2r-1084/16 — încasarea prejudiciului material în ordine de regres

Dosarul nr. 2r-1084/16

prima instanță - (judecătoria Rîșcani mun. Chișinău) O. Țurcan,

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări

”Transelit” societate pe acțiuni,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania

Internațională de Asigurări ”Transelit” societate pe acțiuni împotriva lui Pisica

Adrian privind încasarea prejudiciului material în ordine de regres,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, prin care s-a

restituit apelul declarat de către Compania Internațională de Asigurări ”Transelit”

societate pe acțiuni,

c o n s t a t ă:

La 23 septembrie 2015 Compania Internațională de Asigurări ”Transelit”

societate pe acțiuni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui

Pisica Adrian solicitând încasarea prejudiciului material în ordine de regres în

mărime de 14650 lei și compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime

de 439,50 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 10 mai 2015 în orașul Rezina a avut loc

accidentul rutier cu implicarea automobilului de model „Renault Megane” cu

numărul de îmatriculare CRJ 037, condus de Adrian Pisica și a autovehiculului de

model „Mercedes” cu numărul de îmatriculare SDAG 974, condus de Ion Sîrbu.

Menționează că în baza procesului-verbal cu privire la contravenție seria

MAI02 989188 din 10 mai 2015, vinovat de comiterea accidentului rutier și a

contravenției prevăzute de art.242 din Codul Contravențional a fost recunoscut

Adrian Pisica, flindu-i aplicată o amendă de 50 u.c. Reieșind din faptul că Adrian

Pisica, deținea polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă

seria RCAI-001355936, eliberată de Compania Internațională de Asigurări

”Transelit” societate pe acțiuni, la cererea persoanei păgubite a fost inițiat dosarul

de daună nr. 170/05-2015-CH/RCA. În urma examinării dosarului de daună s-a

constatat că, evenimentul produs la 01 februarie 2015 este caz asigurat și s-a

aprobat decizia de a achita despăgubirea de asigurare în cuantum de 14 650,00 lei

1

în beneficiul persoanei păgubite Ion Sîrbu. Totodată, la faza de studiere a

materialelor dosarului de daună nr.170/05- 2015- CLI/RCA, s-a constatat că, în

momentul producerii accidentului de circulație din 10 mai 2015.Adrian Pisica a

încălcat prevederile punctului 54 al. (2) lit. a) al Regulamentului circulației rutiere

al RM, care prevede că, „Depășirea ieșirea pe banda de circulație în sens opus este

interzisă în intersecțiile cu circulația, dirijată”, fapt consemnat în procesul-verbal

cu privire la contravenție seria MAI02 989188 din 10 mai 2015.

Consideră reclamantul că, persoana vinovată de producerea accidentului

rutier din 10 mai 2015, Pisica Adrian a comis accidentul rutier cu intenție, dîndu-și

seama de faptul că, ieșirea la depășire pe porțiunea dată de carosabil este interzisă,

acționînd cu intenție indirectă, a decis ieșirea pe contrasens și a admis, în mod

conștient, survenirea situației de accident.

Făptuitorul a manifestat un comportament indiferent față de posibilitatea

survenirii rezultatului periculos (a accidentului rutier), pe care nu-1 urmărește, însă

admite posibilitatea producerii lui, care de altfel se și produce, fapt care și a avut

loc în speța de față. Potrivit procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI02

989188, întocmit la momentul săvîrșirii accidentului, șoferul Adrian Pisică a ieșit

la depășire pe banda de sens opus. Concluziile sus indicate se regăsesc și în

explicațiile depuse de către persoana păgubită Sîrbu Ion, care a relatat că, în

apropiere de intersecție a dat semnalul de virare spre stânga iar în timp ce vira spre

stânga a auzit un zgomot de stopare a frânelor, după care a fost lovit în aripa stânga

a mașinii. în consecvență, la 05 august 2015 Companiei de Internaționale de

Asigurări „Transelit” societate pe acțiuni a înaintat o pretenție în adresa lui Adrian

Pisica, prin care a solicitat achitarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare

în cuantum de 14 650,00 lei, în temeiul art. 29 lit.a) al Legii nr.414 din 22.12.2006

cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 05 februarie 2016 a fost respinsă

cererea de chemare în judecată Compania Internațională de Asigurări ”Transelit”

societate pe acțiuni împotriva lui Adrian Pisica privind încasarea prejudiciului

material. S-a încasat din contul Companiei Internaționale de Asigurări ”Transelit”

societate pe acțiuni în beneficiul lui Pisica Adrian cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 1000 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 05

februarie 2016, la 29 februarie 2016 Compania Internațională de Asigurări

”Transelit” societate pe acțiuni a depus apel nemotivat, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată.

La fel, nefiind de acord cu hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

05 februarie 2016, la 04 martie 2016 Pisica Adrian a depus apel motivat, solicitând

admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea încasării

cheltuielilor de asistență juridică și emiterea în această parte a unei noi decizii de

încasarea a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 lei.

Prin încheierea Curții de apel Chișinău din 04 mai 2016 nu s-a adat curs

cererilor de apel depuse de Compania Internațională de Asigurări ”Transelit”

societate pe acțiuni și Pisica Adrian și s-a acordat apelanților termen de 10 zile din

momentul recepționării încheierii,pentru prezentarea apelurilor motivate și achitării

2

taxei de stat în mărime de 329,62 lei. S-a comunicat părților că în cazul

neîndeplinirii indicațiilor instanței de apel în termen, cererile de apel vor fi

restituite.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016 s-a restituit

cerere de apel depusă de Compania Internațională de Asigurări ”Transelit”

societate pe acțiuni și s-a obligat Inspectoratul Fiscal de stat pe mun. Chișinău să

restituie Companiei Internațională de Asigurări ”Transelit” societate pe acțiuni taxa

de stat în mărime de 329,62 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016 s-a respins cerere de

apel depusă de Pisica Adrian și s-a menținut hotărârea judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 05 februarie 2016.

La 22 noiembrie 2016 Compania Internațională de Asigurări ”Transelit”

societate pe acțiuni a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 21 iunie 2016 , solicitînd repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia

și casarea încheierii recurate cu restituirea pricinii spre judecare în ordine de apel.

În motivarea recursului a reiterat că, cu încheierea instanței de apel a făcut

cunoștință abia la 14 noiembrie 2016 din care motiv nu a reușit în timp să o

conteste. A invocat ilegalitatea încheierii.

Examinînd materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat urmează a fi

respins ca fiind depus tardiv din următoarele considerente.

În conformitate cu art.427 lit.a) Codul de procedură civilă, instanță de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Potrivit materialelor cauzei se constată că, încheierea Curții de Apel

Chișinău a fost emisă la 21 iunie 2016.

Pentru ședința de judecată din data de 21 iunie 2016, apelantul Compania

Internațională de Asigurări ”Transelit” societate pe acțiuni a fost citat legal, însă la

ședința de judecată nu s-a prezentat (f.d.71).

Potrivit scrisorii de comunicare Curtea de Apel Chișinău a expediat părților

atât încheierea cât și decizia din 21 iunie 2016 (f.d.70).

În conformitate cu art.425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Contrar prevederilor art.425 Codul de procedură civilă, la 22 noiembrie 2016

recurentul a declarat recurs, cu depășirea termenului de 15 zile, ceea ce constituie

temei în conformitate cu art.427 lit. a) Codul de procedură civilă de a respinge

recursul, deoarece, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act

de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul cînd legea dispune

altfel sau cînd partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei.

Astfel, recurentul urma a declara recurs în termen de 15 de zile de la data

pronunțării încheierii, adică pînă la 06 iulie 2016 inclusiv, însă recursul a fost

declarat abia la 22 noiembrie 2016, cu omiterea neîntemeiată a acestuia.

În aceste circumstanțe, prin prisma art.425 Codul de procedură civilă în

coroborare cu art.111 alin.(3) Codul de procedură civilă, termenul de atac a

încheierii din 21 iunie 2016 pentru recurent începe să curgă din 22 iunie 2016. Or,

instanța de apel a asigurat dreptul părților, respectiv și prezența acestora în ședința

3

de judecată, ultimele urmînd să-și exercite drepturile procedurale cu bună- credință

conform prevederilor legal și în termenul stabilit.

Conform jurisprudenței CEDO, participanții procesului de judecată, inițiind

proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ urmărind cu diligență

derularea procesului său.

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe,

unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și

alții împotriva Regatului Unit pct. 51 -52).

În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008, a statuat

că dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de atac este reînnoit după

un interval considerabil și pentru motive care nu par să fie foarte convingătoare, o

asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-

un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra

repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de

o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre

exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente

ale statului. Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă,

părțile sînt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Contrar acestor prevederi legale, recurentul Compania Internațională de

Asigurări ”Transelit” societate pe acțiuni nu a depus diligența necesară în vederea

exercitării căii de atac în termen. Fiind persoane interesate în examinarea acestei

cauze, urmau să întreprindă măsuri necesare în termenul legal imperativ.

În asemenea circumstanțe, neepuizând calea de atac permisă de lege, se

prezumă că părțile au fost de acord cu soluția instanței de apel din 21 iunie 2016,

admițînd în mod tacit efectele actului de dispoziție judecătoresc. Or, admiterea spre

examinare a unui recurs tardiv va încălca principiul securității raporturilor juridice.

În această ordine de idei, este cert că depunând cererea de recurs la 22

noiembrie 2016 împotriva încheierii pronunțate la 21 iunie 2016, adică în afara

termenului legal, recurentul a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale

stipulate în legislația națională.

Recurentul Compania Internațională de Asigurări ”Transelit” societate pe

acțiuni a solicitat repunerea în termen indicînd, că cu încheierea instanței de apel

din 21 iunie 2016, a făcut cunoștință la 14 noiembrie 2016.

Reieșind din prevederilor art.116 din Codul de procedură civilă repunerea în

termen este posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana, care a omis

acest termen din motive întemeiate cu anexarea probelor, ce argumentează această

cerere.

Colegiul constată că cererea de repunere în termenul de recurs este nefondata

sub doua aspecte.

4

In primul rând prin cererea de repunere în termenul de recurs nu se

face dovada ca recurentul a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de

voința sa să declarare recurs.

Compania Internațională de Asigurări ”Transelit” societate pe acțiuni a fost

citată legal pe tot parcursul judecării apelului, cu respectarea dispozițiilor art.100-

105 din Codul procedură civila.

Făcând trimitere la norma citată mai sus, în speță recurentul nu a prezentat

dovezi pentru a justifica motive mai presus de voința sa și deci care sunt peste

diligentele minime ale unei părți, care sa fi împiedicat sa se mai intereseze de

soluția dată în judecarea caii de atac.

Or, în conformitate cu prevederile art.118 alin.(1) Codul de procedură civilă

fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Soluția instanței de apel privind restituirea cererii de apel depusă de

Compania Internațională de Asigurări ”Transelit” societate pe acțiuni este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că, ține de obligația

apelantului de a lua măsurile necesare privind protejarea dreptului său de acces

la instanță (cazul Van Hani versus Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea privind repunerea în termen și recursul declarat de Compania

Internațională de Asigurări ”Transelit” societate pe acțiuni, ca fiind depus tardiv.

În conformitate cu art. art. 427 lit.a) art. 425 și 428 alin.1) Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea depusă de către Companiei Internațională de Asigurări

”Transelit” societate pe acțiuni privind repunerea în termen de depunere a

recursului, fiind neîntemeiată.

Se respinge recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări

”Transelit” societate pe acțiuni, ca fiind depus tardiv.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5