2rac-123/20 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-123/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.L.Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L.Bulgac, Gr.Dașchevici, A.Panov)

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Euro Motor Trans” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată ,,Vladnicotrans” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 05 octombrie 2017, SRL ”Euro Motor Trans” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SRL”Vladnicotrans”, solicitând încasarea datoriei în

mărime de 31639,05 lei, dobânda de întârziere în sumă de 1647,90 lei și

cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii, a invocat că în perioada martie-aprilie 2017 pârâta a

beneficiat de serviciile de transport internațional prestate de SRL ,,Euro Motor

Trans”, semnând în acest sens comenzi de transport însoțite de scrisori CMR.

Astfel, ca urmare a onorării în volum deplin și corespunzător a obligațiilor

contractuale de către reclamantă, părțile au semnat Actele de confirmare a

executării lucrărilor și serviciilor de transport internațional, la adresa pârâtei fiind

eliberate facturile fiscale corespunzătoare.

A afirmat că SRL ,,Vladnicotrans” a acumulat o datorie în mărimea totală de

31639,05 lei, inclusiv: conform facturii fiscale JJ3158104 din 16.03.2017 -

9461,57 lei; conform facturii fiscale JJ1746525 din 25.03.2017 - 9058,17 lei;

conform facturii fiscale JJ1746535 din la data de 01.04.2017 - 8995,21 lei și

conform facturii fiscale JJ3158085 din 10.04.2017 - 4124,10 lei.

A menționat că la 04.08.2017 a expediat în adresa pârâtei somația, prin care

a solicitat stingerea benevolă a datoriei și a dobânzii de întârziere, calculată în

rezultatul eschivării de la plata serviciilor prestate, recepționată la data de

07.08.2017 și care a rămas fără răspuns.

A remarcat că concomitent cu eliberarea facturilor fiscale pârâta a semnat

actele prin care a confirmat lipsa pretențiilor vis-a-vis de calitatea și volumul

1

serviciilor prestate de SRL ,,Euro Motor Trans”, se eschivează cu rea-credință de

la plata datoriilor deși recunoaște existența datoriilor și conștientizează necesitatea

stingerii acestora prin faptul semnării actelor din care rezultă obligațiile de plată.

A precizat că referitor la capătul de cerere prin care se solicită încasarea

dobânzii de întârziere în sumă de 1647,90 lei, a invocat prevederile art.art.617,

618, 619 Codul civil, indicând că dobânda a fost calculată începând cu data de

06.04.2017, 15.04.2017, 22.04.2017 și 01.05.2017 corespunzător pentru fiecare

comandă de transport, până la data de 31.07.2017, or, conform art. 108 alin. 4

Codul fiscal, pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului,

data eliberării facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului

impozabil, parțial sau în întregime, în dependență de ce are loc mai înainte.

A invocat că în speță, data eliberării facturii fiscale reprezintă începutul

curgerii termenului în care pârâta este obligată să achite sumele pentru serviciile

beneficiate. Totodată, uzanța stabilită între părți presupune obligativitatea pârâtei

să achite suma restantă în cel târziu timp de o lună de la data emiterii facturilor

fiscale corespunzătoare.

A solicitat încasarea datoriei în mărime de 31639,05 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 1647,90 lei și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost admisă acțiunea. S-a încasat de la SRL ,,Vladnicotrans” în

beneficiul SRL ,,Euro Motor Trans”, datoria în mărime de 31639,05 lei, dobânda

de întârziere în sumă de 1647,90 lei și cheltuielile de judecată formate din taxa de

stat în mărime de 998,61 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2500

lei, iar în total s-a încasat 36785,56 lei.

Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL ,,Vladnicotrans” și s-a menținut hotărârea din 08 octombrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că atât în instanța de fond, cât

și în instanța de apel, pârâta/apelantă SRL”Vladnicotrans” a recunoscut parțial

pretențiile formulate de SRL”Euro Motor Trans”, cu excepția sumei de 9461,57

lei conform scrisorii de trăsură CMR nr.0269826 din 10 martie 2017, invocând că

această marfa nu a fost livrată destinatarului și nici scrisoarea de trăsură nu conține

confirmarea livrării către SRL”Petrom Moldova”, ceea ce a generat ulterior

înaintarea de către compania de transport, în regres, a pretențiilor față de

SRL”Vladnicotrans”, cauzîndu-i astfel prejudicii materiale în sumă de 50 000 lei.

Instanța de apel a relatat că prima instanță corect a menționat faptul că

afirmațiile SRL”Vladnicotrans” precum că marfa transportată nu a ajuns la

destinatar, nu au fost confirmate prin careva probe, în contextul prevederilor

art.118 CPC, deși în cadrul ședinței de judecată din 05 martie 2018 reprezentantul

pârâtei a menționat despre existente probelor ce confirmă readresarea pretențiilor

către reclamantă și repararea prejudiciului.

La fel, instanța de fond corect a remarcat că, deși SRL”Vladnicotrans” a fost

somată de către SRL”Euro Motor Trans” la 04 august 2018, în vederea achitării

datoriei, careva obiecții vis-a-vis de calitatea serviciului sau lipsa acestuia nu au

fost invocate nici de către SRL”Vladnicotrans” și nici de către destinatarul SRL

”Petrom Moldova”, care a informat reclamanta despre lipsa cărorva relații juridice

2

cu SRL”Vladnicotrans” și nu a negat transportarea mărfii care a avut loc la

16.03.2017 la adresa mun. Chișinău, str. Transnistria, 5/1.

În această ordine de idei, în viziunea instanței de apel, toate argumentele și

afirmațiile invocate de către apelanta-pârâtă, citate supra, sunt vădit lipsite de

suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță, iar instanța

de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament valabil

circumstanțelor speței.

La 05 februarie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vladnicotrans”,

reprezentat de avocatul Macovei Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de încasarea sumei de 9

461,57 lei și emiterea unei hotărâri în această parte de respingere a pretenției date.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît

instanța de apel a examinat superficial cauza și nu și-a motivat soluția sa.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24

octombrie 2019, însă la materialele dosarului lipsesc dare ce ar atesta

recepționarea de către participanții la proces a decizei recurate. Astfel cererea de

recurs declarată la 05 februarie 2020 de către Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana este depusă

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 18 mai

2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d.179).

Prin referința depusă la 09 iunie 2020 de către SRL ”Euro Motor Trans” s-a

solicitat respingerea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana ca fiind

neântemeiat.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Societatea cu Răspundere Limitată

,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Vladnicotrans”, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5