2ra-1281/19 — incasarea prejudiciului in ordine de regres

Dosarul nr. 2ra-1281/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Andrei Rașcu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Transelit” împotriva lui Andrei Rașcu cu privire la încasarea

prejudiciului în ordine de regres,

împotriva deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de către Andrei Rașcu și s-a menținut hotărârea din 13

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 13 iunie 2017 SA „Transelit” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Rașcu cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 08 ianuarie 2017 în

mun. Chișinău, pe str. Petru Ugureanu 2, s-a produs accidentul rutier, cu

implicarea autovehiculului de model „Opel Combo” cu n/î xxx, condus de Andrei

Rașcu și automobilul de model „Daewoo Nexia”, cu n/î xx, condus de Nicolai

Furdui.

În baza procesului-verbal cu privire la contravenție seria MAI03 605009 din

08 ianuarie 2017, vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1)

Cod Contravențional a fost recunoscut Andrei Rașcu, fiindu-i aplicată o amendă

de 40 u.c. și 05 puncte de penalizare.

Având în vedere că, la momentul accidentului rutier sus menționat,

automobilul de model „Opel Combo”, cu n/î xx, condus de Andrei Rașcu, deținea

polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă seria RCAI-

002762484 din 19 decembrie 2016, eliberată de ÎM CIA „TRANSELIT” SA, la

cererea persoanei păgubite a fost inițiat dosarul de daună nr. 016/01- 2017-

CH/RCA.

În urma examinării materialelor dosarului de daună, s-a constatat că,

1

accidentul rutier produs la data de 08 ianuarie 2017 constituie un caz asigurat și a

fost aprobată decizia de a achita despăgubirea de asigurare în cuantum de 8 297,00

lei.

Astfel, reclamantul a subliniat că la data de 02 februarie 2017, în beneficiul

persoanei păgubite, Nicolai Furdui, i-a fost achitată despăgubirea de asigurare în

mărime de 8 297,00 lei, fapt confirmat prin dispoziția de plată nr. 00000251 din 02

februarie 2017.

Totodată, în procesul instrumentării dosarului de daună, s-a constatat că la

momentul producerii accidentului rutier – 08 ianuarie 2017, Andrei Rașcu nu era

inclus în contractul de asigurare seria RCAI- 002762484 din 19 decembrie 2016,

eliberat de către ÎM CIA „TRANSELIT” SA.

În consecință, ÎM CIA „TRANSELIT” SA a înaintat în adresa lui Andrei

Rașcu pretenția nr. 171CH/17 din 17 februarie 2017 prin care a solicitat, achitarea

în ordine de regres a despăgubirii de asigurare în cuantum de 8 297,00 lei, în

temeiul art. 29 lit. d) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006,

somație care a rămas nereclamantă de destinatar.

În acest context, reclamantul a solicitat încasarea de la Andrei Rașcu a sumei

de 8 297,00 lei, cu titlu de prejudiciu material, sumei de 270 lei, cu titlu de taxă de

stat, precum și cheltuielile de judecată suportate.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către SA „Transelit”, s-a

încasat de la Andrei Rașcu în beneficiul SA „Transelit” suma de 8 297 lei cu titlu

de prejudiciu material, suma de 270 cu titlu de taxă de stat, suma de 104 lei cu titlu

de cheltuieli de înștiințare.

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Andrei Rașcu și s-a menținut hotărârea din 13 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În motivarea soluțiilor sale, instanțele judecătorești ierarhic inferioare cu

trimitere la prevederile art. 7 alin. (1), 8 alin. (1) – (2), 29 lit. d) din Legea nr. 414

din 22 decembrie 2018 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, au reținut că la momentul procedurii

accidentului rutier, Andrei Rașcu nu era inclus în contractul de asigurare seria

RCAI-002762484 din 19 decembrie 2016, eliberat de către SA „Transelit”, aspect

care determină că compania de asigurări este îndreptățită să solicite în ordine de

regres, mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate, dreptul respectiv fiind un

drept stabilit de lege.

La 13 mai 2019 Andrei Rașcu a declarat recurs împotriva deciziei din 13

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu a avut posibilitatea de a

prezenta probe, întrucât instanța de apel i-a respins demersul de reclamare a

înscrisurilor, astfel, au fost încălcate în mod esențial normele de drept material și

procedural.

În acest context recurentul a solicitat casarea deciziei din 13 februarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

La data de 05 iulie 2019, SA „Transelit” a depus referință la recursul declarat

2

de către Andrei Rașcu, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului.

În susținerea referinței, SA „Transelit” a indicat că argumentele invocate în

cererea de recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

instanțele ierarhic inferioare, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei contestate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 februarie 2019,

fiind expediată participanților la proces la 19 februarie 2019 (f.d. 145), însă date

care ar confirma recepționarea acesteia lipsesc la materialele dosarului.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se apreciază că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova

consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural,

iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Andrei Rașcu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute

3

în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art.

432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Andrei Rașcu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Andrei Rașcu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Ion Druță

4