2ra-39/20 — încasarea prejudiciului material

2ra-39/20 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-2122/2019

2ra-39/2020

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud: S. Godorogea)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru)

D E C I Z I E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Vitalie Valuță,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Valuță

împotriva Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit”

Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Andrei Druță cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier,

împotriva deciziei din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 09 octombrie 2017, Vitalie Valuță a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Andrei Druță cu privire

la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 07 octombrie 2014 pe traseul

Brest-Chișinău-Odessa, la km 108 a traseului, la intrare în sat. Răcăria, raionul

Rîșcani, s-a produs accidentul rutier cu implicarea unității de transport de model

„Skoda Octavia”, nr. de înmatriculare XXXXX, condus de Andrei Druță și unitatea

de transport de model „Vaz 2107”, nr. de înmatriculare XXXXX, condus de

reclamant.

Reclamantul a menționat că în rezultatul accidentului rutier i-au fost cauzate

vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 de

zile. Iar, conform sentinței din 22 decembrie 2015 a Judecătorești Rîșcani vinovat

de comiterea accidentului din 07 octombrie 2014 a fost recunoscut Andrei Druță.

Vitalie Valuță a invocat că la momentul comiterii accidentului rutier

nominalizat supra, Andrei Druță deținea poliția de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă, seria RCAI-001063503 din 04 septembrie 2014

eliberat de ÎM CIA „Transelit” SA.

Astfel, reclamantul a indicat că a suportat un prejudiciu material constituit din

cheltuielile de tratament, operare, protezare și procurarea medicamentelor, în sumă

1

de 49 893 de lei, fiindu-i stabilit gradul de dezabilitate accentuat, capacitatea de

muncă fiind păstrată în proporție de 25-40%.

Reclamantul a menționat că în urma accidentului rutier din 07 octombrie 2014

i-a fost păstrată capacitatea de muncă în proporție de 40% și nu se poate angaja la

serviciu, motiv din care urmează a-i fi achitată o despăgubire în rate lunare, în

sumă de 600 de lei.

La fel, reclamantul a invocat că până la accidentul rutier nu a fost angajat în

câmpul muncii, deoarece a lucrat peste hotarele țării, respectiv venitul mediu lunar

urmează a fi considerat salariul minim pe țară. Pentru anul 2015, începând cu data

de 01 mai 2015, salariul minim garantat de stat a fost majorat cu 250 de lei și

stabilit în mărime de 1900 de lei, pentru anul 2016, începând cu 01 mai 2016,

salariul minim garantat de stat a fost majorat cu 200 de lei și stabilit în mărime de 2

100 de lei, iar pentru anul 2017 începând cu 01 mai 2017, a fost de 2 380 de lei.

Vitalie Valuță a invocat că salariu pierdut pentru perioada de 28 ianuarie 2015

- 31 decembrie 2015 constituie 7 871,52 de lei, pentru perioada de la 01 ianuarie

2016 - 31 ianuarie 2017 constituie suma de 11 127,48 de lei și pentru perioada de

la 01 februarie 2017 - 01 octombrie 2017 constituie suma de 12 927,36 de lei, iar

în total constituie - 31926,36 de lei, sumă ce nu depășește cuantumul răspunderii

asigurătorului.

De asemenea, reclamantul a solicitat și încasarea indemnizației lunare până la

anularea invalidității în mărime de 1 405,92 lei.

A mai menționat că la 05 decembrie 2016 a înaintat o cerere la una din

filialele din mun. Bălți a ÎM CIA „Transelit” SA, prin care a solicitat deschiderea

dosarului de daune. Iar, prin scrisoarea nr. 005 ED din 30 ianuarie 2017, pârâta a

refuzat achitarea despăgubirii de asigurare, motivând că Vitalie Valuță în cadrul

ședinței de judecată din cadrul cauzei penale a declarat că nu are careva pretenții

de ordin material și moral față de Andrei Druță.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 1301,

1307, 1315 Cod civil, art. 3, 14, 15, 22, 25 al Legii cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-

XVI din 22 decembrie 2006.

Prin urmare, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la ÎM CIA

„Transelit” SA în beneficiul lui său a sumei în mărime de 49 893 de lei, cu titlul de

cheltuieli de tratament medical, a sumei de 31 926,36 de lei cu titlul de partea din

salariul pierdut și o indemnizație materială lunară până la anularea invalidității în

mărime de 1405,92 lei.

Prin hotărârea din 26 februarie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie

Valuță împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Andrei Druță cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier.

Prin decizia din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat

de Vitalie Valuță, s-a casat integral hotărârea din 26 februarie 2018 a Judecătoriei

Drochia, sediul Rîșcani și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Valuță

împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Andrei Druță cu privire

la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 26 septembrie 2018, Vitalie

Valuță a contesta-o cu recurs și a solicitat casarea acesteia.

2

Prin decizia din 16 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Vitalie Valuță; a fost casată decizia din 07 iunie 2018 a Curții

de Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie

Valuță împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Andrei Druță cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bălți prin decizia din 25 iunie 2019 a

respins apelul declarat de Vitalie Valuță și a menținut hotărârea din 26 februarie

2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 118, 121, 130, 373 din

Codul de procedură civilă, art. 1398, 1418, 1420 din Codul civil, art. 15, 25 al

Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, a considerat ca fiind

neîntemeiat apelul declarat de Vitalie Valuță și a considerat întemeiată hotărârea

primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că la momentul comiterii accidentului rutier, 07

octombrie 2014, Andrei Druță, recunoscut vinovat în comiterea accidentului,

deținea poliția de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă, seria

RCAI-001063503 din 04 septembrie 2014 eliberată de ÎM CIA „Transelit” SA,

astfel, Vitalie Valuță fiind în drept să se adreseze către compania de asigurare

privind achitarea despăgubirii pentru prejudiciile produse.

Or, conform art. 15 alin. (1), (2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie

2006, asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa

asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum și în cazul în care, la data

accidentului: a) utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între

posesor și asigurător; b) utilizatorul sau asiguratul nu posedă permis de conducere

de categoria respectivă; c) utilizatorul sau asiguratul nu a respectat obligațiile

tehnice legale cu privire la starea și siguranța autovehiculului. În caz de vătămare

corporală sau deces, despăgubirile de asigurare se acordă atât pentru persoanele

aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele

aflate în acel autovehicul, cu excepția utilizatorului său.

Respectiv, Colegiul a relevat că ÎM CIA „Transelit” SA urma să acorde

despăgubiri pentru prejudiciile produse din culpa asiguratului Andrei Druță, în caz

de vătămare corporală sau deces, atât pentru persoanele aflate în afara

autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel

autovehicul, cu excepția utilizatorului său.

Curtea a menționează că având în vedere constatările cuprinse în decizia din

16 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, și anume că, la judecarea anterioară

a cauzei instanța de apel eronat a conchis că acțiunea este neîntemeiată din motiv

că conform sentinței din 22 decembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, Vitalie Valuță

a indicat că Andrei Druță i-a restituit integral prejudiciul și nu are careva pretenții

materiale sau morale față de acesta și că instanța de apel la rejudecarea cauzei

urmează să evalueze cuantumul prejudiciului la care apelantul este îndreptățit de ai

fi recuperat, a precizat că prejudiciul solicitat de către reclamant, presupune un

dublu aspect, și anume - încasarea de la ÎM CIA „Transelit” SA în beneficiul lui

Vitalie Valuță a sumei în mărime de 49 893 lei, cu titlul de cheltuieli de tratament

3

medical și încasarea sumei de 31 926, 36 lei cu titlul de partea din salariul pierdut

și o indemnizație materială lunară până la anularea invalidității în mărime de 1

405,92 lei.

În acest sens, instanța de apel a specificat că rațiunea menținerii soluției

instanței de fond se bazează pe faptul că aceasta deși a respins integral acțiunea ca

nefondată, totuși este necesar de a atrage atenția asupra motivelor concrete de

respingere a fiecărui capăt de acțiune.

Astfel, prima instanță a respins pretenția lui Valuță Vitalie privind

compensarea cheltuielilor de tratament medical în mărime de 49893 de lei ca

neîntemeiată sub aspectul nejustificării existenței dreptului la această categorie de

despăgubiri, deoarece apelantul a fost despăgubit de persoana vinovată Druță

Andrei, fapt confirmat prin sentința de condamnare al Judecătoriei Rîșcani din 22

decembrie 2015 potrivit căreia inculpatul a restituit integral prejudiciul părții

vătămate.

Pe când celelalte pretenții privind încasarea sumei de 31 926,36 de lei cu titlul

de partea din salariul pierdut și o indemnizație materială lunară până la anularea

invalidității în mărime de 1 405,92 lei au fost respinse ca solicitări neprobate.

Mai mult, instanța de fond în conținutul hotărârii emise a relevat că Valuță

Vitalie nu are temei legal de a solicita despăgubirea de asigurare de la asigurătorul

ÎM CIA „Transelit” SA, deoarece a fost despăgubit integral de Andrei Druță.

Colegiul civil a menționat că Valuță Vitalie neîntemeiat pretinde compensarea

cheltuielilor de tratament medical în mărime de 49 893 de lei, deoarece ultimul a

fost despăgubit de persoana vinovată Druță Andrei, în acest sens, fiind prezentată

și recipisa eliberată de Vitalie Valuță la 01 februarie 2015, conform căreia acesta a

primit de la Andrei Druță suma de 25 000 lei și 1 500 euro, cu titlu de prejudiciu.

Lipsa temeiului legal de a solicita recuperarea prejudiciului dat rezultă

inclusiv din declarațiile lui Valuță Vitalie în cadrul examinării cauzei civile în

ordine de apel, și anume, ultimul a menționat că în urma accidentului rutier a

primit de la Druță Andrei drept recompensă 20 000 lei pentru tratament, 5 000 lei

pentru achitarea serviciilor medicale și 1 500 euro pentru procurarea bunului mobil

deteriorat.

Totodată, instanța de apel a reținut că intervenția chirurgicală și cheltuielile

legate de tratamentul medical solicitate de apelant au avut loc în octombrie 2014,

fapt confirmat prin bonurile anexate la materialele cauzei, iar recipisa prin care

Valuță Vitalie confirmă faptul că prejudiciul material i-a fost restituit de persoana

vinovată, a fost întocmită în februarie 2015, fapt ce denotă că cheltuielile suportate

au fost achitate integral, apelantul neavând temei de a solicita despăgubirea de

asigurare și de la asigurător.

Colegiul a menționat faptul că la întrebarea instanței, apelantul a concretizat

că a primit sumele indicate în recipisă cu titlu de prejudiciu material.

În raport cu recuperarea prejudiciului privind încasarea sumei de 31 926, 36

lei cu titlul de partea din salariul pierdut și o indemnizație materială lunară până la

anularea invalidității în mărime de 1 405,92 lei, instanța de fond just a respins

aceste solicitări ca fiind neprobate.

În acest sens, Colegiul, prin prisma art. 25 alin. (2) al Legii cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

nr. 414 din 22 decembrie 2006, art. 118 Cod de procedură civilă, a relatat că

reclamantul fiind titularul obligației de probațiune în cadrul procedurii civile

4

contencioase generale, nu a prezentat careva probe în sensul confirmării

cuantumului prejudiciului necesar de a fi recuperat, nici în cadrul examinării

cauzei civile în instanța de fond și nici în ordine de apel, necătînd faptului că i-a

fost acordat termen pentru prezentarea probelor suplimentare în justificarea

pretențiilor înaintate.

La 20 septembrie 2019, Vitalie Valuță a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a pretențiilor înaintate.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

încălcat normele de drept material și procedural, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pe când prima

instanță a dat o apreciere corectă materialului probator în coroborare cu actele

cauzei.

Recurentul în susținerea cererii de recurs a invocat argumente de fapt și de

drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 25 iunie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 22 iulie 2019 (f.d. 42, Vol. II).

Copia deciziei motivate a fost recepționată de recurent la 26 iulie 2019, fapt

confirmat prin avizul de recepție (f.d.44, Vol. II).

Astfel, recursul declarat la 20 septembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

În corespundere cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Vitalie Valuță a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare

într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

decizia instanței de apel.

În motivarea acestei concluzii se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

5

Astfel, actele cauzei cert denotă că la 09 octombrie 2017, Vitalie Valuță a

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA „Transelit” SA,

intervenient accesoriu Andrei Druță, prin care a solicitat încasarea de la ÎM CIA

„Transelit” SA în beneficiul lui său a sumei în mărime de 49 893 de lei, cu titlul de

cheltuieli de tratament medical, a sumei de 31 926,36 de lei, cu titlul de salariul

pierdut și o indemnizație materială lunară până la anularea invalidității în mărime

de 1405,92 lei.

Fiind investită cu examinarea prezentei acțiuni, prima instanță prin hotărârea

din 26 februarie 2018 a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Vitalie Valuță împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient

accesoriu Andrei Druță cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma

accidentului rutier.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel

Bălți prin decizia din 25 iunie 2019 a respins apelul declarat de Vitalie Valuță și a

menținut hotărârea din 26 februarie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

Conform art. 1420 Cod civil, plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat

prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare a sănătății ori prin

deces se efectuează în rate lunare. Compensarea cheltuielilor ce vor fi suportate din

cauza vătămării integrității corporale sau altei vătămări a sănătății poate fi stabilită

cu anticipație, în baza avizului organului medical abilitat inclusiv pentru achitarea

prealabilă a serviciilor și bunurilor necesare, ca foaie la sanatoriu, bilete de

călătorie, mijloace speciale de transport etc.

Art. 1398 alin. (1) Cod civil, statuează că cel care acționează față de altul în

mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În sensul normelor precitate se reține că pentru apariția răspunderii delictuale

este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește temeiul răspunderii delictuale.

Temeiul răspunderii delictuale este componența delictului civil. Componența

delictului civil constituie o totalitate de elemente esențiale formulate de legiuitor ca

necesare și suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componența

delictului civil include următoarele elemente (condiții): prejudiciul, fapta ilicită,

raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.

Așadar, în litigiul dedus judecății, există un raport de cauzalitate dintre

accidentul din 07 octombrie 2014 și prejudiciul material solicitat de reclamantul/

recurent, ori acesta a invocat că prejudiciul solicitat este cauzat de faptul că în

rezultatul acestui accident rutier i-au fost cauzate vătămări corporale medii cu

dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 zile, fiindu-i stabilit grad de

dizabilitate.

La fel, pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară, conform regulii

generale, vinovăția autorului faptei ilicite. În materia răspunderii delictuale forma

și gradul vinovăției autorului faptei ilicite nu prezintă importanță pentru

determinarea cuantumului despăgubirii, fiind aplicabil principiul reparării integrale

a daunei.

Reieșind din cele relatate și din conținutul actelor prezentate, instanțele

ierarhic inferioare corect au stabilit că la momentul comiterii accidentului rutier, 07

octombrie 2014, Andrei Druță, recunoscut vinovat în comiterea accidentului,

deținea poliția de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă, seria

RCAI 001063503 din 04 septembrie 2014, eliberată de ÎM CIA „Transelit” SA

6

(f.d.9), și respectiv Vitalie Valuță a fost în drept să se adreseze către compania de

asigurare cu solicitarea de achitare a despăgubirii pentru prejudiciile produse.

Or, conform art. 15 alin. (1), (2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie

2006, asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa

asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum și în cazul în care, la data

accidentului: a) utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între

posesor și asigurător; b) utilizatorul sau asiguratul nu posedă permis de conducere

de categoria respectivă; c) utilizatorul sau asiguratul nu a respectat obligațiile

tehnice legale cu privire la starea și siguranța autovehiculului. În caz de vătămare

corporală sau deces, despăgubirile de asigurare se acordă atât pentru persoanele

aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele

aflate în acel autovehicul, cu excepția utilizatorului său.

În temeiul normei precitate, ÎM CIA „Transelit” SA urmează să acorde

despăgubiri pentru prejudiciile produse din culpa asiguratului Andrei Druță, în caz

de vătămare corporală sau deces, atât pentru persoanele aflate în afara

autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel

autovehicul, cu excepția utilizatorului său.

Așadar, Colegiul învederează că, în speță, prejudiciul solicitat de către

reclamantul/ recurent presupune un dublu aspect, și anume - încasarea de la ÎM

CIA „Transelit” SA în beneficiul său a sumei în mărime de 49 893 de lei, cu titlul

de cheltuieli de tratament medical, și încasarea sumei de 31 926,36 de lei, cu titlul

de partea din salariul pierdut, precum și o indemnizație materială lunară până la

anularea invalidității în mărime de 1405,92 lei.

Astfel, după cum denotă actele cauzei instanțele de judecată au respins

pretenția lui Vitalie Valuță privind compensarea cheltuielilor de tratament medical

în mărime de 49893 de lei, ca neîntemeiată sub aspectul nejustificării existenței

dreptului la această categorie de despăgubiri, deoarece acesta a fost despăgubit de

persoana vinovată, fapt confirmat prin sentința din 22 decembrie 2015 a

Judecătoriei Rîșcani, conform căreia inculpatul a restituit integral prejudiciul părții

vătămate.

Subsidiar, Colegiul atestă că la actele cauzei este prezentă și recipisa eliberată

de Vitalie Valuță în data de 01 februarie 2015, conform căreia acesta a primit de la

Andrei Druță suma de 25 000 de lei și 1 500 de euro, cu titlu de prejudiciu.

Lipsa temeiului legal de a solicita recuperarea prejudiciului dat rezultă

inclusiv din declarațiile lui Vitalie Valuță în cadrul examinării cauzei civile în

ordine de apel, și anume, ultimul a menționat că în urma accidentului rutier a

primit de la Andrei Druță ca recompensă suma de 20 000 de lei pentru tratament,

suma de 5 000 de lei pentru achitarea serviciilor medicale și suma de 1 500 de euro

pentru procurarea bunului mobil deteriorat.

Mai mult, Vitalie Valuță la întrebarea instanței de apel, a concretizat că a

primit sumele indicate în recipisă cu titlu de prejudiciu material, astfel, se reține ca

fiind întemeiate concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare prin care a

fost respins capătul de cerere formulat de Vitalie Valuță împotriva ÎM CIA

„Transelit” SA cu privire la compensarea cheltuielilor de tratament în mărime de

49 893 de lei.

În partea pretenții privind încasarea sumei de 31 926,36 de lei, cu titlul de

parte a salariul pierdut și a indemnizație materiale lunară până la anularea

7

invalidității în mărime de 1 405,92 lei, Colegiul reține că aceste pretenții au fost

respinse ca solicitări neprobate.

În acest sens, Colegiul învederează prevederile art. 25 alin. (2) al Legii cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, care statuează că în cazul prevăzut la

alin. (1), despăgubirea de asigurare va include: a) diferența dintre veniturile nete

ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile bugetului asigurărilor

sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical - pentru persoanele

salariate; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate la ultimul loc

de lucru de persoana vătămată, probat cu documente justificative - pentru

persoanele care nu au calitatea de salariat; c) o indemnizație nu mai mică decât

coșul minim de consum - pentru persoanele păgubite aflate la data producerii

accidentului de autovehicul în ultimul an de studii sau de calificare, fără

menținerea salariului; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, inclusiv

cheltuielile de transport al persoanei accidentate, de tratament de spitalizare, de

recuperare, de protezare, de alimentație specială, conform prescripțiilor medicale,

probate cu documente justificative, care nu sunt suportate din fondurile de

asigurări medicale obligatorii, conform actelor normative în vigoare. Cheltuielile

menționate se stabilesc pe baza prețurilor practicate de instituțiile din Republica

Moldova, conform documentelor eliberate de acestea sau, în cazurile când nici o

instituție din Republica Moldova nu practică serviciile menționate, conform

documentelor justificative eliberate de instituțiile din străinătate; e) cheltuielile real

suportate cu îngrijitori pe perioada incapacității temporare de muncă, dacă prin

certificat medical se recomandă acest lucru, dar nu mai puțin decât coșul minim de

consum.

Or, Vitalie Valuță, prin prisma exigențelor art. 118 Cod de procedură civilă,

fiind titularul obligației de probațiune în cadrul procedurii civile, nu a prezentat

careva probe în sensul confirmării cuantumului prejudiciului necesar de a fi

recuperat, nici în cadrul examinării cauzei în prima instanță și nici în cadrul

examinării cauzei în ordine de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că apelantului/ recurent i-a fost acordat

termen pentru prezentarea probelor suplimentare în justificarea pretențiilor

înaintate, în cazul în care prin încheierea din 01 februarie 2019 a Curții de Apel

Bălți, apelul declarat de Vitalie Valuță a fost acceptat spre examinare, fiind stabilit

termenul limită pentru prezentarea de către participanți a referințelor cu înscrisuri,

prezentarea/ reclamarea probelor, formularea demersurilor necesare, în condițiile

art. 372 Cod de procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din acest drept, până la

19 februarie 2019.

Prin încheierea protocolară din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți

ședința de pregătire, pentru prezentarea/reclamarea de către participanții la proces a

probelor, în condițiile art. 372 Cod de procedură civilă s-a epuizat sub sancțiunea

decăderii din acest drept, pe cale de consecință, actele prezentate ulterior au fost

apreciate de către instanța de apel ca depuse cu încălcarea termenului acordat în

acest sens, în speță, fiind incident efectul decăderii din dreptul procedural de

prezentare a probelor, instanța de apel întemeiat restituind apelantului materialele

suplimentare depuse cu omiterea termenului acordat, ca fiind depuse cu depășirea

etapei procesuale în acest sens.

8

Așadar, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei a fost anexat

certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă nr. CN 141620, conform căruia

lui Vitalie Valuță i-a fost stabilit gradul de dizabilitate accentuat, cu un procent

păstrat al capacității de muncă în mărime de 40 %, pentru perioada 28 ianuarie

2015 - 01 februarie 2016. Conform certificatului de dizabilitate și capacitate de

muncă nr. CN 251494, lui Vitalie Valuță i-a fost stabilit gradul de dizabilitate

mediu, cu un procent păstrat al capacității de muncă în mărime de 45% de la 31

ianuarie 2017, fără termen, or, instanța de apel întemeiat a concluzionat că a fost în

imposibilitatea de a constata dacă în perioada ianuarie 2016 - ianuarie 2017, lui

Vitalie Valuță i-a fost stabilit sau nu grad de dizabilitate, la materialele cauzei

nefiind anexate probe în acest sens.

De asemenea, recurentul nu a probat nici cuantumul pensiei de invaliditate pe

parcursul întregii perioade pentru care a solicitat încasarea sumei de 31 926,36 de

lei, cu titlul de parte din salariul pierdut, pentru perioada 28 ianuarie 2015 - 01

octombrie 2017, precum și cuantumul venitului lunar pentru a putea stabili

diferența dintre venitul mediu lunar și pensia de invaliditate.

Totodată, apelantul nu a prezentat probe care să confirme faptul că deține o

anumită specialitate, pentru a se ține cont de salariul pe care ar fi putut să-l obțină

prin angajare, or, Vitalie Valuță până la producerea accidentului nu a fost încadrat

în câmpul muncii. Ultimul loc de muncă, din spusele apelantului fiind CAP

,,Corlăteanca”, cu un salariu de 279,5 lei în anul 1999, care de asemenea nu a fost

probat.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că apelantul/ recurent la certificatul de

dizabilitate și capacitate de muncă nu a anexat recomandările conform Programului

individual de reabilitare și incluziune socială, care să ateste posibilitățile reale ale

persoanei în vederea angajării în câmpul muncii, or, potrivit actelor prezentate

procentul păstrat al capacității de muncă a fost de 45 %.

Reieșind din cele relatate, este indubitabil că, prin prisma noțiunii de putere

de lucru judecat de care se bucură constatările din sentința din 22 decembrie 2015

a Judecătoriei Rîșcani și având în vedere declarațiile recurentului date în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel, ÎM CIA „Transelit” SA nu are careva

obligații întemeiate în fapt și drept față de Vitalie Valuță în partea ce ține de

încasarea sumei de 49 893 de lei, prejudiciul dat fiind recuperat, iar în raport cu

compensarea prejudiciului privind încasarea sumei de 31926,36 de lei, cu titlul de

partea din salariul pierdut și o indemnizație materială lunară până la anularea

invalidității în mărime de 1405,92 lei, se constată că Vitalie Valuță nu a explicat și

confirmat certitudinea cuantumului acestora, neprezentând careva probe în acest

sens, fiind astfel legală și întemeiată soluțiile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare.

Mai mult, Colegiul consideră necesar a învedera că în conformitate cu

prevederile art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi, respectiv probele anexate la recurs urmau a fi prezentate în

cadrul examinării cauzei în instanța de apel, cu respectarea exigențelor art. 372

Cod de procedură civilă.

În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel, prin

9

prisma argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată, cât și cele expuse

în cererea de apel, în raport cu materialele cauzei, întemeiat a concluzionat în

sensul netemeiniciei acțiunii înaintate de Vitalie Valuță, alegațiile recurentului

fiind nefondate, deoarece materialele cauzei în coroborare cu normele materiale

denotă contrariul.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că concluzia instanței de apel

este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurent în susținerea poziției

sale, sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate afirmațiile

recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 442, 444, art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat Vitalie Valuță.

Se menține decizia din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Valuță împotriva Întreprinderii

Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni,

intervenient accesoriu Andrei Druță cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat în urma accidentului rutier.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

10