2rac-153/20 — încasarea datoriei rezultate din contractul de transport

2rac-153/20 — încasarea datoriei rezultate din contractul de transport (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-153/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

12 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Jomiru I.N.”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Moldcontainer CO” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Jomiru I.N.” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldcontainer CO”,

reprezentată de avocatul Andrei Grigorița, a fost casată integral hotărârea din 13

noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o hotărâre nouă,

prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 19 septembrie 2018, SRL ,,Moldcontainer CO” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL ,,Jomiru I.N.” cu privire la încasarea datoriei și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că la 22 septembrie 2017, a încheiat

în calitate de expeditor cu SRL „Jomiru I.N.” în calitate de client, contractul cu privire la

deservire de transport și expediție nr. 159-MC-09.

Conform contractului, expeditorul organizează transportarea încărcăturilor de

export-import și de tranzit cu diferite tipuri de transport pe teritoriul Republicii Moldova

și peste hotare cu prestarea serviciilor conexe în conformitate cu indicațiile din comanda

clientului. Iar, clientul se obligă să prezinte la timp expeditorului toate actele necesare

pentru organizarea deservirii de transport și expediție, să prezinte comanda expeditorului

despre necesitatea transportării încărcăturii și să achite la timpul indicat în contract

1

cheltuielile suportate de expeditor în legătură cu organizarea transportării încărcăturii

inclusiv toate amenzile și penalitățile.

A menționat că SRL ,,Jomiru I.N.” a procurat marfă de la compania chineză

„Qingdao Shanzhuang Import/Export.” Ltd, achitând vânzătorului integral costul acesteia

și a prezentat expeditorului SRL ,,Moldcontainer CO” comanda prin care a poruncit

organizarea transportării din Republica China, or. Qingdao în Republica Moldova, or.

Chișinău a încărcăturii de 800 de saci cu granule din plastic într-un container maritim de

tip 20DV pe calea maritimă și terestră.

Reclamanta a susținut că și-a exercitat în totalitate și la timp obligațiile

contractuale, organizând transportarea unui container maritim de tip 20DV cu 800 de saci

cu granule din plastic de la or. Qingdao, China pe calea maritimă până la portul Odesa,

Ucraina și pe calea terestră de la or. Odesa până la mun. Chișinău, Republica Moldova.

La data de 11 decembrie 2017 încărcătura a fost transmisă clientului.

A afirmat că, costul transportării încărcăturii a fost estimat la 2 050 de Dolari SUA,

conform facturii prezentate spre achitare nr. 2071 din 01 decembrie 2017 și 350 de Dolari

SUA pentru staționarea transportului auto din vina clientului conform facturii Nr. 2180

din 18 decembrie 2017.

A declarat că pârâtul a achitat doar suma de 2 050 de dolari SUA prin transferul

bancar la data de 15 decembrie 2017 prin ordinele de plată nr. 2747 și 2748, însă suma

de 350 de dolari SUA până în prezent nu este achitată.

SRL ,,Moldcontainer CO” a comunicat că, în același timp, SRL ,,Jomiru I.N.”,

cercetând încărcătura, a constatat că granulele din plastic din 800 de saci nu pot fi folosite

în procesul propriu de producere, în legătură cu ce a refuzat să descarce containerul și a

prezentat expeditorului SRL ,,Moldcontainer CO” comanda prin care a poruncit

organizarea transportării de la or. Chișinău, Republica Moldova la or. Qingdao,

Republica China a încărcăturii de 800 de saci cu granule din plastic în același container,

prezentând expeditorului confirmări că partea chineză este gata să primească marfa

înapoi.

A invocat că pârâtul SRL ,,Jomiru I.N.” prin ordinele de plată nr. 2850 din 27

februarie 2018 și nr. 2851 din 28 februarie.2018 i-a achitat costul serviciului de reexport

a încărcăturii din Republica Moldova în Republica China.

Reclamanta a notat că în baza condițiilor contractuale și a comenzii pârâtului, a

organizat transportarea containerului cu încărcătură 800 de saci cu granule de plastic în

China, or. Qingdao, care la 15 februarie 2018 a ajuns la destinație. Însă, vânzătorul chinez

a refuzat să primească încărcătura, comunicând că nu a dat acordul la returnarea mărfii

vândute pârâtului.

A indicat că prin scrisoarea nr. 37 din 05 aprilie 2018, a informat pârâtul despre

situația creată și i-a propus să aleagă din două variante posibile legale de a soluționa

problema apărută: de a organiza din nou transportarea containerului cu încărcătură până

la Odesa pe cale maritimă și de la Odesa până la Chișinău pe cale terestră, cu eliberarea

containerului de încărcătură; de a le prezenta împuternicirile și indicațiile pentru a

purcede la utilizarea încărcăturii în Republica China conform legislației locale în vigoare

- procedură care este cu mult mai costisitoare decât transportarea până la destinație.

2

A susținut că pârâtul nu a întreprins nicio măsură în vederea soluționării problemei

cu privire la soarta încărcăturii, deși îl informa prin scrisori electronice, verbal, prin

scrisori pe suport de hârtie despre necesitatea soluționării problemei cât mai urgent, din

motiv că, în fiecare zi se măreau cheltuielile legate de arenda containerului, păstrarea lui

și demurrage (amenda zilnică pentru staționarea containerului supra termenilor limită ) la

companii maritime.

SRL ,,Moldcontainer CO” a afirmat că, la indicația companiei maritime MAERSK

și în scopul evitării cheltuielilor enorme, a organizat transportarea containerului maritim

de tip 20DV cu 800 de saci cu granule din plastic, căruia i-a fost atribuit un cod personal

- MSKU2021292 din portul Qingdao, China pe calea maritimă până la portul Yujnii,

Ucraina, despre ce pârâtul a fost informat oficial la data 11 aprilie 2018.

Astfel, la 26 iunie 2018 containerul a ajuns în portul Yujnii, Ucraina, pârâtul fiind

informat în aceiași zi. Totodată, a propus pârâtului să se prezinte la locul aflării

încărcăturii și să cerceteze marfa împreună cu organele oficiale ucrainene. Însă, pârâtul a

refuzat primirea încărcăturii, comunicând că nu este responsabil de aceasta. În consecință,

containerul MSKU2021292 cu încărcătură se afla neridicat în portul Yujnii, pentru ce

transportatorul a calculat demurrage (amenda zilnică pentru staționarea containerului

supra termenilor limită) în sumă de 3 510 Dolari SUA, conform facturii nr. 1926 din 06

septembrie 2018. În total, a fost acumulată suma de 10 980,00 de Dolari SUA, pe care

expeditorul deja a achitat-o din surse proprii.

A relevat că, deși pârâtul are obligația contractuală corespunzătoare conform p.3.6

din contract, a refuzat să achite expeditorului cheltuielile de transportare și legate de

arenda containerului, păstrarea lui, demurrage (amenda zilnică pentru staționarea

containerului supra termenilor limită) și staționarea transportului auto.

A menționat că, în conformitate cu prevederile legislației naționale și internaționale

în vigoare, nu este parte a contractului de vânzare- cumpărare încheiat între SRL ,,Jomiru

I.N.” și compania chineză „Qingdao Shanzhuang Import/Export.” Ltd și nu a fost

împuternicit de către pârât pentru a-i reprezenta interesele la soluționarea litigiului cu

privire la calitatea mărfii procurate.

Consideră că în aceste condiții, neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor sale de

a achitare a serviciilor prestate de către expeditor și alte cheltuieli aferente, constituie

încălcare a prevederilor legale – art. 572, 1075, 1077 din Codul civil și a condițiilor

contractuale, ce determină la rândul său cauzarea expeditorului unui prejudiciu material

consistent.

A solicitat încasarea din contul pârâtului SRL ,,Jomiru I.N.” a sumei prejudiciului

în mărime de 10 980 de dolari SUA și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat

în sumă de 5 530,36 de lei.

La 06 noiembrie 2019, SRL ,,Moldcontainer CO” a depus cerere de concretizare a

acțiunii, solicitând încasarea din contul pârâtului SRL „Jomiru I.N.” a sumei prejudiciului

în mărime de 10 980 de dolari SUA, sumei de 841 de dolari SUA cu titlu de penalitate și

taxei de stat în mărime de 5530,36 de lei.

3

Reclamantul a explicat că potrivit pct. 3.5 din contract, pentru întârzierile în

efectuarea plăților, clientul va achita expeditorului o penalitate în mărime de 0,5 % din

suma plății, pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, pentru perioada 19 decembrie 2017 – 05 noiembrie 2019 penalitatea

constituie 343 de dolari SUA (pentru neachitarea sumei de 350 de dolari SUA), pentru

perioada 12 aprilie 2018 – 05 noiembrie 2019 penalitatea constituie 286 de dolari SUA

(pentru neachitarea sumei de 7120 de dolari SUA), pentru perioada 07 septembrie 2018

– 05 noiembrie 2019 penalitatea constituie 212 de dolari SUA (pentru neachitarea sumei

de 3510 de dolari SUA).

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de SRL ,,Moldcontainer CO” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că, din declarațiile părților date în cadrul ședinței de

judecată, precum și din scrisorile anexate la materialele dosarului,

SRL „Moldcontainer CO” a sugerat ideea de a fi returnată marfa vânzătorului, din

motivul că devamarea mărfii va fi o procedură mult mai costisitoare, considerente din

care SRL „Jomiru I.N.” a acceptat returnarea mărfii vânzătorului chinez, pentru ca acesta

să poată clarifica situația și personal să examineze marfa.

De asemenea, prima instanță a stabilit că din conținutul pct. 2.1.8 al contractului

de transport, rezultă că expeditorul s-a obligat ca în ziua îndeplinirii obligațiilor

contractuale asumate să întocmească o factură fiscală despre serviciile prestate și inserate

într-un act despre îndeplinirea serviciilor solicitate. Din materialele anexate la dosar,

instanța nu a reținut un asemenea act, din care ar rezulta cu certitudine că reclamantul și-

a îndeplinit obligațiile pe deplin reieșind din solicitările pârâtului, iar ultimul în mod vădit

a recepționat marfa, iar ulterior, s-a eschivat de la achitarea serviciilor de transportare.

Mai mult ca atât, instanța de fond a constatat că SRL „Jomiru I.N.” a solicitat

reclamantului prestarea serviciilor în vederea returnării vânzătorului a mărfii care nu

corespunde cerințelor contractuale, pentru care servicii pârâtul și-a executat obligațiile,

dar nu și pentru retransportarea spre destinația finală Chișinău.

Astfel, în contextul celor indicate, instanța de judecată a conchis că nu poate pune

în sarcina SRL „Jomiru I.N.” cheltuielile suplimentare privind transportarea repetată a

mărfii spre Chișinău și cheltuielile de staționare, dat fiind faptul că aceasta nu a fost

probată în modul corespunzător. Or, materialele cauzei atestă că pârâtul a solicitat

reclamantului prestarea serviciilor de reexport a mărfii vânzătorului din Republica China,

or. Qingdao.

La data de 15 noiembrie 2019 directorul SRL ,,Moldcontainer CO”, Olga

Olifirenco a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului și casarea hotărârii din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă integral.

La data de 29 ianuarie 2020, directorul SRL ,,Moldcontainer CO”, Olga Olifirenco

a depus cerere de apel cu majorarea cuantumului pretențiilor, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă integral, cu încasarea din

contul intimatei a sumei prejudiciului în mărime de 10 980 de dolari SUA, dobânzii legale

4

în mărime de 2865,62 de dolari SUA, taxei de stat - 11 306,36 de lei și a cheltuieilor de

asistență juridică.

Prin încheierea din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituită

cererea de apel privind majorarea cuantumului pretențiilor în conformitate cu art. 369

alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL ,,Moldcontainer CO”, reprezentată de avocatul Andrei Grigorița, a fost

casată integral hotărârea din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

a fost emisă o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la

SRL „Jomiru I.N.” în beneficiul SRL ,,Moldcontainer CO” suma de 10 980 de dolari

SUA, echivalentul în lei moldovenești conform cursului BNM la data executării hotărârii,

cu titlu de datorie, suma de 813 de dolari SUA, echivalentul în lei moldovenești conform

cursului BNM la data executării hotărârii, cu titlu de penalitate, suma de 10 163 de lei cu

titlu de taxă de stat și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 de lei. În rest,

acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că potrivit pct. 11 al Comenzii

de transport din 13 decembrie 2017, clientul se obligă să achite expeditorului toate plățile

legate de operațiunea de transport pe ruta Chisinău - Qingdao, chiar și în situația în care

partea chineză refuză recepționarea încărcăturii.

Astfel, instanța de apel a stabilit că la 15 februarie 2018, încărcătura a ajuns la

destinație în Qingdao (China), corespunzător în baza condițiilor contractuale și a

comenzii intimatului, expeditorul SRL „Moldcontainer Co” îndeplinindu-și obligația de

organizare a transportului. Însă, materialele cauzei atestă că partea chineză a refuzat să

primească încărcătura înapoi, comunicând că nu și-a dat acordul cu privire la

recepționarea mărfurilor vândute SRL „Jomiru I.N.”, fapt confirmat de compania

maritimă MAERSK prin scrisoarea din 22 mai 2018 și extrasul din poșta electronică al

managerului de transport al SRL „Moldcontainer Co”, Alexandru Danilov cu privire la

corespondența cu compania maritimă MAERSK.

La fel, Curtea de Apel Chișinău a reținut ca fiind eronată concluzia primei instanțe

precum că la 11 decembrie 2017, data recepționării încărcăturii (800 de saci cu granule

din plastice), SRL „Moldcontainer Co” ar fi sugerat returnarea mărfii companiei chineze,

or, probe în acest sens nu au fost prezentate instanței.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că este greșită concluzia primei instanțe

precum că SRL „Jomiru I.N.” a solicitat reclamantului prestarea serviciilor în vederea

returnării vânzătorului a mărfii care nu corespunde cerințelor contractuale, pentru care

servicii pârâtul și-a executat obligațiile, dar nu și pentru retransportarea spre destinația

finală Chișinău. Or, din materialele cauzei rezultă că expeditorul SRL „Moldcontainer

Co” nu este parte a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SRL „Jomiru I.N.”

și compania chineză „Qingdao Shanzhuang Import/Export” LTD și nu a fost împuternicit

de către intimată în vederea reprezentării intereselor sale la soluționarea litigiului privind

calitatea mărfurilor cumpărate.

Corespunzător, Curtea de Apel a conchis că expeditorului SRL „Moldcontainer

Co” nu-i poate fi imputată nicio răspundere pentru obligațiile născute din contractul de

5

vânzare-cumpărare încheiat între SRL „Jomiru I.N.” și compania chineză „Qingdao

Shanzhuang Import/Export” LTD. Mai mult ca atât, operațiunea de reexport se

finalizează cu recepționarea mărfii/containerului de către compania chineză, care însă a

refuzat să recepționeze marfa.

În concluzie, în circumstanțele în care expeditorul SRL „Moldcontainer Co” și-a

executat cu bună credință obligațiile contractuale asumate, instanța de apel a considerat

că urmează a fi admise pretențiile din cererea de chemare în judecată cu privire la

încasarea sumei de 350 de dolari SUA pentru staționarea transportului auto din vina

clientului conform facturii Nr. 2180 din 18 decembrie 2017, amenzii zilnice pentru

staționarea containerului peste termenele limită în sumă de 3 510 de dolari SUA, conform

facturii nr. 1926 din 06 septembrie 2018, costului transportului în mărime de 7 120,00 de

dolari SUA conform contului de plată nr. 705 din 11 aprilie 2018, facturii fiscale seria

WH nr. 7006939 din 06 septembrie 2018 și actului de primire-predare nr. 1919 din 06

septembrie 2018, în total suma de 10 980 dolari SUA.

Totodată, în temeiul art. 624 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) și

a pct. 3.5 din contract, instanța de apel a conchis că pârâta urmează să achite penalitate

pentru întârzierea achitării sumei de 350 de dolari SUA – 315 dolari SUA, pentru suma

de 7120 de dolari SUA – 286 de dolari SUA și pentru suma de 3510 dolari SUA – 212

dolari SUA, în total 813 dolari SUA.

La data de 05 iunie 2020 directorul SRL „Jomiru I.N.”, Ivan Jomiru, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii

din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea în mod eronat a legii și aprecierea arbitrară a probelor.

A indicat că declarațiile expuse în cererea de chemare în judecată de către intimată,

nu corespund adevărului și anume, precum că clientul nu a executat corespunzător

obligațiile contractuale și nu a achitat serviciile prestate de către expeditor.

A susținut că serviciul de transportare a mărfii a fost efectuat și achitat la timp,

însă, când marfa a ajuns la destinație, la examinarea acesteia s-a depistat că în loc de 800

de saci cu granule din plastic în container erau 800 de saci cu o substanță asemănătoare

cu nisipul de mare. Luând legătură cu vânzătorul, a fost informată că este o neînțelegere,

reprezentanții întreprinderii chineze garantând că au încărcat în container marfa solicitată

și anume, saci cu granule de plastic.

Recurenta a menționat că în asemenea circumstanțe, a refuzat recepționarea mărfii,

iar SRL „Moldcontainer Co”, știind situația dată, i-a sugerat să returneze marfa

vânzătorului, din motivul că devamarea sau utilizarea mărfii va costa mai scump decât

returnarea acesteia, fapt confirmat prin declarațiile părților date în cadrul ședințelor de

judecată.

Astfel, prin scrisoarea de garanție, anexată la materialele dosarului, compania

„Qingdao Shanzhuang Import/Export” LTD și-a asumat obligația de a primi înapoi

marfa. Respectiv, a ajuns la comun acord cu intimata că se va ocupa de returnarea mărfii

6

vânzătorului chinez, achitând în acest sens toate cheltuielile de transportare a mărfii din

Republica Moldova în Republica China.

Consideră că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, or, conform cererilor de

comandă depuse, a fost solicitată transportarea mărfii de două ori (comanda Qingdao –

Chișinău din 01 noiembrie 2017 și comanda Chișinău – Qingdao din 13 decembrie 2017),

ceea ce și s-a achitat. Mai mult ca atât, având garanția companiei chineze că va primit

marfa înapoi, categoric a exclus posibilitatea refuzului primirii mărfii livrate. Astfel, în

această situație, nu poartă nicio responsabilitate.

A invocat că nu a dat niciun acord, nicio solicitare/cerere de comandă în scris la

returnarea mărfii în Republica Moldova.

SRL „Jomiru I.N.” a afirmat că intimata, cunoscând bine legislația în domeniul

transportării, din start trebuia să o informeze despre consecințele ce vor apărea în cazul

refuzului primirii mărfii de către vânzător, ceea ce nu a fost făcut. Iar, după primirea

refuzului, SRL „Moldcontainer Co” urma să organizeze procedura de utilizare a mărfii

cât mai repede, dar nu intenționat să tergiverseze, majorând astfel cheltuielile de arendă

a containerului, păstrarea lui și demurrage.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 25 februarie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa SRL „Jomiru I.N.”

la 25 martie 2020, conform scrisorii de însoțire nr. 3480 (f.d. 234, volumul I), însă lipsesc

date cu privire la recepționarea acesteia.

Totodată, se reține că potrivit pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020

a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de urgență

termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă

au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit

Hotărîrii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 (17 martie - 15 mai 2020).

Astfel, recursul, declarat la data de 05 iunie 2020, este în termen.

La data de 24 iunie 2020, copia recursului a fost expediată în adresa SRL

„Moldcontainer Co” (f.d. 12-13, volumul II), cu înștiințarea despre depunerea referinței.

La 27 iulie 2020 SRL „Moldcontainer Co”, reprezentată de avocatul Andrei

Grigorița, a depus referință, solicitând declararea recursului inadmisibil, cu încasarea

totodată din contul SRL „Jomiru I.N.” în beneficiul intimatei a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 6750 de lei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

7

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Jomiru I.N.” nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

8

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Jomiru

I.N.”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Jomiru I.N.”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Jomiru I.N.” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

9