3ra-1253/17 — incasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca repararea prejudiciului

3ra-1253/17 — incasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: L. Bagrin dosarul nr. 3ra- 1253/17

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Valentin Oprea,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Oprea împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, casată hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 06

decembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 21 iulie 2016, Valentin Oprea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit ordinului nr.390 ef din 24

septembrie 2009 a fost angajat în calitate de ofițer de patrulare a Companiei Botanica

a Batalionului nr. 2 a Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului General de Poliție.

Menționează că, prin ordinul nr.353ef din 10 iunie 2016, a fost sancționat

disciplinar cu concedierea sa din poliție.

Susține că drept temei pentru emiterea acestui ordin a servit încălcarea

prevederilor art.26 alin. 1) lit. a), b), k), art. 28 alin. 1) lit. g), art.47 alin. 1) lit. k) a

Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției, pct.15 lit. i) și j)

al Codului de etică și deontologie, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.481 din 10

mai 2006, manifestată prin nedenunțarea actelor de corupție, neîntreprinderea

măsurilor de prevenire și combatere a faptelor de corupție, cu tolerarea lor,

neinformarea superiorilor și organelor competente despre actul de corupție, devenit

cunoscut, fapt ce a denigrat grav imaginea Poliției în societate.

Afirmă că, prin ordinul contestat a fost sancționat pentru faptul, că nu ar fi

denunțat presupusele acțiuni ilegale de corupere referitoare la faptul estorcării și

primirii mijloacelor bănești de către Vladimir Carauș de la cet. Vitalie Josanu, acțiuni

1

în baza cărora a fost intentată cauza penală cu nr. 2016970299 privind comiterea

infracțiunii calificate la art. 324 alin.2) lit. b) și c) Cod Penal, cauza care se află pe

rolul Judecătoriei Botanica mun. Chișinău.

Consideră ordinul de concediere ca fiind ilegal, vădit neîntemeiat și lipsit de

orice probă, deoarece prin ordinul dat a fost acuzat și sancționat disciplinar cu

concediere pentru nedenunțarea unor acte de corupere despre care nu a cunoscut

nimic, astfel fiind în imposibilitate de a întreprinde careva măsuri de prevenire și de

combatere a faptelor de corupție.

Indică că a tolerat, nu a denunțat, nu a informat superiorii și organele

competente despre actele de corupție din motiv că, despre acestea sau alte acțiuni

conexe lor nu a cunoscut nimic din cele incriminate în ordinul de sancționare.

Relevă că în perioada activității sale a respectat în mod deplin și ireproșabil

obligațiile sale de polițist stabilite de lege, a respectat cu strictețe drepturile și

libertățile omului, a avut un comportament demn și respectuos pentru persoane, o

atitudine fermă față de cei care încalcă legea, ceea ce poate fi confirmat prin lipsa

sancțiunilor disciplinare sau de altă natură aplicate în privința sa, iar în executarea

atribuțiilor de serviciu s-a condus de legislație, asigurând îndeplinirea sarcinilor ce

stau în fața poliției.

Solicită anularea ordinului de sancționare disciplinară de concediere nr. 353 ef

din data de 10 iunie 2016, emis de către Inspectoratul General de Poliție în privința

lui, restabilirea în funcția de ofițer de patrulare a Companiei Botanica a Batalionului

nr.2 a Brigăzii de Patrulare a Institutului Național de Patrulare a Inspectoratului

General al Poliției, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliței salariul

pentru lipsa forțată de la muncă pe perioada începând cu data de 10 iunie 2016 și

până la data emiterii hotărârii judecătorești, încasarea din contul Inspectoratului

General al Poliței prejudiciul moral în mărime de 15000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 decembrie 2016 a fost

admisă parțial acțiunea și anulat ordinul nr. 353ef din 10 iunie 2016, emis de

Inspectoratul General al Poliției „Cu privire la sancționarea disciplinară a căpitanului

de poliție Valentin Oprea” ca fiind emis cu încălcarea procedurii. A fost restabilit

Valentin Oprea în funcția de ofițer de patrulare a Companiei Botanica a batalionului

nr.2 a Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare a Inspectoratului

General de Poliție. A fost încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în

beneficiul reclamantului Valentin Oprea salariul mediu pentru perioada absenței

forțate de la muncă, începând cu data de 10 iunie 2016 până la pronunțarea hotărârii.

A fost încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Valentin

Oprea suma de 5815,25 lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Prima instanță a reținut că, potrivit ordinului nr. 390ef din 24 septembrie 2009,

reclamantul a fost angajat în calitate de ofițer de patrulare a Companiei Botanica a

Batalionului nr.2 a Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare a

Inspectoratului General de Poliție, iar prin Ordinul Inspectoratului General de Poliție

nr.353 ef din 10 iunie 2016, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu

concedierea sa din Poliție.

Prima instanță a constatat că, reclamantului i-a fost imputată încălcarea

prevederilor art.26 alin. 1) lit. a), b), k), art. 28 alin. 1) lit. g), art.47 alin. 1) lit. k) a

Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției, pct.15 lit. i) și j)

2

al Codului de etică și deontologie aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.481 din 10

mai 2006, manifestată prin nedenunțarea actelor de corupție, neîntreprinderea

măsurilor de prevenire și combatere a faptelor de corupție, cu tolerarea lor,

neinformarea superiorilor și organelor competente despre actul de corupție, devenit

cunoscut, fapt ce a denigrat grav imaginea Poliției în societate.

Admițând parțial acțiunea și dispunând anularea ordinului de sancționare nr.

353ef din 10 iunie 2016 emis de Inspectoratul General al Poliției, prima instanță și-a

argumentat concluzia prin faptul că, ordinul a fost emis contrar procedurii, deoarece

potrivit certificatului de concediu medical seria 01 nr. 2400523 eliberat de OMF

Gălești, se atestă că în perioada 03 iunie 2016 până la 13 iunie 2016 reclamantul s-a

aflat în concediu medical, iar la data de 14 iunie 2016 urma să înceapă serviciul.

La fel, prima instanță a constatat că la momentul concedierii, data de 10 iunie

2016, angajatorul a cunoscut despre faptul aflării reclamantului în concediu medical,

deoarece conform scrisorii adresate sefului Policlinicii MAI nr.4/1202 din 10 iunie

2016, Șeful Direcției securitate internă a SPIA a MAI a solicitata prezentarea

informației de când Valentin Oprea este în concediu medical, cu ce diagnoză și când

urmează să se prezinte la serviciu.

Totodată, prima instanță a conchis că, pârâtul incorect a dispus sancționarea

disciplinară a reclamantului și aducerea la cunoștința acestuia a ordinului de

sancționare, or, prevederile art.81 alin.(1) și art.86 alin.(2) Codul muncii prevăd în

mod imperativ o conduită de urmat a angajatorului și nu admite derogări, fapt de care

angajatorul nu a ținut cont la emiterea ordinului contestat, îndeplinirea cu bună-

credință a obligațiilor prevăzute de lege, presupune și examinarea cu maximă

diligență a circumstanțelor cauzei în cazul sancționării unui salariat.

De asemenea, prima instanță a supus criticii și argumentul pârâtului cu privire la

faptul că nu poate servi temei de admitere integrală a acțiunii și anulare a ordinului de

sancționare disciplinară, invocarea faptului că ordinul a fost emis în perioada aflării

reclamantului în concediu medical, instanța având numai dreptul de a obliga pârâtul

la înlăturarea încălcărilor comise, și anume la schimbarea datei de concediere de facto

și de iure a reclamantului, deoarece instanța de judecată, conform prevederilor art.

240 alin. (3) Codul de procedură civilă, adoptă hotărârea în limitele pretențiilor

înaintate de reclamant, iar astfel de cerințe nu au fost înaintate de nici un participant

la proces.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției al MAI, casată hotărârea primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii. A fost modificat

ordinul nr. 353ef din 10 iunie 2016, emis de Inspectoratul General al Poliției al MAI

„cu privire la sancționarea disciplinară a căpitanului de poliție Valentin Oprea ” cu

indicarea datei de concediere 14 iunie 2016. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Instanța de apel făcând trimitere la art. 26 alin. (1) lit. b) c), d), j) și k), art. 53 și

57 al Legii cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, art. 17 lit. a), b) și d)

al Legii cu privire la combaterea corupției, pct. 25 al Codului de etică și deontologie a

polițistului și-a argumentat concluzia prin faptul că, sancțiunea aplicată lui Valentin

Oprea are la bază tolerarea de către acesta a acțiunilor incorecte de documentare a

unei persoane care era suspectată de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate, neîntreprinderea acțiunilor în vederea curmării acțiunilor incorecte ale

3

colegului de serviciu. Acțiunile sau inacțiunile acestuia sunt catalogate ca fiind

comportament corupțional.

Instanța de apel a constatat că reclamantul a prezentat un certificat de concediu

medical seria 01 nr. 2400523 eliberat de OMF Gălești, ce atestă că pentru perioada

din 03 iunie 2016 până la 13 iunie 2016 reclamantul s-a aflat în concediu medical, iar

la data de 14 iunie 2016 urma să înceapă serviciul.

Instanța de apel a reținut că ordinul de sancționare disciplinară a fost emis la

data de 10 iunie 2016 în aceeași dată fiind adus la cunoștință contra semnătură.

Certificatul de concediu medical a fost prezentat în ședință de judecată din data de 09

septembrie 2016, până la această ședință au fost desfășurate încă două ședințe de

judecată la data de 04 iulie 2016 și 27 iulie 2016.

Totodată, instanța de apel a conchis că, potrivit Regulamentului cu privire la

asigurarea medicală a colaboratorilor organelor afacerilor interne, aprobat prin

ordinul MAI nr. 365 din 06 octombrie 2009, intimatul era obligat să anunțe persoana

care desfășoară ancheta de serviciu, că începând cu data de 03 iunie 2016 și până la

13 iunie 2016, conform certificatului medical s-a aflat în concediu, totodată, la 07

iunie 2016 a depus explicația în cadrul anchetei de serviciu, la fel nemenționând,

persoanei care desfășoară ancheta de serviciu, despre faptul că se află în concediu

medical.

De asemenea instanța de apel a reținut că persoana care desfășură ancheta de

serviciu a întreprins acțiuni referitor la aflarea informației privind concediile

medicale inclusiv și a intimatului, fiind anexat răspunsul Serviciului Medical al

Ministerului Afacerilor Interne nr. 17/1-465 din 14 iunie 2016 prin care se comunică,

că conform registrului de evidență a certificatelor de concediu medical formular

036/e al Policlinicii MAI, ofițerul Valentin Oprea nu se află în concediu medical în

Policlinica MAI.

Astfel, instanța de apel a constatat că dat fiind faptul că angajatorul nu cunoștea

despre faptul aflării angajatului în concediu, însă a depus diligența necesară pentru a

afla, a considerat necesar de a admite parțial cererea de chemare în judecată și a

modifica ordinul nr. 353ef din 10 iunie 2016, emis de Inspectoratul General al Poliției

al MAI „cu privire la sancționarea disciplinară a căpitanului de poliție Valentin

Oprea” cu indicarea datei de concediere „14 iunie 2016”.

La data de 15 septembrie 2017, Valentin Oprea a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost

elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar

erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Susține ca neîntemeiate argumentele instanței de apel făcând trimitere la

prevederile Legii cu privire la poliție și statutul polițistului și Legii cu privire la

combaterea corupției, deoarece contravin prevederilor art. 130 Cod de procedură

civilă, or, prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Botanica) din 04 septembrie

2017, dânsul a fost achitat pe marginea învinuirilor prevăzute de art. 324 alin. (2) lit.

b) și c) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau deciziei ilegale.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

recurentului a deciziei contestate.

Prin referința depusă la data de 06 noiembrie 2017, Inspectoratul General la

Poliției a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei

instanței de apel pe care o consideră legală și întemeiată.

Susține că, sentința prezentată de către recurent nu constată expres lipsa

comportamentului corupțional, și a faptelor de nedenunțare a actelor de corupție,

elemente ce atrag după sine răspunderea disciplinară, fapt ce a și efectuat angajatorul,

acesta limitându-se numai la examinarea cauzei aspect penal, neavând nici o atribuție,

împuternicire asupra examinării sub aspect disciplinar.

Afirmă că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a modifica data de

concediere a recurentului, acesta nerespectând procedura distinctă de adresare la

medic și respectiv în cadrul instituției medicale corespunzătoare, fiind angajat cu

statut special și nici nu a prezentat certificatul de concediu medical angajatorului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

5

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Valentin Oprea nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs sunt similare argumentelor invocate

atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor

de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, având la

bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate

conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Valentin Oprea, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Valentin Oprea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul lui Valentin Oprea se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

6