2ra-260/20 — încasarea prejudiciului material

2ra-260/20 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-260/2020

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: Gh. Purici)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

D E C I Z I E

08 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursurile declarate de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari,

Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu, și de Oleg Cebanu și

Olga Cebanu, reprezentați de avocatul Grigore Popa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Cebanu și

Olga Cebanu împotriva lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari cu

privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 14 mai 2015, Oleg Cebanu și Olga Cebanu au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari cu privire

la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că Olga Cebanu este proprietara

apartamentului XXXXX, mun. Soroca.

Reclamanții au menționat că la 04 august 2014 au încheiat un contract de

antrepriză în formă verbală cu Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile

Cojuhari, ca antreprenori, ultimii obligându-se să efectueze lucrări de reparație în

apartamentul XXXXX, mun. Soroca, cu materialele reclamanților, iar Olga Cebanu

și Oleg Cebanu s-au obligat să achite prețul lucrărilor executate în sumă totală de 4

300 de euro. Totodată, au convenit de a achita copârâților un avans de 2 150 de

euro, la începutul lucrărilor.

Astfel, la momentul înțelegerii coreclamanții au achitat copârâților o parte din

avans în sumă de 300 de euro, pentru inițierea lucrărilor, iar ulterior, la 05

septembrie 2014, în urma contractării unui credit de la bancă, reclamanții au

achitat restul avansului în sumă de 1 850 de euro.

Au indicat că după ce copârâții au primit avansul în mărime de 2 150 de euro

au efectuat lucrările de reparație necalitativ.

Deși reclamanții au înaintat numeroase pretenții referitor la calitatea

lucrărilor, caracterizate prin apariția unor defecte evidente, copârâții de fiecare dată

promiteau că vor remedia viciile apărute.

1

Or, reclamanții la sfârșitul lunii octombrie 2014, văzând că calitatea lucrărilor

nu se schimbă și copârâții nu reacționau la pretențiile înaintate, au solicitat

remedierea gratuită a viciilor depistate sau cel puțin restituirea costului

materialelor procurate și folosite la executarea necalitativă a lucrărilor de reparație.

În consecință, deși copârâții inițial au fost de acord cu pretențiile înaintate în

raport cu calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de către aceștia, ultimii

au refuzat de a restitui prejudiciul cauzat, motivând prin faptul că vor avea

cheltuieli disproporționate.

De asemenea, au relatat că copârâții au fost de acord să demonteze 18 m.p. de

teracotă instalată defectuos în bucătăria apartamentului, procurând din contul lor

teracotă de același gen pe care au transmis-o reclamanților.

Au mai relatat că în urma multiplelor încercări de a soluționa pe cale amiabilă

litigiu dat, copârâții au ignorat și nu au răspuns solicitărilor, mai mult, la 21

noiembrie 2014, copârâții au expediat în adresa reclamanților o scrisoare de

preîntâmpinare prin care au recunoscut existența unor relații contractuale de

antrepriză încheiate în formă verbală, indicând obiectul contractului, prețul,

avansul achitat, enumerarea nemijlocită a lucrărilor executate, iar în final au indicat

că, în cazul în care vor fi deranjați în continuare pe subiectul dat, se vor adresa la

organele de drept cu plângeri.

La 24 noiembrie 2014, Oleg Cebanu s-a adresat cu o plângere la IP Soroca, pe

faptul acțiunilor ilegale ale copârâților, manifestate prin prestarea necalitativă a

lucrărilor de reparație, iar la 02 decembrie 2014, în cadrul cercetării la fața locului,

reprezentantului poliției i-au fost prezentate rezultatele lucrărilor. Pe cazul dat în

privința lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari au fost întocmite

procese-verbale cu privire la contravenție în baza art. 263 alin. (1) Cod

Contravențional, fiind amendați cu câte 300 de lei fiecare.

Ulterior, în vederea constatării calității lucrărilor de reparație executate de

copârâți cât și stabilirii mărimii prejudiciului material cauzat, reclamanții au

solicitat efectuarea unei expertize, ca rezultat al cercetărilor efectuate s-a constatat

că, prejudiciul material cauzat este de 40 127 lei.

În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat reclamanții au indicat că au

suportat suferințe psihice, cauzate prin provocarea unor stări de frustrare și stres

profund în legătură cu faptul că apartamentul este într-o stare deplorabilă și

inutilizabil conform destinației locative, pentru o perioadă îndelungată. De

asemenea starea de stres și frustrare a reclamanților a fost aprofundată și de

atitudinea agresivă a copârâților și refuzul de a repara prejudiciul cauzat.

Reclamanții au solicitat încasarea solidară de la copârâți a avansului în

mărime de 2 150 de euro, a prejudiciului material în mărime de 40 127,56 de lei, a

prejudiciului moral în mărime de 20 000,00 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 02 octombrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central s-a

admis parțial acțiunea; s-a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii

Șindila, Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu suma de

2150 de euro, convertiți în lei, la cursul oficial al Băncii Naționale a Republicii

Moldova la momentul executării hotărârii, cu titlu de avans, prejudiciul material în

mărime de 40 127,56 de lei și prejudiciu moral în mărime de 5 000,00 de lei; s-a

încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari în

beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu cheltuielile de judecată în sumă totală

de 7 594,50 de lei, compuse din: suma de 5 000,00 de lei - cheltuieli pentru

2

acordarea asistenței juridice și suma de 2 594,50 de lei - cheltuieli pentru achitarea

taxei de stat la depunerea acțiunii.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 10 octombrie

2018, Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul

Lilian Prutean, au declarat apel, prin care au solicitat casarea acesteia cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de

avocatul Lilian Prutean; s-a casat integral hotărârea din 02 octombrie 2018 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a

admis parțial acțiunea; s-a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii

Șindila și Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu cu titlu de

restituire a avansului suma de 2 150 de euro, echivalent în lei moldovenești la

momentul executării și cu titlu de reparare a prejudiciu material cauzat suma de

31391,39 de lei. În rest pretențiile înaintate cu privire la repararea prejudiciului

material și moral s-au respins. S-a încasat de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila

și Vasile Cojuhari în mod solidar cheltuieli de judecată în beneficiul lui Oleg

Cebanu și Olgăi Cebanu în sumă totală de 9 231,71 de lei.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a corectat

greșeala strecurată în decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin

indicarea corectă a sumei dispuse spre încasare substituind în dispozitiv „suma

prejudiciului material cauzat de 31 391,39 de lei” cu indicarea corectă „suma

prejudiciului material cauzat de 22 414,90 lei”.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 514, 572, 666, 668,

946, 948, 960, 1398 Cod civil (în vigoare până la 01.03.2019), a considerat ca

întemeiate argumentele apelanților, concluzionând în sensul admiterii apelului și

casării hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Colegiul civil a reținut că la 04 august 2014, Oleg Cebanu și Olga Cebanu au

încheiat în formă verbală cu Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari și Dmitrii Șindila

un contract de antrepriză, conform căruia antreprenorii în persoana pârâților s-au

obligat să efectueze lucrări de reparație în apartamentul XXXXX, mun. Soroca, iar

clienții, în persoana reclamanților, s-au obligat să achite prețul convenit pentru

executarea lucrărilor de reparație în mărime de 4 300 de euro, inițial fiind achitată

pârâților suma de 2 150 de euro, cu titlu de avans.

De asemenea, instanța a învederat că faptul existenței relațiilor de prestare a

serviciilor de reparație a apartamentului și încheierea contractului de antrepriză în

formă verbală nu a fost negat în ședința de judecată de către pârâți și avocatul

acestora.

În confirmarea existenței contractului de antrepriză, Colegiul a mai reținut și

preavizarea din 21 noiembrie 2014, expediată lui Oleg Cebanu, conform căreia

pârâții au recunoscut existența relațiilor de antrepriză apărute în urma unei

înțelegeri verbale cu reclamanții privind efectuarea lucrărilor de reparație, prețul

acestor lucrări, avansul achitat și enumerarea nemijlocită a lucrărilor efectuate (f.d.

27, 28, Vol. I).

Colegiul a constatat că pe parcursul executării lucrărilor de reparație

reclamanții au înaintat numeroase pretenții pârâților referitoare la calitatea

lucrărilor, caracterizate prin apariția unor defecte vizuale, iar ultimii promiteau că

viciile vor fi remediate.

3

Totodată, instanța de apel a menționat că pârâții au procurat doar 18 m.p. de

teracotă, instalată defectuos în bucătăria imobilului, pe care au transmis-o

reclamanților, în rest au refuzat restituirea prejudiciului.

De altfel, Colegiul a relevat că pe faptul prestării necalitative a lucrărilor de

reparație, la 24 noiembrie 2014, Oleg Cebanu s-a adresat cu plângere la IP Soroca,

iar la 09 decembrie 2014 în privința lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila și

Vasile Cojuhari fiind întocmite procese-verbale contravenționale în baza art. 263

alin. (1) Cod Contravențional, pentru practicarea ilegală a activității de

întreprinzător, ultimii fiind sancționați cu amendă a câte 300 de lei fiecare.

Mai mult, Colegiul a menționat că conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 335 din 17 decembrie 2014 a fost suspus cercetării bunul imobil,

apartamentul XXXXX, mun. Soroca, care aparține cu drept de proprietate lui Oleg

Cebanu și Olgăi Cebanu, fiind depistat că lucrările de reparație executate în

interiorul bunului imobil, au fost efectuate de către persoane fizice necalificate în

domeniul construcțiilor, cu abateri de la procesul tehnologic de execuție, care nu

permit exploatarea bunului imobil conform destinației, fiind necesară executarea

lucrărilor de reparație capitală cu înlăturarea viciilor materiale depistate. La rândul

său, în acest raport s-a stabilit că costul total al materialelor de construcție folosite

la lucrările de reparație constituie suma de 22 414,90 lei, iar costul lucrărilor de

demontare în scopul remedierii viciilor constituie suma de 17712,66 lei. (f.d. 8-26

Vol. I)

Totodată, prin raportul de expertiză repetat nr. 346 din 25 septembrie 2017 a

fost supus cercetării bunul imobil în litigiu unde s-a depistat că în toate încăperile

s-au executat lucrări de reparație capitală, inclusiv cu modificarea soluției

arhitectural-constructivă și materialelor primare. Lucrările de reparație diferă de

lucrările demarate anterior în perioada 04 august 2014 – 01 noiembrie 2014 și

lucrările anterioare nu s-au păstrat, fiind demontate integral. Lucrările de reparație,

resistematizare, finisaj demarate în interiorul bunului imobil în perioada 04 august

2014 – 01 noiembrie 2014, au fost executate de persoane necalificate în domeniul

construcțiilor, cu abateri de la procesul tehnologic de execuție. Astfel, lucrările de

reparație executate necorespunzător urmau a fi înlăturate doar prin executarea unor

lucrări inițiale de reparație în vederea înlăturării viciilor materiale. Costul

materialelor folosite la lucrările de reparație în perioada 04 august 2014 - 01

noiembrie 2014, au constituit suma de 22 414,90 lei, costul lucrărilor de demontare

au constituit suma de 17 712,66 lei, iar costul manoperei la lucrările de reparație,

conform prețurilor de piață, au constituit suma de 31 263,64 lei. (f.d. 2-24 Vol. II)

Din aceste considerente instanța de apel a concluzionat de a admite acțiunea

reclamanților privind repararea prejudiciului material dar nu în mărimea solicitată,

deoarece, aceasta nu și-a găsit suport probatoriu.

La 16 decembrie 2019, Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila,

reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu, au declarat recurs, prin care au solicitat,

casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare instanței de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de judecată a aplicat eronat și a

interpretat greșit normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a

cauzei, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

Totodată, recurenții în susținerea recursului a indicat motive de fapt și de

drept similare celor expuse pe parcursul cauzei în instanțele de judecată ierarhic

inferioare.

La 30 decembrie 2019, Oleg Cebanu și Olga Cebanu, reprezentați de avocatul

Grigore Popa, au declarat recurs, prin care au solicitat, casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de judecată a aplicat în mod

eronat legea și a apreciat arbitrar probele prezente la actele cauzei, ceea ce a dus la

emiterea unei soluții greșite, pe când prima instanță a dat o apreciere corectă

materialului probator, aplicând corect normele de drept material și emis o hotărâre

întemeiată și legală.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 19 septembrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 15 noiembrie 2019 (f.d. 206, Vol. II),

recurenții recepționând copia recursului la 18 noiembrie 2019 și 20 noiembrie

2019, fapt confirmat prin avizele de recepție (f.d. 207-220, Vol. II).

Astfel, recursurile declarate la 16 decembrie 2019 și la 30 decembrie 2019,

sunt în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 13 ianuarie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-260/20, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 17, Vol. III).

Conform avizelor de recepție, copia recursului a fost recepționată la 15

ianuarie 2020 de avocatul Grigore Popa și la 30 ianuarie 2020 de avocatul Lilian

Pruteanu, iar intimații nu au recepționat copia recursurilor, scrisorile fiind restituite

instanței cu mențiunile „nereclamat” și „necunoscut” (f.d. 20-31, Vol. III). Astfel,

la 21 ianuarie 2020, avocatul Grigore Popa a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii

Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu.

Prin încheierea din 26 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursurile

declarate de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii Șindila, reprezentați de

avocatul Lilian Pruteanu, și de Oleg Cebanu și Olga Cebanu, reprezentați de

avocatul Grigore Popa, au fost considerate admisibile și au fost fixate spre

examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

5

întrucât argumentele expuse în cererile de recurs și referință au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurenta și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursurilor cu casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, pentru

motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că Oleg Cebanu și Olga Cebanu înaintând acțiune în

instanță împotriva lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari au

solicitat încasarea solidară de la copârâți a avansului în mărime de 2 150 de euro, a

prejudiciului material în mărime de 40 127,56 de lei, a prejudiciului moral în

mărime de 20 000,00 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea

din 02 octombrie 2018 a admis parțial acțiunea; a încasat în mod solidar de la

Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu

și Olgăi Cebanu suma de 2150 de euro, convertiți în lei, la cursul oficial al Băncii

Naționale a Republicii Moldova la momentul executării hotărârii, cu titlu de avans,

prejudiciul material în mărime de 40 127,56 de lei și prejudiciu moral în mărime de

5 000,00 de lei; a încasat în mod solidar de la Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila,

Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu cheltuielile de

judecată în sumă totală de 7 594,50 de lei, compuse din: suma de 5 000,00 de lei -

cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice și suma de 2 594,50 de lei - cheltuieli

pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii.

6

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău a

concluzionat a admite apelul declarat de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari,

Dmitrii Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Prutean; a casa integral hotărârea

din 02 octombrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și a pronunța o nouă

hotărâre prin care a admis parțial acțiunea; a încasat în mod solidar de la Ghenadie

Bejenari, Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari în beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi

Cebanu cu titlu de restituire a avansului suma de 2 150 de euro, echivalent în lei

moldovenești la momentul executării și cu titlu de reparare a prejudiciu material

cauzat suma de 22 414,90 lei. În rest pretențiile înaintate cu privire la repararea

prejudiciului material și moral s-au respins. A încasat de la Ghenadie Bejenari,

Dmitrii Șindila și Vasile Cojuhari în mod solidar cheltuieli de judecată în

beneficiul lui Oleg Cebanu și Olgăi Cebanu în sumă totală de 9 231,71 de lei.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În sensul art. 130 alin. (2) - (4) Cod de procedură civilă, nici un fel de probe

nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea

lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În concordanță cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 241 alin. (5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare

se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărârii.

Art. 373 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, stabilește că instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care

motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

7

De altfel, în conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă,

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată cu

încălcarea normelor de drept procedural și material, prin ce se impune casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în următoarele circumstanțe.

Deci, în cardul derulării procesului judiciar s-a constatat că la 04 august 2014

reclamanții au încheiat cu pârâții un contract de antrepriză în formă verbală, ultimii

obligându-se să efectueze lucrări de reparație în apartamentul XXXXX, mun.

Soroca, cu materialele reclamanților, iar Olga Cebanu și Oleg Cebanu s-au obligat

să achite prețul lucrărilor executate în sumă totală de 4 300 de euro. Totodată, au

convenit de a achita copârâților un avans de 2 150 de euro, la începutul lucrărilor.

După primirea avansului în mărime de 2 150 de euro, pârâții au demarat

lucrările de reparație, însă acestea au fost efectuate necalitativ.

Deși, reclamanții au înaintat numeroase pretenții referitor la calitatea

lucrărilor, caracterizate prin apariția unor defecte evidente, au solicitat remedierea

gratuită a viciilor depistate sau cel puțin restituirea costului materialelor procurate

și folosite la executarea necalitativă a lucrărilor de reparație, or, aceștia nu și-au

onorat obligațiunile.

Colegiul reține că instanța de apel a concluzionat în sensul casării hotărârii

primei instanțe și adoptării unei noi hotărâri prin care a admis parțial acțiunea,

dispunând încasarea avansului și a prejudiciului material cauzat.

Or, instanța de recurs ține să menționeze că la adoptarea soluției instanța de

apel a aplicat norme materiale care nu sunt aplicabile speței, și-a întemeiat

concluziile în baza normelor materiale ce se referă la arvună.

Urmează a specifica că arvuna este o sumă de bani sau un alt bun pe care o

parte contractantă o dă celeilalte părți pentru a confirma încheierea contractului și

a-i garanta executarea, iar plata în avans este un mijloc de garantare a executării

contractului și reprezintă o plată preventivă. Deosebirea dintre aceste două noțiuni

rezidă din faptul că avansul nu este în stare să confirme încheierea contractului și

să garanteze executarea serviciilor. Consumatorul care a efectuat o plată în avans

este în drept să pretindă restituirea, practic în toate cazurile de neexecutare a

contractului, iar prestatorul de servicii care a primit avansul, nu poate fi obligat nici

într-un caz să restituie dublul plății primite, ca în cazul arvunei.

Mai mult, Colegiul constată că instanța de apel a apreciat eronat probele

prezentate și li-a dat o apreciere greșită, efectuând un calcul eronat al mărimii

sumei prejudiciului material cauzat.

Așadar, instanța de apel a reținut, din ambele rapoarte de expertiză că suma

pentru materialele de construcții folosite pentru repararea apartamentului litigios,

în perioada 04 august 2014 – 01 octombrie 2014, a constituit 22 414,90 lei.

Totodată, instanța de apel a specificat că în costul materialelor de construcție

a fost inclusă și valoarea gresiei instalate, care însă, a fost restituită de pârâți și

8

reinstalată la bucătărie (4 697,24 de lei), respectiv costul materialelor de

construcție constituind 17 717,66 lei.

Consecvent, instanța de apel a reținut, conform Suplimentul la raportul de

expertiză judiciară nr. 346 din 25 septembrie 2017, efectuat după finisarea

lucrărilor de remediere a neajunsurilor reparației, că lucrările de demontare au fost

executate parțial și nu integral, ba mai mult, unele lucrări diferă după remediere de

aspectul arhitectural anterior, comandat de clienți.

În așa mod, suma finală de demontare demarată în interiorul imobilului

constituind 7620,06 de lei, iar, prejudicial material cauzat constituind în total suma

de 25 337,72 de lei.

Or, necătînd la cele relatate, instanța de apel dispus spre încasare prejudicial

material în sumă de 31 391,39 de lei, corectată ulterior, în suma de 22 414,90 de

lei.

Reieșind din cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de

apelanți și intimați în coroborare cu cumul de probe prezent la dosar, iar faptul dat

indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept

procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a

cauzei deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii

contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată

să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele, rezultând din prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

9

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că

„... o funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste,

precum și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării

justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea adoptată.

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat, or dreptul în cauză include

nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recursuri, conchide că instanța de

apel, s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a

considerat aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale

cauzei și probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază

concluziile privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care

anumite argumente invocate de părți nu au fost reținute, nefiind nici supuse

aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

10

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de Ghenadie Bejenari, Vasile Cojuhari, Dmitrii

Șindila, reprezentați de avocatul Lilian Pruteanu, și de Oleg Cebanu și Olga

Cebanu, reprezentați de avocatul Grigore Popa.

Se casează integral decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Cebanu și Olga

Cebanu împotriva lui Ghenadie Bejenari, Dmitrii Șindila, Vasile Cojuhari cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

11