2rac-171/19 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2rac-171/19 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-171/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Central (jud. D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, M. Anton, I. Cotruță)

DECIZIE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Alvictrans Exim”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Alvictrans Exim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Fambur -

Prim” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Fambur - Prim”,

casată integral hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Central și emisă o nouă hotărârea, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 19 mai 2017, SRL „Alvictrans Exim” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Fambur - Prim” cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat între SRL „Alvictrans Exim” și SRL „Fambur

- Prim” au existat relații economice.

Astfel, în baza contractului de transport din 23 septembrie 2016,

SRL „Fambur - Prim” și-a asumat obligația de a transporta marfa din Polonia în

Republica Moldova în termen de 96 de ore din momentul încărcării mărfii în

mijlocul de transport.

La 28 septembrie 2016, marfa în valoare totală de 60752,16 de euro a fost

preluată și încărcată în mijlocul de transport cu n/î XXXXX reflectat și în invoce din

28 septembrie 2016, care a fost completat la preluarea mărfii de la depozitul

companiei Instanta Sp. O. O. din Polonia.

1

Ca urmare, camionul a pornit către punctul vamal pentru realizarea exportului,

însă din motive necunoscute cărăușul a dispărut împreună cu marfa pe care o

transporta.

Având în vedere prevederile art. 1011 alin. (1) Cod civil, în situația creată a

invocat prezumția pierderii încărcăturii.

La 5 aprilie 2017, pârâtul a recepționat reclamația expediată în adresa sa cu

privire la achitarea contravalorii mărfii pierdute sau care nu a fost livrată la destinație

conform contractului de transport.

Astfel, pârâtul nu respectă intenționat prevederile contractuale și termenul

acordat prin pretenția din 5 aprilie 2015 de achitare a datoriei, eschivându-se sub

orice pretext de respectarea contractului și onorarea obligațiilor contractuale.

Cu referire la prevederile art. 514, 572 alin. (2) și 1389 Cod civil, a conchis

că pârâtul nu și-a onorat obligațiile față de SRL „Alvictrans Exim”.

Ținând cont de faptul că pârâtul intenționat se eschivează de la achitarea

serviciilor acordate de SRL „Alvictrans Exim”, cauzându-i în acest mod un

prejudiciu, deoarece a fost mizat pe aceste mijloace financiare pentru achitarea

salariilor angajaților, onorarea obligațiilor față de bugetul de stat și alte cheltuieli

aferente pe care le suportă o întreprindere zi de zi pentru o bună funcționare, astfel

fiind nevoie ca ulterior să contracteze un credit pentru a nu întârzia onorarea

obligațiilor față de creditorii săi.

A accentuat că datoria formată de pârât este una considerabilă.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 514, 572, 666, 668, 994,

1011 Cod civil, art. 38, 166, 167, 174, 175 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la SRL „Fambur - Prim” în

beneficiul SRL „Alvictrans Exim” a datoriei în mărime de 60752,16 de euro și a

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 20 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Central, a fost atrasă SA „JLC” în calitate de intervenient accesoriu de partea

reclamantei SRL „Alvictrans Exim”.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Central,

a fost admisă acțiunea.

A fost încasată de la SRL „Fambur - Prim” în beneficiul SRL „Alvictrans

Exim” datoria în sumă de 60752,16 de euro conform cursului BNM la data executării

hotărârii și taxa de stat în mărime de 37463,89 de lei.

Prin decizia din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL „Fambur - Prim”, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă

o nouă hotărârea, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 28 februarie 2019, SRL „Alvictrans Exim” a declarat recurs împotriva

deciziei din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-

o nefondată în fapt și în drept.

2

A obiectat că instanța de apel a dat apreciere eronată normelor procesuale și

în special, a prevederilor art. 60 și 167 CPC, a interpretat eronat prevederile

instituției neexecutării obligațiilor ce rezultă din contractul de transport și urma să

aplice normele materiale din speță ce țin de neexecutarea contractului de transport

dintre părți.

A subliniat că acțiunea înaintată a fost pusă pe rol de către prima instanță ca

acțiune cu privire la încasarea datoriei, astfel, rezultă că instanța a reieșit din

circumstanțele de drept invocate de SRL „Alvictrans Exim” ce țin de neexecutarea

unor obligații ce rezultă din contractul de transport.

Totodată, pe parcursul procesului a fost înaintată referința cu

contraargumentele intimatului care a invocat că nu și-a executat obligațiile ce rezultă

din contractul de transport.

Prin urmare, logica absurdă a instanței de apel ar fi fost aplicabilă dacă

instanța admitea acțiunea invocând îmbogățirea fără justă cauză ca temei de

admitere, or, prima instanță a aplicat normele materiale invocate la rubrica

circumstanțe de drept pe care SRL „Alvictrans Exim” și-a întemeiat acțiunea.

Având în vedere prevederile pct. 15 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție cu privire la actele judecătorului în faza intentării procesului civil și pregătirii

pricinii pentru dezbaterile judiciare, a precizat că SRL „Alvictrans Exim” a invocat

la rubrica circumstanțe de drept instituția neexecutării obligațiilor și în special, a

celor ce rezultă dintr-un contract de transport.

A evidențiat că prin acțiunile sale instanța de apel i-a lezat dreptul de acces la

justiție care este un element indispensabil al unui proces echitabil.

Astfel, sunt neîntemeiate și fără temei juridic argumentele indicate în decizia

contestată, deoarece acțiunea a fost întemeiată primordial în baza art. 8, 514, 572,

666, 668, 994, 1011 Cod civil și nicidecum în baza art. 1389 alin. (1) Cod civil, după

cum a menționat instanța de apel.

Prin urmare, instanța de apel a exclus în mod unipersonal temeiurile de drept

pe care a fost întemeiată cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe

și a citit doar un articol care a fost indicat în motivele de fapt a cererii.

Instanța de apel nu a dat o apreciere corectă și a exclus prevederile legale

invocate ca temei de drept în cererea de chemare în judecată.

A accentuat că SRL „Fambur - Prim” are dreptul să înainteze o acțiune

împotriva OOO „Фаворит” pentru încasarea sumei mărfii pierdute de către aceasta.

Instanța de apel prematur a stabilit și a luat ca temei primordial indicarea

prevederilor art. 1389 alin. (1) Cod civil, care au fost indicate în coraport cu celelalte

articole asupra cărora instanța de apel nu s-a expus și a dat o apreciere proprie și din

oficiu în interpretarea prevederilor ce țin de îmbogățirea fără justă cauză.

La caz, SRL „Fambur - Prim” prin neonorarea obligațiilor contractuale față

de SRL „Alvictrans Exim” și neachitarea mărfii pierdute pe care s-a obligat să o

transporte, nu este o economie realizată de către SRL „Fambur - Prim” în raport cu

SRL „Alvictrans Exim”, or, încasarea de la OOO „Фаворит” a sumei pentru marfa

pierdută și neachitarea către SRL „Alvictrans Exim” de asemenea este o economie.

3

Deci, acest drept al SRL „Fambur - Prim” de a se adresa către

OOO „Фаворит”, prima îl are la moment și poate oricând să se folosească de el.

Însăși economia realizată de SRL „Fambur - Prim” reprezintă o majorare a

patrimoniului acesteia atunci când trebuia să suporte anumite cheltuieli, însă aceasta

nu s-a produs fie din considerentul că au fost suportate de o altă persoană, fie că nu

au fost achitate în general.

A reținut că instanța, contrar prevederilor art. 373 CPC, judecând apelul a

trecut în mod superficial circumstanțele pricinii și nu s-a expus pe marginea

susținerilor SRL „Fambur - Prim”, nu a examinat legalitatea și temeinicia hotărârii

supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce guvernează

litigiul.

La fel, au fost lăsate fără argumentare și verificare probele anexate la

materialele cauzei, cât și argumentele expuse în cererea de chemare în judecată și

hotărârea primei instanțe și anume, că cererea nu a fost întemeiată numai pe

dispozițiile art. 1389 alin. (1) Cod civil după cum a invocat instanța de apel.

În concluzie, a evidențiat că instanța de apel, contrar prevederilor art. 239 și

241 alin. (5) CPC, a judecat pricina superficial, astfel că respingând acțiunea integral

instanța nu a combătut cele invocate de SRL „Alvictrans Exim” în acțiune, cât și

concluziile din hotărârea prime instanțe, limitându-se la o motivare extrem de

selectivă și omițând de a da apreciere probelor aduse în susținerea pretențiilor

invocate la caz.

La 17 aprilie 2019, SRL „Fambur - Prim” a depus referință la recursul declarat

de SRL „Alvictrans Exim”, solicitând considerarea acestuia inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 28 februarie 2019 împotriva deciziei din 6 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în

vigoare a hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

După cum rezultă din actele cauzei, SC „Alvictrans Exim” SRL înaintând

acțiunea în judecată împotriva SRL „Fambur-Prim”, a solicitat încasarea datoriei în

mărime de 60 752,16 euro în temeiul contractului de transport din 23 septembrie

2016.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță, prin hotărârea din 16

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, a ajuns la concluzia admiterii

4

acțiunii și încasării de la SRL „Fambur-Prim” în beneficiul SC „Alvictrans Exim”

SRL a datoriei în sumă de 60 752,16 euro.

Judecând apelul declarat de către SRL „Fambur-Prim”, prin decizia din 6

februarie 2019, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea din 16 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul central și a emis o nouă hotărâre, prin care a respins

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La adoptarea unei asemenea soluții, instanța de apel a conchis că în cadrul

examinării cauzei nu a fost dovedită îmbogățirea fără justă cauză a SRL „Fambur-

Prim” invocată în cererea de chemare în judecată de către reclamantă. În acest sens

a statuat că prima instanță, cu derogare de la prevederile legale, motivându-și soluția

pe prevederile normelor de drept referitoare la contractul internațional de mărfuri, a

modificat din oficiu temeiul acțiunii.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului

probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat, pronunțându-se asupra

aspectelor importante, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii.

Astfel, instanța de recurs reține că în cazul speței, susținerile reclamantei din

acțiune cu referire la îmbogățirea fără justă cauză, au un caracter subsidiar, în sensul

că acestea nu pot fi luate la bază, având în vedere că pretențiile din acțiune izvorăsc

dintr-un contract de transport prin care părțile și-au asumat anumite obligații, ca

temei de înaintare a prezentei acțiuni fiind invocate inclusiv prevederile art. 8, 514,

572, 666, 668, 994, 1011 Cod civil.

În acest context se va reține că, în baza contractului de comerț extern de

vânzare-cumpărare nr. 1 din 7 iulie 2011, Compania „Instanta Sp.z.o.o.”, în calitate

de vânzător s-a obligat să vândă cumpărătorului SA „JLC” marfă – cafea de marcă

INTENSO, BON AROMA și GOLD EXCELLENT (f. d. 64-67).

La caz se mai constată că SA „JLC”, având încheiat cu SC „Alvictrans Exim”

SRL contractul de expediție internațional de transport nr. 972/09 din 27 octombrie

2009, ca obiect fiind reglementarea relațiilor părților contractante privind

organizarea transportului auto internațional de mărfuri, la 23 septembrie 2016 SA

„JLC” a încheiat cu SC „Alvictrans Exim” SRL și contractul de transport a mărfii –

cafea în cantitate de 20,5 tone de la expeditorul Compania „Instanta Sp.z.o.o.”, data

încărcării fiind indicată 27 septembrie 2016 și adresa de încărcare a mărfii – str.

Kawowa 3, 44-240 Zory, Poland (f. d. 70-73, 53).

Materialele dosarului atestă și faptul că întru executarea contractului de

transport din 23 septembrie 2016 încheiat cu SA „JLC”, SC „Alvictrans Exim” SRL

în aceeași zi - 23 septembrie 2016, a semnat cu SRL „Fambur-Prim” contractul-

comandă de transport, prin care ultima s-a obligat să transporte cafea, în cantitate de

20,5 tone, din Polonia în Republica Moldova, Chișinău, data preluării încărăturii

fiind stabilită pentru 27 septembrie 2016 cu adresa de încărcare a mărfii str. Kawowa

3, 44-240 Zory, Poland (f. d. 7).

Drept urmare, este indubitabil că odată cu semnarea contractului-comandă

susmenționat, între SRL „Fambur-Prim” și SC „Alvictrans Exim” SRL, au apărut

5

raporturi juridice contractuale, astfel că, SRl „Fambur-Prim” semnând contractul în

calitate de transportator și-a asumat obligația de a prelua marfa de la Compania

„Instanta Sp.z.o.o.” din Polonia și a transporta în Republica Moldova cu mijlocul de

transport nr. de înmatriculare XXXXX, șoferul Viktor Mezencev.

Or, contractul-comandă de transport încheiat la 23 septembrie 2016, este

semnat și ștampilat în mod corespunzător de ambele părți, fiind cert că

SRL „Fambur-Prim”, asumându-și obligațiile de transportator, a convenit și asupra

clauzei cu privire la răspunderea pentru mărfă pe tot parcursul transportării acesteia

(pct. 3 al contractului).

Distinct de aceste constatări, este cert că prezentei cauze sunt prevederile

art. 514 Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, care indică că obligațiile se nasc

din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce

în condițiile legii, cât și a art. 572 alin. (2) Cod civil, în vigoare până la 1 martie

2019, care stipulează că obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-

credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 980 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, prin

contractul de transport, o parte (cărăuș, transportator) se obligă față de cealaltă parte

(pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să

transporte încărcătura la locul de destinație, iar cealaltă parte se obligă să plătească

remunerația convenită.

La fel, potrivit pct. 13 din Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 9

decembrie 1999, aprobat de Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor, conform

contractului de transportare a mărfurilor agentul transportator se obligă să transporte

mărfurile încredințate de expeditorul de mărfuri în punctul de destinație și să le

transmită destinatarului mărfurilor indicat în factura de expediție, iar expeditorul de

mărfuri sau alt agent economic sau cetățean confirmați prin contract de transportare

se obligă să achite plata stabilită pentru transportarea mărfurilor.

Prin prisma acestor prevederi legale, la caz se constată că încărcarea mărfii de

către expeditor a avut loc la data de 28 septembrie 2016 în mijlocul de transport

XXXXX, însă marfa nu a ajuns la locul de destinație, situație ce a dus la

neexecutarea contractului încheiat între SC „Alvictrans Exim” SRL și SRL

„Fambur-Prim”, ca urmare și a contractului încheiat între SC „Alvictrans Exim”

SRL cu SA „JLC”.

Prin răspunsul eliberat la pretenția înaintată de SC „Alvictrans Exim”, SRL

„Fambur-Prim” a susținut că contractul de transport din 23 septembrie 2016 încheiat

cu SC „Alvictrans Exim” SRL nu a fost executat, deoarece mijlocul de transport cu

care urma a fi transportată încărcătura nu s-a prezentat la locul de încărcare a mărfii,

Polonia, Zory, str. Kawowa, 3.

În același timp se constată că aceeași SRL „Fambur-Prim” a adresat

Administrației Ministerului Afacerilor Interne or. Breansc o cerere prin care a

menționat că la data de 22 septembrie 2016 SRL „Fambur-Prim” a încheiat cu

SRL „ФАВОРИТ”, înregistrat cu sediul în or. Breansc, str. Duki, 62, of. 4,

contractul de transport a mărfii (cafea) pe ruta Polonia (Zory) – Moldova (Chișinău),

iar la data de 27 septembrie 2016 mijlocul de transport cu numărul de înmatriculare

6

indicat în contractul-comandă, a fost adus pentru încărcarea mărfii. La 28 septembrie

2016 marfa a fost încărcată, fapt confirmat de C.M.R, după care mijlocul de transport

a fost îndreptat spre devamare, însă la punctul de control vamal nu s-a prezentat (f.

d. 39-40).

Ca consecință, se atestă că SRL „Fambur-Prim” a încheiat la 22 septembrie

2016 cu SRL „ФАВОРИТ” un contract de transport internațional privind

transportarea mărfii pe ruta Polonia-Moldova cu mijlocul de transport XXXXX,

șoferul Victor Mezencev, încărcarea mărfii fiind stabilită pentru data de 27

septembrie 2016 și locul încărcării – Zory, str. Prezemyslowa, 12 (f. d. 42).

Iar faptul primirii mărfii de către SRL „FAVORIT” cu mijlocul de transport

XXXXX se confirmă prin scrisoarea de trăsură C.M.R. a încărcăturii livrate de către

Compania „Instanta Sp.z.o.o.” către SA „JLC”, la rubrica cărăuș fiind indicat SRL

„Limited Liability Company FAVORIT”, precum și prin factura de export nr. (S)

FSE-306/16/E din 28 septembrie 2016, care la fel atestă încărcarea, la data de 28

septembrie 2016 a mărfii – cafea în sumă totală de 60 752,16 euro de către

expeditorul Compania „Instanta Sp.z.o.o.” în adresa cumpărătorului SRL „JLC” (f.

d. 59, 56-57).

Conform art. 1007 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019,

cărăușul răspunde pentru distrugerea, pierderea totală sau parțială ori pentru

deteriorarea încărcăturii în măsura în care distrugerea, pierderea sau deteriorarea a

avut loc între momentul preluării și cel al livrării, precum și pentru depășirea

termenului de livrare. Cărăușul este ținut, de asemenea, să repare prejudiciul cauzat

prin neexecutarea altor obligații contractuale. Mărimea pretenției de despăgubire

poate fi limitată prin contract.

Potrivit art. 17 a Convenției relative la contractul de transport internațional al

mărfurilor pe șosele (C.M.R.) din 19 mai 1956, încheiată la Geneva, la care

Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1318 din 2 martie

1993, transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau pentru

avariere, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, cât și

pentru întârzierea în eliberare.

Raportând la caz aceste prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră ca întemeiată

concluzia primei instanțe precum că SRL „Fambur-Prim” poartă răspunderea totală

de neexecutarea contractului de transport a mărfii – cafea în cantitate de 20,5 tone

din Polonia.

Or, în cazul din speță, SC „Alvictrans Exim” a avut relații contractuale de

transport a mărfii – cafea în sumă totală de 60 752,16 euro de la Compania „Instanta

Sp.z.o.o.” Polonia către SA „JLC” Moldova cu SRL „Fambur-Prim” în baza

contractului-comandă de transport din 23 septembrie 2016, SRL „Fambur-Prim”

asumându-și toată răspunderea pentru marfa dată, inclusiv și în timpul transportării

acesteia.

Odată ce marfa a fost încarcată în corespundere cu clauzele contractuale din

23 septembrie 2016, însă nu a ajuns la destinație, SRL „Fambur-Prim” poartă

7

răspundere față de SC „Alvictrans Exim” SRL în baza contractului dat cât și a

dispozițiilor legale sus menționate.

Astfel fiind, SRL „Fambur-Prim” nu poate invoca drept exonerare de

răspundere contractuală faptul contractării cu un terț pentru îndeplinirea propriei

obligații.

Mai cu seamă că prin reclamația nr. 433 din 20 octombrie 2016 SA „JLC” a

solicitat SC „Alvictrans Exim” SRL repararea prejudiciului în mărime de 60 752,16

euro, în temeiul prevederilor art. 1007 Cod civil, ca urmare, la 20 octombrie 2016

fiind încheiată tranzacția de împăcare între SA „JLC” și SC „Alvictrans Exim” SRL,

în temeiul căreia pretenția în sumă de 1 334 415,12 lei a fost stinsă (f. d. 43-50).

Iar potrivit ordinului de plată nr. 333 din 31 octombrie 2016 SA „JLC” a

achitat în beneficiul Companiei „Instanta Sp.z.o.o.” suma de 60 752,16 euro pentru

cafea, în temeiul contractului nr. 1 din 7 iulie 2011 (f. d. 69).

Sub aspectul celor relatate se atestă corectitudinea concluziei primei instanțe

cu privire la încasarea de la SRL „Fambur-Prim” în beneficiul SC „Alvictrans Exim”

SRL a sumei prejudiciului de 60 752,16 euro în temeiul contractului-comandă de

transport din 23 septembrie 2016.

Or, instanța de apel a examinat cauza în mod superficial, limitându-se și

axându-se la constatarea lipsei probării îmbogățirii fără justă cauză a SRL „Fambur-

Prim”, fără a da o apreciere corespunzătoare pretențiilor SRL „Alvictrans Exim”

prin prisma art. 8, 514, 572, 666, 668, 994, 1011 Cod civil, invocate în cererea de

chemare în judecată și susținute pe tot parcursul examinării cauzei în fond, astfel

fiind incontestabil că temeiul acțiunii de fapt rezultă din obligațiile contractuale.

În raport cu cele mai sus reținute, instanța de recurs constată temeinicia

hotărârii primei instanțe, prin urmare netemeinicia deciziei instanței de apel.

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Alvictrans

Exim”.

Se casează integral decizia din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

„Alvictrans Exim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Fambur - Prim” cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

8

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

9