 2 594,50 de lei - cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 10 octombrie 2018, Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Prutean, au declarat apel, prin care au solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. Prin decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Prutean; s-a casat integral hotărârea din 02 octombrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial acțiunea; s-a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu cu titlu de restituire a avansului suma de 2 150 de euro, echivalent în lei moldovenești la momentul executării și cu titlu de reparare a prejudiciu material cauzat suma de 31391,39 de lei.

În rest pretențiile înaintate cu privire la repararea prejudiciului material și moral s-au respins. S-a încasat de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari în mod solidar cheltuieli de judecată în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu în sumă totală de 9 231,71 de lei. Prin încheierea din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a corectat greșeala strecurată în decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin indicarea corectă a sumei dispuse spre încasare substituind în dispozitiv „suma prejudiciului material cauzat de 31 391,39 de lei” cu indicarea corectă „suma prejudiciului material cauzat de 22 414,90 lei”. Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 514, 572, 666, 668, 946, 948, 960, 1398 Cod civil (în vigoare până la 01.03.2019), a considerat ca întemeiate argumentele apelanților, concluzionând în sensul admiterii apelului și casării hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Colegiul civil a reținut că la 04 august 2014, Oleg Cebanu și Olga Cebanu au încheiat în formă verbală cu Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari și Dmitrii Șindila un contract de antrepriză, conform căruia antreprenorii în persoana pârâților s-au obligat să efectueze lucrări de reparație în apartamentul XXXXX, mun. Soroca, iar clienții, în persoana reclamanților, s-au obligat să achite prețul convenit pentru executarea lucrărilor de reparație în mărime de 4 300 de euro, inițial fiind achitată pârâților suma de 2 150 de euro, cu titlu de avans. De asemenea, instanța a învederat că faptul existenței relațiilor de prestare a serviciilor de reparație a apartamentului și încheierea contractului de antrepriză în formă verbală nu a fost negat în ședința de judecată de către pârâți și avocatul acestora.

În confirmarea existenței contractului de antrepriză, Colegiul a mai reținut și preavizarea din 21 noiembrie 2014, expediată lui Oleg Cebanu, conform căreia pârâții au recunoscut existența relațiilor de antrepriză apărute în urma unei înțelegeri verbale cu reclamanții privind efectuarea lucrărilor de reparație, prețul acestor lucrări, avansul achitat și enumerarea nemijlocită a lucrărilor efectuate (f.d. 27, 28, Vol. I). Colegiul a constatat că pe parcursul executării lucrărilor de reparație reclamanții au înaintat numeroase pretenții pârâților referitoare la calitatea lucrărilor, caracterizate prin apariția unor defecte vizuale, iar ultimii promiteau că viciile vor fi remediate. 3 Totodată, instanța de apel a menționat că pârâții au procurat doar 18 m.p.

de teracotă, instalată defectuos în bucătăria imobilului, pe care au transmis-o reclamanților, în rest au refuzat restituirea prejudiciului. De altfel, Colegiul a relevat că pe faptul prestării necalitative a lucrărilor de reparație, la 24 noiembrie 2014, Oleg Cebanu s-a adresat cu plângere la IP Soroca, iar la 09 decembrie 2014 în privința lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari fiind întocmite procese-verbale contravenționale în baza art. 263 alin. (1) Cod Contravențional, pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător, ultimii fiind sancționați cu amendă a câte 300 de lei fiecare. Mai mult, Colegiul a menționat că conform raportului de constatare tehnico- științifică nr. 335 din 17 decembrie 2014 a fost suspus cercetării bunul imobil, apartamentul XXXXX, mun.

Soroca, care aparține cu drept de proprietate lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu, fiind depistat că lucrările de reparație executate în interiorul bunului imobil, au fost efectuate de către persoane fizice necalificate în domeniul construcțiilor, cu abateri de la procesul tehnologic de execuție, care nu permit exploatarea bunului imobil conform destinației, fiind necesară executarea lucrărilor de reparație capitală cu înlăturarea viciilor materiale depistate. La rândul său, în acest raport s-a stabilit că costul total al materialelor de construcție folosite la lucrările de reparație constituie suma de 22 414,90 lei, iar costul lucrărilor de demontare în scopul remedierii viciilor constituie suma de 17712,66 lei.

(f.d. 8-26 Vol. I) Totodată, prin raportul de expertiză repetat nr. 346 din 25 septembrie 2017 a fost supus cercetării bunul imobil în litigiu unde s-a depistat că în toate încăperile s-au executat lucrări de reparație capitală, inclusiv cu modificarea soluției arhitectural-constructivă și materialelor primare. Lucrările de reparație diferă de lucrările demarate anterior în perioada 04 august 2014 – 01 noiembrie 2014 și lucrările anterioare nu s-au păstrat, fiind demontate integral. Lucrările de reparație, resistematizare, finisaj demarate în interiorul bunului imobil în perioada 04 august 2014 – 01 noiembrie 2014, au fost executate de persoane necalificate în domeniul construcțiilor, cu abateri de la procesul tehnologic de execuție.

Astfel, lucrările de reparație executate necorespunzător urmau a fi înlăturate doar prin executarea unor lucrări inițiale de reparație în vederea înlăturării viciilor materiale. Costul materialelor folosite la lucrările de reparație în perioada 04 august 2014 - 01 noiembrie 2014, au constituit suma de 22 414,90 lei, costul lucrărilor de demontare au constituit suma de 17 712,66 lei, iar costul manoperei la lucrările de reparație, conform prețurilor de piață, au constituit suma de 31 263,64 lei. (f.d. 2-24 Vol. II) Din aceste considerente instanța de apel a concluzionat de a admite acțiunea reclamanților privind repararea prejudiciului material dar nu în mărimea solicitată, deoarece, aceasta nu și-a găsit suport probatoriu.

La 16 decembrie 2019, Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu, au declarat recurs, prin care au solicitat, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare instanței de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat că instanța de judecată a aplicat eronat și a interpretat greșit normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 4 Totodată, recurenții în susținerea recursului a indicat motive de fapt și de drept similare celor expuse pe parcursul cauzei în instanțele de judecată ierarhic inferioare.

La 30 decembrie 2019, Oleg Cebanu și Olga Cebanu, reprezentați de avocatul Grigore Popa, au declarat recurs, prin care au solicitat, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că instanța de judecată a aplicat în mod eronat legea și a apreciat arbitrar probele prezente la actele cauzei, ceea ce a dus la emiterea unei soluții greșite, pe când prima instanță a dat o apreciere corectă materialului probator, aplicând corect normele de drept material și emis o hotărâre întemeiată și legală. În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 19 septembrie 2019. Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei motivate prin scrisoarea de însoțire din 15 noiembrie 2019 (f.d. 206, Vol. II), recurenții recepționând copia recursului la 18 noiembrie 2019 și 20 noiembrie 2019, fapt confirmat prin avizele de recepție (f.d. 207-220, Vol. II). Astfel, recursurile declarate la 16 decembrie 2019 și la 30 decembrie 2019, sunt în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 13 ianuarie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-260/20, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data recepționării (f.d. 17, Vol. III). Conform avizelor de recepție, copia recursului a fost recepționată la 15 ianuarie 2020 de avocatul Grigore Popa și la 30 ianuarie 2020 de avocatul Lilian Pruteanu, iar intimații nu au recepționat copia recursurilor, scrisorile fiind restituite instanței cu mențiunile „nereclamat” și „necunoscut” (f.d. 20-31, Vol. III). Astfel, la 21 ianuarie 2020, avocatul Grigore Popa a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu.

Prin încheierea din 26 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursurile declarate de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu, și de Oleg Cebanu și Olga Cebanu, reprezentați de avocatul Grigore Popa, au fost considerate admisibile și au fost fixate spre examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului recursului. În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, 5 întrucât argumentele expuse în cererile de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse. Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea recursurilor cu casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag.

84, 98). În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă, Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural. Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că Oleg Cebanu și Olga Cebanu înaintând acțiune în instanță împotriva lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari au solicitat încasarea solidară de la copârâți a avansului în mărime de 2 150 de euro, a prejudiciului material în mărime de 40 127,56 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 20 000,00 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea din 02 octombrie 2018 a admis parțial acțiunea; a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu suma de 2150 de euro, convertiți în lei, la cursul oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova la momentul executării hotărârii, cu titlu de avans, prejudiciul material în mărime de 40 127,56 de lei și prejudiciu moral în mărime de 5 000,00 de lei; a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu cheltuielile de judecată în sumă totală de 7 594,50 de lei, compuse din: suma de 5 000,00 de lei - cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice și suma de 2 594,50 de lei - cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii.

6 Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat a admite apelul declarat de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Prutean; a casa integral hotărârea din 02 octombrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și a pronunța o nouă hotărâre prin care a admis parțial acțiunea; a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu cu titlu de restituire a avansului suma de 2 150 de euro, echivalent în lei moldovenești la momentul executării și cu titlu de reparare a prejudiciu material cauzat suma de 22 414,90 lei. În rest pretențiile înaintate cu privire la repararea prejudiciului material și moral s-au respins.

A încasat de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari în mod solidar cheltuieli de judecată în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu în sumă totală de 9 231,71 de lei. În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate. În sensul art. 130 alin. (2) - (4) Cod de procedură civilă, nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele. În concordanță cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 241 alin. (5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al hotărârii. Art. 373 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, stabilește că instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

7 De altfel, în conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural și material, prin ce se impune casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în următoarele circumstanțe.

Deci, în cardul derulării procesului judiciar s-a constatat că la 04 august 2014 reclamanții au încheiat cu pârâții un contract de antrepriză în formă verbală, ultimii obligându-se să efectueze lucrări de reparație în apartamentul XXXXX, mun. Soroca, cu materialele reclamanților, iar Olga Cebanu și Oleg Cebanu s-au obligat să achite prețul lucrărilor executate în sumă totală de 4 300 de euro. Totodată, au convenit de a achita copârâților un avans de 2 150 de euro, la începutul lucrărilor. După primirea avansului în mărime de 2 150 de euro, pârâții au demarat lucrările de reparație, însă acestea au fost efectuate necalitativ.

Deși, reclamanții au înaintat numeroase pretenții referitor la calitatea lucrărilor, caracterizate prin apariția unor defecte evidente, au solicitat remedierea gratuită a viciilor depistate sau cel puțin restituirea costului materialelor procurate și folosite la executarea necalitativă a lucrărilor de reparație, or, aceștia nu și-au onorat obligațiunile. Colegiul reține că instanța de apel a concluzionat în sensul casării hotărârii primei instanțe și adoptării unei noi hotărâri prin care a admis parțial acțiunea, dispunând încasarea avansului și a prejudiciului material cauzat. Or, instanța de recurs ține să menționeze că la adoptarea soluției instanța de apel a aplicat norme materiale care nu sunt aplicabile speței, și-a întemeiat concluziile în baza normelor materiale ce se referă la arvună.

Urmează a specifica că arvuna este o sumă de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părți pentru a confirma încheierea contractului și a-i garanta executarea, iar plata în avans este un mijloc de garantare a executării contractului și reprezintă o plată preventivă. Deosebirea dintre aceste două noțiuni rezidă din faptul că avansul nu este în stare să confirme încheierea contractului și să garanteze executarea serviciilor. Consumatorul care a efectuat o plată în avans este în drept să pretindă restituirea, practic în toate cazurile de neexecutare a contractului, iar prestatorul de servicii care a primit avansul, nu poate fi obligat nici într-un caz să restituie dublul plății primite, ca în cazul arvunei.

Mai mult, Colegiul constată că instanța de apel a apreciat eronat probele prezentate și li-a dat o apreciere greșită, efectuând un calcul eronat al mărimii sumei prejudiciului material cauzat. Așadar, instanța de apel a reținut, din ambele rapoarte de expertiză că suma pentru materialele de construcții folosite pentru repararea apartamentului litigios, în perioada 04 august 2014 – 01 octombrie 2014, a constituit 22 414,90 lei. Totodată, instanța de apel a specificat că în costul materialelor de construcție a fost inclusă și valoarea gresiei instalate, care însă, a fost restituită de pârâți și 8 reinstalată la bucătărie (4 697,24 de lei), respectiv costul materialelor de construcție constituind 17 717,66 lei.

Consecvent, instanța de apel a reținut, conform Suplimentul la raportul de expertiză judiciară nr. 346 din 25 septembrie 2017, efectuat după finisarea lucrărilor de remediere a neajunsurilor reparației, că lucrările de demontare au fost executate parțial și nu integral, ba mai mult, unele lucrări diferă după remediere de aspectul arhitectural anterior, comandat de clienți. În așa mod, suma finală de demontare demarată în interiorul imobilului constituind 7620,06 de lei, iar, prejudicial material cauzat constituind în total suma de 25 337,72 de lei. Or, necătînd la cele relatate, instanța de apel dispus spre încasare prejudicial material în sumă de 31 391,39 de lei, corectată ulterior, în suma de 22 414,90 de lei.

Reieșind din cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de apelanți și intimați în coroborare cu cumul de probe prezent la dosar, iar faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate. În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui înscris sau altuia.

Or, instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27). Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării apelului. 9 Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”. Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”.

CEDO nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33). Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală de a motiva hotărârea adoptată. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu materialele dosarului, argumentele invocate în recursuri, conchide că instanța de apel, s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care anumite argumente invocate de părți nu au fost reținute, nefiind nici supuse aprecierii. Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește. Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO, motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și 10 simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei. Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admit recursurile declarate de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu, și de Oleg Cebanu și Olga Cebanu, reprezentați de avocatul Grigore Popa. Se casează integral decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Cebanu și Olga Cebanu împotriva lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari cu privire la repararea prejudiciului material și moral, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Nicolae Craiu Galina Stratulat 11