2rac-123/20 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-123/2020 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.L.Lavric) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L.Bulgac, Gr.Dașchevici, A.Panov) Î N C H E I E R E 17 iunie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Euro Motor Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 05 octombrie 2017, SRL ”Euro Motor Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL”Vladnicotrans”, solicitând încasarea datoriei în mărime de 31639,05 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1647,90 lei și cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii, a invocat că în perioada martie-aprilie 2017 pârâta a beneficiat de serviciile de transport internațional prestate de SRL ,,Euro Motor Trans”, semnând în acest sens comenzi de transport însoțite de scrisori CMR. Astfel, ca urmare a onorării în volum deplin și corespunzător a obligațiilor contractuale de către reclamantă, părțile au semnat Actele de confirmare a executării lucrărilor și serviciilor de transport internațional, la adresa pârâtei fiind eliberate facturile fiscale corespunzătoare. A afirmat că SRL ,,Vladnicotrans” a acumulat o datorie în mărimea totală de 31639,05 lei, inclusiv: conform facturii fiscale JJ3158104 din 16.03.2017 - 9461,57 lei; conform facturii fiscale JJ1746525 din 25.03.2017 - 9058,17 lei; conform facturii fiscale JJ1746535 din la data de 01.04.2017 - 8995,21 lei și conform facturii fiscale JJ3158085 din 10.04.2017 - 4124,10 lei.

A menționat că la 04.08.2017 a expediat în adresa pârâtei somația, prin care a solicitat stingerea benevolă a datoriei și a dobânzii de întârziere, calculată în rezultatul eschivării de la plata serviciilor prestate, recepționată la data de 07.08.2017 și care a rămas fără răspuns. A remarcat că concomitent cu eliberarea facturilor fiscale pârâta a semnat actele prin care a confirmat lipsa pretențiilor vis-a-vis de calitatea și volumul 1 serviciilor prestate de SRL ,,Euro Motor Trans”, se eschivează cu rea-credință de la plata datoriilor deși recunoaște existența datoriilor și conștientizează necesitatea stingerii acestora prin faptul semnării actelor din care rezultă obligațiile de plată.

A precizat că referitor la capătul de cerere prin care se solicită încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 1647,90 lei, a invocat prevederile art.art.617, 618, 619 Codul civil, indicând că dobânda a fost calculată începând cu data de 06.04.2017, 15.04.2017, 22.04.2017 și 01.05.2017 corespunzător pentru fiecare comandă de transport, până la data de 31.07.2017, or, conform art. 108 alin. 4 Codul fiscal, pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parțial sau în întregime, în dependență de ce are loc mai înainte. A invocat că în speță, data eliberării facturii fiscale reprezintă începutul curgerii termenului în care pârâta este obligată să achite sumele pentru serviciile beneficiate.

Totodată, uzanța stabilită între părți presupune obligativitatea pârâtei să achite suma restantă în cel târziu timp de o lună de la data emiterii facturilor fiscale corespunzătoare. A solicitat încasarea datoriei în mărime de 31639,05 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1647,90 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost admisă acțiunea. S-a încasat de la SRL ,,Vladnicotrans” în beneficiul SRL ,,Euro Motor Trans”, datoria în mărime de 31639,05 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1647,90 lei și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în mărime de 998,61 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2500 lei, iar în total s-a încasat 36785,56 lei.

Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de SRL ,,Vladnicotrans” și s-a menținut hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, pârâta/apelantă SRL”Vladnicotrans” a recunoscut parțial pretențiile formulate de SRL”Euro Motor Trans”, cu excepția sumei de 9461,57 lei conform scrisorii de trăsură CMR nr.0269826 din 10 martie 2017, invocând că această marfa nu a fost livrată destinatarului și nici scrisoarea de trăsură nu conține confirmarea livrării către SRL”Petrom Moldova”, ceea ce a generat ulterior înaintarea de către compania de transport, în regres, a pretențiilor față de SRL”Vladnicotrans”, cauzîndu-i astfel prejudicii materiale în sumă de 50 000 lei.

Instanța de apel a relatat că prima instanță corect a menționat faptul că afirmațiile SRL”Vladnicotrans” precum că marfa transportată nu a ajuns la destinatar, nu au fost confirmate prin careva probe, în contextul prevederilor art.118 CPC, deși în cadrul ședinței de judecată din 05 martie 2018 reprezentantul pârâtei a menționat despre existente probelor ce confirmă readresarea pretențiilor către reclamantă și repararea prejudiciului. La fel, instanța de fond corect a remarcat că, deși SRL”Vladnicotrans” a fost somată de către SRL”Euro Motor Trans” la 04 august 2018, în vederea achitării datoriei, careva obiecții vis-a-vis de calitatea serviciului sau lipsa acestuia nu au fost invocate nici de către SRL”Vladnicotrans” și nici de către destinatarul SRL ”Petrom Moldova”, care a informat reclamanta despre lipsa cărorva relații juridice 2 cu SRL”Vladnicotrans” și nu a negat transportarea mărfii care a avut loc la 16.03.2017 la adresa mun.

Chișinău, str. Transnistria, 5/1. În această ordine de idei, în viziunea instanței de apel, toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelanta-pârâtă, citate supra, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament valabil circumstanțelor speței. La 05 februarie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de încasarea sumei de 9 461,57 lei și emiterea unei hotărâri în această parte de respingere a pretenției date.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît instanța de apel a examinat superficial cauza și nu și-a motivat soluția sa. Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 octombrie 2019, însă la materialele dosarului lipsesc dare ce ar atesta recepționarea de către participanții la proces a decizei recurate.

Astfel cererea de recurs declarată la 05 februarie 2020 de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 18 mai 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței (f.d.179).

Prin referința depusă la 09 iunie 2020 de către SRL ”Euro Motor Trans” s-a solicitat respingerea recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana ca fiind neântemeiat. Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție 4 d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5