3ra-1483/16 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu

Dosarul nr. 3ra-1483 /16

prima instanță: N. Mazur

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General de

Poliție,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Leca

împotriva Inspectoratului General de Poliție cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Victor Leca, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 29 februarie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea acțiunii,

constată

La 14 ianuarie 2015, Victor Leca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General de Poliție cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că conform ordinului nr. 2 „ef” din

05 martie 2013, a fost numit prin transfer în funcția de inspector a Batalionului nr. 2

a Brigăzii de patrulare rutieră a Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției.

Susține reclamantul că potrivit ordinului Inspectoratului General de Poliție nr.

917 „ef” din 31 decembrie 2015, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară cu

concedierea din poliție, pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. 1) lit. a), b), k), art.

28 alin. (l) lit. g) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320

din 27 decembrie 2012, art. 17 lit. d) al Legii cu privire la prevenirea și combaterea

corupției nr. 90 din 25 aprilie 2008 pct.15 lit. a), i), j) al Codului de Etică și

1

Deontologie al polițistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006.

Indică reclamantul că Inspectoratul General de Poliție la emiterea ordinului de

concediere a invocat neîndeplinirea acțiunilor legale de documentarea a cazului de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate la volan de către cet. A. Triboi

la 17 decembrie 2015, nedenunțarea actelor de corupție, neîndeplinirea măsurilor de

prevenire și combatere a faptelor de corupție cu tolerarea lor, neinformarea

superiorilor și organelor competente despre actul de corupție devenit cunoscut prin ce

a fost denigrată grav imaginea poliției.

Astfel, menționează reclamantul că la 17 decembrie 2015, împreună cu

inspectorul Timotin Radu se aflau conform fișei de post pe traseul care duce în com

Vatra. De către inspectorul Timotin Radu a fost stopat mijlocul de transport Mercedes

Sprinter cu număr de înmatriculare ST AZ 322. La un anumit moment reclamantul a

fost informat de inspectorul Timotin Radu ca să urmeze mijlocul de transport

menționat, ultimul urcînd în acel mijloc de transport. Motivul urmării mijlocului de

transport a fost necesitatea transmiterii acestuia unei alte persoane, deoarece

conducătorul aflat la volan avea miros de alcool și urma să se legitimeze deoarece nu

dispunea de permis de conducere. La momentul ajungerii în preajma str. Balcani,

mun. Chișinău, de mijlocul de transport menționat sa apropiat un automobil din care

au coborît angajații Direcției Securitate Internă a SPIA al MAI.

Consideră reclamantul că actele normative indicate în ordinul de aplicare a

sancțiunii privind concedierea sa nu au fost încălcate deoarece nu poate confirma și

nici infirma ce discuții a purtat inspectorul Timotin Radu cu conducătorul mijlocului

de transport. Totodată indică că la 31 decembrie 2015, a fost informat despre ordinul

de aplicare a sancțiunii disciplinare, fară a se ține cont de faptul că la acea dată se

afla în concediu medical, fapt confirmat prin tabelele de evidență a timpului de lucru

și certificatul de concediu medical.

Solicită Victor Leca anularea ordinului Inspectoratului General de Poliție nr. 917

„ef” din 31 decembrie 2015 cu privire la sancționarea disciplinară a angajaților din

cadrul Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General de Poliție

locotenent-major de politie Victor Leca, restabilirea în funcție de inspector de

patrulare a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General de Poliție, încasarea din contul Inspectoratului

General de Poliție în beneficiul său a salariului pentru absența forțată de la lucru

începînd cu 31 decembrie 2015 pînă în ziua restabilirii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 29 februarie 2016, acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, fiind totodată modificată data concedierii lui

Leca Victor din 31 decembrie 2015 în 5 ianuarie 2016, cu achitarea salariului pentru

această perioadă (f.d. 77, 81-89).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Victor Leca, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul

Chișinău din 29 februarie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea

acțiunii, a fost anulat ordinul Inspectoratului General de Poliție nr. 917 „ef” din 31

decembrie 2015 cu privire la sancționarea disciplinară a angajaților din cadrul

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General de Poliție locotenent-

2

major de politie Victor Leca, fiind restabilit Victor Leca în funcție de inspector de

patrulare a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General de Poliție, a fost încasat din contul Inspectoratului

General de Poliție în beneficiul lui Victor Leca a salariului pentru absența forțată de

la lucru începînd cu 31 decembrie 2015 pînă la restabilirea în funcție (f.d. 122-132).

La 18 august 2016, Inspectoratul General de Poliție a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat cu

menținerea hotărîrii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 18 august

2016, este depus în termen, deoarece conform copiei scrisori recurentul a recepționat

copia deciziei instanței de apel la 08 iulie 2016.

În motivarea recursului Inspectoratul General de Poliție a invocat că instanța de

apel, a examinat pricina fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante a cauzei.

Astfel recurentul susține că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că Victor

Leca conform procesului-verbal al ședinței de judecată din prima instanță a

recunoscut faptul că colegul său la suspectat pe un conducător a unui mijloc de

transport că se afla în stare de ebrietate și că urmează să îl documenteze, pentru care

motiv a urcat la volanul mijlocului de transport și a plecat în mun. Chișinău. Indică

că instanța de apel a adoptat decizia avînd la bază ordonanța procurorului Procuraturii

Anticorupție din 13 februarie 2016, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a lui Victor Leca, deoarece în acțiunile acestuia nu există faptul infracțiunii.

Consideră recurentul neîntemeiată concluzia instanței de apel enunțate, deoarece prin

prisma ordonanței emise de procuror au fost examinate acțiunile lui Victor Leca prin

prisma legislației penale și nu are tangență cu aplicarea de către angajator a sancțiunii

disciplinare.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 02 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Victor Leca cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

La 06 octombrie 2016 Victor Leca a depus referință la cererea de recurs declarată

de Inspectoratul General de Poliție prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

3

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Inspectoratul General de Poliție, în cererea de recurs

nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul General de Poliție, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliție, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5