3ra-921/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-921/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Biroul de migrație și azil,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Shamiyev Hafiz împotriva Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor

Interne privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 14 noiembrie 2019 și s-a

emis o nouă hotărâre prin care s-a admis cererea de chemare în judecată,

constată:

La 17 iulie 2019 Shamiyev Hafiz a depus acțiune în contencios administrativ

împotriva Biroului migrație și azil, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 132-C din

05 iulie 2019 de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova, emisă în privința lui

Shamiyev Hafiz.

În motivarea acțiunii depuse Shamiyev Hafiz a indicat că la 05 iulie 2019, Biroul

migrație și azil a emis decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 132-

C în privința lui Shamiyev Hafiz, în conținutul căreia s-a invocat precum că Shamiyev

Hafiz a desfășurat activitate de muncă în lipsa permisului de ședere în scop de muncă,

eliberat în conformitate cu legislația în vigoare.

Reclamantul a susținut că decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova

nr. 132-C din 05 iulie 2019 este ilegală și pasibilă anulării, ori la întocmirea procesului-

verbal cu privire la contravenție nu a fost asistat de un interpret și de un avocat, nefiind

în cunoștință de cauză cu actele pe care le-a semnat. Motivul aplicării amenzii nu i-a

fost explicat de către reprezentanții organului constatator în limba azerbaidjană, iar el

a semnat actele prezentate, fără a înțelege consecințele acestora.

Decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 132-C din 05 iulie

2019 a fost adusă la cunoștință lui Shamiyev Hafiz la 16 iulie 2019, fără a fi tradusă în

limba maternă a persoanei în privința căreia a fost emisă, acțiuni prin care, au fost

lezate grav drepturile străinului.

Prin hotărârea din data de 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani cererea de chemare în judecată înaintată de Shamiyev Hafiz împotriva Biroului

1

migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ

s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a menționat că Shamiyev Hafiz

desfășurând activitate de muncă în calitate de vânzător, fără permis de ședere în scop

de muncă, a încălcat prevederile Legii nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul

străinilor în Republica Moldova.

Argumentele lui Shamiyev Hafiz precum că i s-a încălcat dreptul la apărare prin

faptul că la întocmirea procesului – verbal de contravenție nu i-a fost asigurat dreptul

la translator în limba azerbaidjană, neînțelegând astfel ce act semnează și că contestația

cu privire la anularea procesului – verbal este obiectul examinării unui alt dosar ce se

află pe rolul instanței de judecată, nu a fost reținute de instanța de judecată.

În concluzie instanța de fond a constatat temeinicia deciziei de returnare, deoarece

împotriva străinilor care au intrat ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, a căror ședere

pe acest teritoriu a devenit ilegală, a căror viză sau al căror drept de ședere a fost anulat

sau revocat, cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere provizorie, al căror

drept de ședere permanentă a încetat, a căror cerere privind recunoașterea statutului de

apatrid a fost respinsă, a fost încetată procedura respectivă sau al căror statut de apatrid

a fost anulat, precum și împotriva foștilor solicitanți de azil, autoritatea competentă

pentru străini dispune măsura returnării de pe teritoriul Republicii Moldova.

La 16 decembrie 2019 în interiorul termenului legal Shamiyev Hafiz a declarat

apel împotriva hotărârii instanței de fond, prin care a solicitat casarea hotărârii cu

pronunțarea unei decizii noi de admitere a cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 27 mai 2020 a casat hotărârea din

data de 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a emis o nouă

hotărâre prin care a admis cererea de chemare în judecată, a anulat decizia de returnare de

pe teritoriul Republicii Moldova nr. 132-C din 05 iulie 2019.

Instanța de apel a menționat că decizia contestată de către Shamiyev Hafiz a fost

motivată de autoritatea competentă pentru străini prin faptul că acesta a desfășurat

activitate de muncă în lipsa permisului de ședere în scop de muncă eliberat în

conformitate cu legislația în vigoare, în acest sens fiind întocmit procesul-verbal cu

privire la contravenție seria și nr. MAI04 291900 din 26 iunie 2019, prin care Shamiyev

Hafiz a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 334, alin.

(2) din Codul contravențional.

La caz, instanța de apel a constatat că înscrisurile probatorii, prezentate de Biroul

de migrație și azil, nu sunt suficiente pentru a se constata că Shamiyev Hafiz, aflându-

se pe teritoriul Republicii Moldova, a desfășurat activitate de muncă în lipsa permisului

de ședere în scop de muncă eliberat în conformitate cu legislația în vigoare, fiindcă

procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui Shamiyev Hafiz nu

constituie o probă incontestabilă ce ar confirma că acesta ar fi admis încălcări ale

legislației în vigoare, în condițiile în care, la dosarul cauzei este anexată copia

contestației, prin care acesta și-a manifestat dezacordul cu fapta contravențională

imputată acestuia.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Biroul migrație și azil, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi

decizii. (f.d.108-111)

În motivarea acțiunii Biroul migrație și azil a indicat că instanța de apel a constatat

și apreciat arbitrar starea de fapt, interpretând eronat că nu a fost probată existența

2

temeiurilor pentru a considera că Shamiyev Hafiz se află pe teritoriul Republicii

Moldova cu încălcarea normelor de ședere.

La caz, autoritatea competentă pentru străini la momentul emiterii deciziei de

returnare de pe teritoriul Republicii Moldova a lui Shamiyev Hafiz a administrat toate

probele pertinente, concludente și admisibile care să confirme că ultimul desfășura

activitate de muncă în lipsa permisului de ședere în scop de muncă, fapt confirmat prin

explicația din 26 iunie 2019 în prezența interpretului.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 27 mai 2020, notificată Biroului

migrație și azil la 10 iulie 2020. ( f.d. 101)

Biroul migrație și azil s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul administrativ

și a depus recurs motivat la 29 iulie 2020, în termen. (f.d. 108-111)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

3

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Biroul migrație și azil, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Biroul migrație și azil, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

4