3ra-844/20 — contestarea actului administrativ

3ra-844/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-844/20

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău ( jud: L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

ÎNCHEIERE

16 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Valentin Oprea împotriva Inspectoratului General al Poliției privind contestarea

actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, împotriva hotărîrii din 06 decembrie

2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 21 iunie 2016, Valentin Oprea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției privind contestarea actului administrativ,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul Valentin Oprea a indicat, că prin ordinul nr. 390 ef

din 24 septembrie 2009 a fost angajat în funcția de ofițer de patrulare al Companiei

Botanica a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului General al Poliției,

iar prin ordinul pârâtului nr. 353ef din 10 iunie 2016 a fost sancționat disciplinar cu

concedierea sa din Poliție, temei servind încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) literele a),

b) și k), 28 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu

privire la activitatea Poliției și pct.15 lit.i) și j) din Codul de etică și deontologie, aprobat

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.481 din 10 mai 2006, manifestată prin

nedenunțarea actelor de corupție, neîntreprinderea măsurilor de prevenire și combatere a

faptelor de corupție, cu tolerarea lor, neinformarea superiorilor și organelor competente

despre actul de corupție, devenit cunoscut, fapt ce a denigrat grav imaginea poliției în

societate.

A menționat că prin ordinul nr. 353ef din 10 iunie 2016 a fost sancționat pentru faptul,

că nu ar fi denunțat presupusele acțiuni ilegale de corupere referitoare la faptul estorcării și

primirii mijloacelor bănești de către Vladimir Carauș de la Vitalie Josanu, acțiuni în baza

cărora a fost intentată cauza penală nr. xxxxx privind comiterea infracțiunii calificate la art.

1

324 alin. (2) literele b) și c) din Codul penal, ce se află pe rolul Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău.

De asemenea, a menționat că ordinul de concediere este ilegal, vădit neîntemeiat și

lipsit de orice probă, deoarece prin acest ordin a fost acuzat și sancționat disciplinar cu

concedierea pentru nedenunțarea unor acte de corupere, despre care nu a cunoscut nimic,

astfel, fiind în imposibilitate de a întreprinde careva măsuri de prevenire și de combatere a

faptelor de corupție.

Totodată, reclamantul Valentin Oprea a comunicat că nu a tolerat, nu a denunțat și nu a

informat superiorii și organele competente despre actele de corupție din motiv, că despre

acestea sau alte acțiuni conexe lor nu a cunoscut nimic din cele incriminate în ordinul de

sancționare.

Reclamantul Valentin Oprea a considerat că în perioada activității sale a respectat

deplin și ireproșabil obligațiile sale de polițist stabilite de lege, a respectat cu strictețe

drepturile și libertățile omului, a avut un comportament demn și respectuos pentru persoane,

o atitudine fermă față de cei care încalcă legea, ceea ce poate fi confirmat prin lipsa

sancțiunilor disciplinare sau de altă natură aplicate în privința sa, iar în executarea

atribuțiilor de serviciu s-a condus de legislație, asigurând îndeplinirea sarcinilor ce stau în

fața poliției.

Reclamantul Valentin Oprea a solicitat anularea ordinului nr. 353 ef din 10 iunie 2016

al Inspectoratului General al Poliției cu privire la sancționarea disciplinară, restabilirea sa în

funcția de ofițer de patrulare a Companiei Botanica a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de

Patrulare a Institutului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, încasarea

din contul Inspectoratului General al Poliției a salariului pentru absența forțată de la lucru,

începând cu data de 10 iunie 2016 până la data emiterii hotărârii judecătorești și încasarea

din contul Inspectoratului General al Poliției a sumei de 15000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru mun.Chișinău, acțiunea

depusă de Valentin Oprea a fost admisă parțial și a fost anulat ordinul nr. 353 ef din

10 iunie 2016 al Inspectoratului General al Poliției cu privire la sancționarea disciplinară a

căpitanului de poliție Valentin Oprea ca fiind emis cu încălcarea procedurii. Valentin Oprea

a fost restabilit în funcția de ofițer de patrulare al Companiei Botanica a Batalionului

nr. 2 al Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției și au fost încasate din contul Inspectoratului General al Poliției în

beneficiul lui Valentin Oprea salariul mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru,

începând cu data de 10 iunie 2016 până la pronunțarea hotărârii și suma de 5815,25 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă (f.d.134; 140-148, vol.I).

Prin decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de

către Inspectoratul General al Poliției, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă

o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de către Valentin Oprea a fost admisă parțial și a

fost modificat ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 353 ef din 10 iunie 2016 cu

privire la sancționarea disciplinară a căpitanului de poliție Valentin Oprea, cu indicarea

datei de concediere 14 iunie 2016. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.184-

193, vol.I).

Prin încheierea din 22 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de către Valentin Oprea (f.d. 222-227, vol.I).

La data de 06 iunie 2019, Valentin Oprea a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere

de revizuire împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău (f.d.1-4, vol.II).

2

Prin încheierea din 18 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de

revizuire depusă de Valentin Oprea, s-a casat decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel (f.d.87-91, vol.II).

La data de 05 iunie 2019, Valentin Oprea a depus la Curtea Supremă de Justiție

cerere de revizuire împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău (f.d.96-

99, vol.II).

Ulterior, la data de 05 august 2019, Valentin Oprea a depus cerere de retragere a

cererii de revizuire depuse la data de 05 iunie 2019 (f.d.166, vol.II).

Prin încheierea din 04 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost încetată

procedura în ordine de revizuire în cauza de contencios administrativ la cererea de

chemare în judecată depusă de către Valentin Oprea împotriva Inspectoratului General al

Poliției privind contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral (f.d.218-221, vol.II).

La data de 13 ianuarie 2020, Inspectoratul General al Poliției a depus apel împotriva

hotărîrii din 06 decembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.226, vol.II).

Prin decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de

Inspectoratul General al Poliției, împotriva hotărîrii din 06 decembrie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun.Chișinău (f.d.31-38, vol. III).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că în contextul în care emiterea

ordinului contestat nr. 353 ef din 10 iunie 2016 al Inspectoratului General al Poliției a fost

determinat de pretinsa comiterii de către intimatul Valentin Oprea a faptei ilicite imputate și

efectele acesteia, ce nu a fost constatată în cadrul cauzei penale intentate împotriva

intimatului Valentin Oprea, achitarea căruia de comiterea infracțiunii imputate fiind

determinată de neconstatarea existenței faptei infracțiunii, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ conchide că în speță lipsește însăși faptul

comiterii abaterii disciplinare și astfel, ordinul contestat nu este susținut factologic și

corespunzător, legal.

Totodată, instanța de apel a reținut că neconstatarea prin sentință irevocabilă a faptei

infracțiunii denotă și lipsa pretinsei abateri imputate intimatului Valentin Oprea de

nedenunțare a actelor de corupție, neîntreprindere a măsurilor de prevenire și combatere a

faptelor de corupție, de tolerare a lor, de neinformare a superiorilor și organelor competente

despre actul de corupție, devenit cunoscut, deoarece actul de corupție nu a fost probat, astfel

încât nu putea fi denigrată grav imaginea poliției în societate, iar normele invocate de către

apelantul Inspectoratul General al Poliției în ordinul contestat sunt inaplicabile speței.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele, care

au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și

procedural, iar soluția de admitere parțială a acțiunii este justă, fiind rezultată din aprecierea

probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în coraport cu normele de drept ce

guvernează raportul juridic litigios.

La data de 24 iulie 2020, Inspectoratul General al Poliției a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei de apel, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în

judecată depusă de Valentin Oprea să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.42-44).

Ulterior, la data de 12 august 2020, Inspectoratul General al Poliției a depus motivarea

recursului (f.d. 52-59).

În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției a menționat că recursul este

admisibil, în temeiul art.246 alin.(2) Cod administrativ și se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alineatele (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a invocat dezacordul cu decizia instanței

de apel, considerând-o neîntemeiată și neargumentată prin faptul că au fost încălcate și

aplicate eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că prima instanță a luat în considerare numai argumentele intimatului

Valentin Oprea, fără a le combate cele prezentate de Inspectoratul General al Poliției.

La fel, a enunțat că decizia instanței de apel este una neîntemeiată, bazată pe un singur

argument și anume, achitarea intimatului Valentin Oprea de învinuirea de săvîrșire a

infracțiuni prevăzute la art. 324 alin.(2) literele b) și c) Cod penal, ignorând totalmentre

argumentele invocate de Inspectoratul General al Poliției.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ, reține

că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 mai 2020 (f.d.31-

38).

Decizia motivată din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

Inspectoratului General al Poliției la data de 21 iulie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul

de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 41, vol.III).

În aceste circumstanțe, recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției, la

data de 12 august 2020, se consideră a fi depus în termen.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

relevă, că la data de 03 august 2020 și respectiv la 03 septembrie 2020, intimatului Valentin

Oprea i-au fost expediate copiile recursului depus de Inspectoratul General al Poliției

(f.d.47; 61), acesta însă, nu și-a valorificat drepturile procedurale și nu a depus referință la

recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererilor de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Inspectoratul General al Poliției este

inadmisibilă.

5

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

6