2rac-181/20 — încasarea datoriei

2rac-181/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-181/2020

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud. A. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

DECIZIE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Omnitrans”,

reprezentată de avocatul Valentina Moruz,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Vero-Nadina” împotriva Societății cu răspundere limitată

„Omnitrans” și Gheorghe Cucu cu privire la încasarea datoriei, a penalității și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 martie 2010 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Vero-Nadina”, a fost

casată hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central și a fost

emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 05 februarie 2019 SRL „Vero-Nadina” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Omnitrans” și Gheorghe Cucu cu privire la încasarea

datoriei, a penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 23 februarie 2018 a fost încheiat

contractul de furnizare cu garant persoană fizică (Cucu Gheorghe — fidejusor) nr.

V - OM/185, prin care SRL „Vero-Nadina” a vîndut, iar SRL „Omnitrans” a

cumpărat lunar produse petroliere pe durata unui an calendaristic. Conform

contractului, plata pentru produsele petroliere se efectuează prin virarea mijloacelor

bănești de către cumpărător la contul de decontare al vînzătorului în avans sau în

termen de 10 zile calendaristice din momentul livrării.

A invocat că potrivit procesului verbal a decontărilor reciproce între vînzător și

cumpărător, SRL „Omnitrans” se face vinovată de neachitarea sumei de 195 838,30

de lei.

Conform pct. 6.1 a contractului nr. V - OM/185 din 23 februarie 2018 încheiat

între SRL „Vero-Nadina”, SRL „Omnitrans” și Cucu Gheorghe, ultimul se obligă să

execute integral și solidar, obligațiile ce reies din contractul indicat mai sus.

Astfel, la 02 august 2018, în adresa companiei SRL „Omnitrans” a fost

expediată o pretenție privind achitarea datoriei și atenționarea despre adresarea în

instanța de judecată, somația fiind recepționată, recepția confirmată prin avizul de

recepție din 08 august 2018.

La fel, a invocat că la 04 decembrie 2018 a fost expediată o pretenție și lui

Cucu Gheorghe privind achitarea datoriei și atenționarea despre adresarea în

instanța de judecată, somația fiind recepționată, recepția confirmată prin avizul de

recepție din 10 decembrie 2018. La 27 decembrie 2018 SRL „Omnitrans” a venit cu

un demers în adresa reclamantului prin care a recunoscut datoria existentă la

moment și se obligă să o achite integral pînă la data de 15 ianuarie 2019. Însă, pînă

la moment SRL „Omnitrans” și nici Cucu Gheorghe nu și-au onorat obligațiile

contractuale, iar la data înaintării cererii de chemare în judecată suma datoriei

constituie 195 838,30 de lei.

A menționat că în scopul evaluării anticipate a prejudiciului, în cazul

neexecutării obligațiilor, părțile au stabilit, în punctul 3.4 al contractului, achitarea

unei penalități în mărime de 0,2% din sumele neachitate pentru fiecare zi de

întîrziere. Ținînd cont de condițiile ce trebuie întrunite pentru aplicarea clauzei

penale, în special a condiției de forma prevăzută de art.625 Codul civil, reclamantul

se consideră îndreptățit, în urma nerespectării din partea pîrîților a termenului de

scadență convenit, de a pretinde la plata penalității. Astfel, în dependență de suma

datorata și de zilele de întîrziere, pîrîții sunt obligați să achite reclamantului

penalități în suma de 70 501,79 de lei, calculele penalităților fiind anexate.

A solicitat reclamantul încasarea în mod solidar de la SRL „Omnitrans” și

Cucu Gheorghe în beneficiul SRL „Vero-Nadina” cu titlu de datorie suma de

195838,30 de lei, cu titlu de penalitate suma de 70 501,79 de lei, taxa de stat în

mărime de 7 990 de lei.

Prin hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central a fost

admisă parțial acțiunea depusă de SRL „Vero-Nadina” și a fost încasată în mod

solidar de la SRL „Omnitrans” și Cucu Gheorghe în beneficiul SRL „Vero-Nadina”

datoria în sumă de 19 059,8 lei și taxa de stat în sumă de 571,79 de lei. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Au fost încasate de la SRL „Vero-Nadina”

în beneficiul SRL „Omnitrans” cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de

lei.

La 25 octombrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Vero-Nadina” a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitând casarea integrală a

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de SRL „Vero-Nadina”, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii și a fost încasată, în mod solidar, de la

SRL „Omnitrans” și Gheorghe Cucu în beneficiul SRL „Vero-Nadina” cu titlu de

datorie suma de 195838,30 de lei, cu titlu de penalitate suma de 6859,8 lei și cu titlu

de cheltuieli de judecată suma de 10641,65 de lei.

La 10 iulie 2020, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Omnitrans”,

reprezentat de avocatul Valentina Moruz, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii primei instanțe.

2

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și necesită a fi casată.

A susținut că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și nu a aplicat o

lege care trebuia să fie aplicată.

A invocat că potrivit contractului de furnizare nr. V-OM/185 din 23 februarie

2018, cumpărătorul avea obligația de a achita marfa achiziționată în termen de 10

zile calendaristice din momentul livrării mărfii.

Drept dovadă de livrare a mărfii și al achitărilor executate de către SRL

„Omnitrans”, la cererea de chemare în judecată au fost anexate copiile a 2 acte de

verificare între întreprinderi, unul pentru perioada 01 iunie-2017 -22 februarie 2018

și al doilea pentru perioada 23 februarie 2018 -18 decembrie 2018.

La acest capitol, a atenționat că actul de verificare din 22 februarie 2018 pentru

perioada 01 iunie 2017-22 februarie 2018 cu datoria de 176 780,40 de lei nu este

relevant speței și nu poate fi solicitată încasarea datoriei de 176 780,40 de lei din

contul SRL „Omnitrans”, dat fiind faptul că acțiunea se întemeiază pe neexecutarea

obligațiilor din contractul nr. V-OM/185 din 23 februarie 2018, iar calculele

prezentate se referă la o perioadă anterioară încheierii contractului nominalizat și

semnat unilateral numai de reclamant.

În acest sens, aprecierea instanței de apel precum că în baza art. 586 Codul

civil, creditorul a fost îndreptățit de a reține sumele achitate de debitor după 23

februarie 2018 pentru datoriile anterioare, dat fiind faptul că debitorul nu a

specificat pentru care datorii se achită sumele, este o apreciere eronată a normei de

drept material și a circumstanțelor de fapt, or la materialele cauzei este anexată

încheierea judecătorească nr. 2-275/2018, pronunțată la cererea de chemare în

judecată formulată de SRL „Vero-Nadina” vs SRL „Omitrans” cu privire la

încasarea datoriei și a penalității pentru perioada anului 2017, prin care instanța de

judecată a dispus admiterea renunțului la acțiune al reclamantului și încetarea

procesului din motiv că la moment nu are datorii, cu mențiunea că nu se admite o

nouă adresare în judecată cu privire la același obiect și pe același temeiuri.

Respectiv, includerea sumei de 176 780,40 de lei în pretențiile formulate în cazul

dat este inadmisibilă, deoarece instanța deja s-a expus asupra pretențiilor date,

motiv pentru care acțiunea în această latură urma a fi încetată în conformitate cu

prevederile art. 265 lit. b) CPC.

Mai mult ca atât, în instanța de apel apelantul a prezentat copiile facturilor

fiscale pentru perioada 08-iunie 2017-05 decembrie 2017, care au fost anexate la

acțiunea la care reclamantul a renunțat la acțiune, prin urmare intimatul a renunțat la

suma de 176 780 de lei, fapt conformat prin încheierea Judecătoriei Bălți din 27

aprilie 2018.

A susținut că, instanța de apel încasând suma de 176780 de lei pentru perioada

anterioară încheierii contractului din 23 februarie 2018 a încălcat prevederile art.

265 lit. b) CPC, precum și a depășit limitele pretențiilor invocate de reclamant, dat

fiind faptul că raporturile obligaționale dintre părțile litigante se rezumă la

contractul nr. V-OM/186 din 23 februarie 2018 și nu la careva datorii anterioare.

A mai susținut că este neîntemeiată aprecierea instanței de apel asupra

pretenției cu privire la încasarea penalității, deoarece instanța de apel a considerat că

urmează a fi încasată penalitatea recunoscută de intimat în sumă de 6859,8 lei, însă

SRL „Omnitrans” nu a recunoscut penalitatea în sumă de 6859,8 lei, ci doar a

3

menționat că reclamantul ar fi putut pretinde la încasarea penalității din suma

recunoscută de pârât de 19059,8 lei, ceea ce ar constitui penalitatea în mărime de

6859,8 lei. Prin urmare instanța de apel a dat dovadă de examinare superficială a

circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei.

Prin notificarea din 01 august 2020, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

La 01 septembrie 2020 SRL „Vero-Nadina” a depus referință, prin care a

solicitat ca recursul declarat de SRL „Omnitrans”, reprezentat de avocatul

Valentina Moruz, să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Bălți din 12 martie 2020

a fost expediată părților la 11 mai 2020, dar date care ar confirma recepționarea

acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 10 iulie 2020, prin intermediul oficiului poștal, de

SRL „Omnitrans”, reprezentat de avocatul Valentina Moruz, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat, de a casa integral decizia instanței de apel cu menținerea hotărârii

primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

4

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că, SRL „Vero-Nadina” a depus

cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la

SRL „Omnitrans” și Gheorghe Cucu a datoriei în sumă de 195 838,30 de lei, a

penalității în sumă de 70 501, 79 de lei și a taxei de stat în mărime de 7990 de lei

rezultate din neexecutarea contractului de furnizare a produselor petroliere nr. V-

OM/185 din 23 februarie 2018.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea cauzei în fond a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii depuse de SRL „Vero-Nadina”, fiind încasată în mod

solidar de la SRL „Omnitrans” și Gheorghe Cucu în beneficiul SRL ”Vero-Nadina”

datoria în sumă de 19 059,8 lei și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat

în sumă de 571,79 de lei, în rest acțiunera a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susținerea soluției sale, prima instanță a concluzionat că în temeiul

contractului încheiat între părți la 23 februarie 2018 și a actului de verificare a

calculelor reciproce pârâții în mod solidar urmează să achite în beneficiul

reclamantului datoria pentru marfa vîndută în mărime de 19059,08 lei, iar restul

sumei de 176780,40 de lei constituia datoria pârâților la data de 22 februarie 2018,

adică până la încheierea contractului de furnizare nr. V-OM/185, care a fost încheiat

la 23 februarie 2018. La fel, prima instanță a respins pretenția cu privire la încasarea

penalității în mărime de 0,2% din suma datorată apreciind critic calculul penalității

prezentat de către reclamant motivând este întocmit contrar prevederilor art. 626

alin. (3) din Codul civil, deoarece creditorul nu și-a rezervat acest drept la primirea

executării.

Instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii, fiind încasat în mod solidar de la SRL „Omnitrans” și Gheorghe

Cucu în beneficiul SRL „Vero-Nadina” datoria în sumă de 195 838,30 de lei,

penalitate în mărime de 6859,8 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 10641,65

de lei, concluzionînd că la data de 23 februarie 2018, data încheierii contractului de

furnizare a produselor petroliere, SRL „Omnitrans” avea o datorie față de SRL

„Vero-Nadina” în sumă de 176 780,40 de lei, iar conform actului de decontări

reciproce din 18 decembrie 2018, semnat de ambele părți datoria SRL „Omnitrans”

față de SRL „Vero-Nadina” constituia suma de 195 836,30 de lei, apelantul fiind

îndreptățit de a trece plățile efectuate după încheierea contractului din 23 februarie

2018.

În ceea ce privește pretenția reclamantului cu privire la încasarea penalității,

instanța de apel a admis-o parțial, motivând că din condițiile contractuale nu rezultă

cert data executării obligației, astfel debitorul urma a fi pus în întîrziere și deoarece

procedura în cauză nu a fost respectată, iar pârâții recunosc suma datoriei în mărime

de 19 059,8 lei, și prin urmare din această sumă a calculat și penalitatea încasată în

mărime de 6859,8 lei,

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, instanța de apel, la examinarea cauzei, a aplicat eronat

normele de drept material și nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

administrate la actele pricinii, pe când, în speță, prima instanță a emis o concluzie

legală și întemeiată reieșind din următoarele.

5

Conform art.512 alin. (1) Codul civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Conform art.514 Codul civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict)

și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Art. 572 alin.(1) și (2) Codul civil prevede că, temeiul executării rezidă în

existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art.196 alin. (3) Cod civil, actul juridic bilateral este manifestarea de

voință concordantă a două părți.

Conform art.624 alin. (1) și (4) Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o

prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că

debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de

bani sau un alt bun. Părțile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari decît

prejudicial.

Potrivit art.753 alin.(1) Codul civil, prin contractul de vînzare-cumpărare, o

parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

Iar conform art.1146 alin. (1) Codul civil, prin contract de fidejusiune, o parte

(fidejusor) se obligă față de cealaltă parte (creditor) să execute integral sau parțial,

gratuit sau oneros obligația debitorului.

Conform art.1156 alin. (1) Codul civil, în cazul neexecutării obligației

principale, fidejusorul și debitorul sînt obligați solidar în fața creditorului dacă în

contract nu este prevăzut altfel.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că la 23 februarie 2018 între

SRL „Vero-Nadina” și SRL „Omnitrans” a fost încheiat contractul de furnizare nr.

V - OM/185, potrivit căruia SRL „Vero-Nadina” a vîndut, iar SRL „Omnitrans” a

cumpărat lunar produse petroliere pe durata unui an calendaristic, iar plata pentru

produsele petroliere se efectuează prin virarea mijloacelor bănești de către

cumpărător la contul de decontare al vînzătorului în avans sau în termen de 10 zile

calendaristice din momentul livrării (f.d.-6).

Conform acordului de fidejusiune din 23 februarie 2018, Gheorghe Cucu s-a

obligat să execute integral obligațiunile ce reies din contractul de furnizare nr. V -

OM/185 și poartă răspundere solidară cu debitorul în fața creditorului în caz de

nerespectare de către debitor a obligațiilor contractuale (f.d.-7).

Potrivit contractului nominalizat cumpărătorul avea obligația de achita marfa

achiziționată în termen de 10 zile calendaristice din momentul livrării.

Astfel, la caz, s-a stabilit că drept dovadă de livrare a mărfii și al achitărilor

executate de către SRL „Omnitrans” servește copiile a două acte de verificare între

întreprinderi: unul pentru perioada 01 iunie 2017- 22 februarie 2018 și al doilea

pentru perioada 23 februarie 2018-18 decembrie 2018.

În acest sens, Colegiul reține că instanța de apel greșit a pus la baza emiterii

deciziei contestate actul de verificare din 22 februarie 2018 pentru perioada 01 iunie

2017-22 februarie 2018 cu datoria de 176 780,40 de lei, deoarece reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe neexecutarea obligațiilor contractuale nr. V-OM/185 din 23

februarie 2018, iar calculele prezentate se referă la o perioadă anterioară încheierii

contractului nominalizat.

6

Prin urmare, este cert că SRL „Vero-Nadina” a livrat SRL „Omnitrans”

produsele petroliere, fapt confirmat prin semnarea facturilor fiscale enumerate în

actul de verificare (f.d-14).

Potrivit actului de verificare a calculelor reciproce din 18 decembrie 2018, s-a

stabilit că în rezultatul neexecutării obligațiilor contractuale, SRL „Omnitrans” a

acumulat o datorie față de SRL „Vero-Nadina” în mărime 195 838,30 de lei (f.d.-

14), însă Colegiul menționează că, în acest act de verificare, întocmit unilateral,

este indicată suma datoriei de 176 780,40 de lei, pentru perioada anterioară semnării

contractului din 23 februarie 2018 și care este inclusă în suma solicitată de 195

838,30 lei.

În acest sens, este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că în baza

art. 586 din Codul civil, creditorul a fost îndreptățit de a reține sumele achitate de

debitor pînă la data de 23 februarie 2018, pentru datoriile anterioare, dat fiind faptul

că debitorul nu a specificat pentru care datorii se achită sumele. Or, la actele cauzei

este anexată încheierea 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul central, emisă în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Vero-Nadina”

împotriva SRL „Omnitrans” cu privire la încasarea datoriei, a penalității și a

cheltuielilor de judecată, prin care a fost admis renunțul reclamantului de la acțiune

și a fost încetat procesul, pe motivul că SRL „Omnitrans” a achitat în întregime

datoria (f.d.47).

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că prima instanță călăuzindu-se de normele de

drept enunțate, luînd în considerare circumstanțele legal constatate, temeinic și legal

a admis pretenția reclamantului cu privire la încasarea datoriei în sumă de 19 059,08

lei, deoarece, s-a constatat cu certitudine că suma de 176 780,40 lei nu se atribuie la

suma datoriei formate în baza contractului încheiat la 23 februarie 2018 în temeiul

căruia reclamantul a și solicitat încasarea datoriei.

Mai mult, Colegiul consideră greșită concluzia instanței de apel în partea

încasării în mod solidar a datoriei în mărime de 195 838,30 de lei și de la fidejusor,

deoarece ultimul conform acordului de fidejusiune s-a obligat să poarte răspundere

solidară cu debitorul doar în cazul nerespectării condițiilor contractuale încheiate la

27 februarie 2018.

La fel, Colegiul consideră că prima instanță just a constatat că,

reclamantul/intimat a solicitat și încasarea penalității în mărime de 0,2% din suma

datorată, care se raportează duratei de întîrziere. La acest aspect este justificată

aprecierea critică a primei instanțe a calculului penalității prezentat de către

reclamant (f.d15), întrucât este întocmit contrar prevederilor art.626 alin.(3) din

Codul civil, care stipulează că, în cazul în care a primit executarea, creditorul poate

cere plata penalități numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea

executării.

Însă, conform calculelor prezentate pe parcursul judecării cauzei, penalitatea a

fost calculată începând cu data de 08 aprilie 2018, necătînd la faptul că

reclamantul/recurent a acceptat achitările executate de către pârâtul/intimat pînă la

data de 08 aprilie 2018, adică a pretins încasarea penalității după executarea

obligației, contrar prevederilor art. 626 alin.(3) din Codul civil. În astfel de

circumstanțe, SRL „Vero-Nadina” a pierdut dreptul la încasarea penalității,

deoarece nu și-a rezervat expres acest drept la primirea executării.

7

Totodată, aplicând prevederile art. 82, 94, 96 alin. (1) CPC, prima instanță

temeinic și legal a încasat de la SRL Omnitrans” în beneficiul SRL „Vero-Nadina”

plata taxei de stat în sumă de 571,79 de lei și de la SRL „Vero-Nadina” în beneficiul

SRL „Omnitrans” cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de lei.

În consecință, instanța de recurs conchide că, nu poate fi reținută concluzia

instanței de apel precum că, prin materialele cauzei, a fost demonstrată cu

certitudine temeinicia și legalitatea acțiunii depuse de SRL „Vero-Nadina”.

În acest context, instanța de recurs reține ca greșită și contrară prevederilor

normelor de drept material enunțate, concluzia instanței de apel de casare a hotărârii

primei instanțe și emitere a unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, fiind întemeiată

critica recurentului SRL „Omnitrans”, reprezentată de avocatul Valentina Moruz, în

sensul că instanța de apel și-a fundamentat concluzia doar pe argumentele

reclamantului și pe aplicarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 82 din Codul de procedură civilă, Cheltuielile de

judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

Iar art. 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă prevede că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de

judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

Din actele cauzei rezultă că SRL „Omnitrans” la depunerea cererii de recurs a

achitat taxa de stat în sumă de 2755 de lei (f.d.163) și în condițiile în care instanța

de recurs admite recursul declarat, intimatul SRL „Vero-Nadina” urmează să-i

restituie recurentului SRL „Omintrans” cheltuielile de judecată compuse din plata

taxei de stat achitată la depunerea recursului.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

circumstanțele pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept

material au fost aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de SRL „Omnitrans”, reprezentată de avocatul Valentina Moruz,

de a casa integral decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Omnitrans”,

reprezentată de avocatul Valentina Moruz.

Se casează decizia din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți și se menține

hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu răspundere limitată

„Vero-Nadina” împotriva Societății cu răspundere limitată „Omnitrans” și

8

Gheorghe Cucu cu privire la încasarea datoriei, a penalității și a cheltuielilor de

judecată.

Se încasează de la Societatea cu răspundere limitată „Vero-Nadina” în

beneficiul Societății cu răspundere limitată „Omitrans” suma de 2755 (două mii

șapte sute cinzeci și cinci) de lei cu titlu de cheltuieli de judecată compuse din plata

a taxei de stat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

9