2ra-1206/20 — recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-1206/20 — recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1206/2020

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud.V.Railean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L.Bulgac, I.Dutca, V.Buhnaci)

Î N C H E I E R E

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Goloborodico Ivan, reprezentat

de avocatul Cîșlari Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Goloborodico Ivan

împotriva lui Cambur Pelaghia, Ceban Varvara, Ceban Vasilii, Chiriac Dumitru,

Cușnir Alexandr, Cușnir Anna, Cușnir Nicanor, Cușnir Elena, Cușnir Valentina,

Donțu Marfa, Galeev Vladimir, Gladcenco Vasilii, Goloborodico Lidia, Grinico

Piotr, Ivancenco Elena, Ivancenci Ivan, Melnic Liubovi, Moroi Lidia, Novac Vasile,

Novițcaia Valentina, Pavliuc Iurii, Pocaliuc Mihail, Pîslari Maria, Sidenco Anatolii,

Stepanenco Emilia, Zaharcenco Piotr, Zveaghințev Vasilii, Șaban Elena, Șaban Ivan,

Șaban Nicolai, Șarapov Serghei, Șarapov Nadejda și a intervenientului accesoriu SRL

”Treticalex” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 11 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 21 iulie 2015 Goloborodico Ivan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Cambur Pelaghia, Ceban Varvara, Ceban Vasilii, Chiriac

Dumitru, Cușnir Alexandr, Cușnir Anna, Cușnir Nicanor, Cușnir Elena, Cușnir

Valentina, Donțu Marfa, Galeev Vladimir, Gladcenco Vasilii, Goloborodico Lidia,

Grinico Piotr, Ivancenco Elena, Ivancenci Ivan, Melnic Liubovi, Moroi Lidia, Novac

Vasile, Novițcaia Valentina, Pavliuc Iurii, Pocaliuc Mihail, Pîslari Maria, Sidenco

Anatolii, Stepanenco Emilia, Zaharcenco Piotr, Zveaghințev Vasilii, Șaban Elena,

Șaban Ivan, Șaban Nicolai, Șarapov Serghei, Șarapov Nadejda și a intervenientului

accesoriu SRL ”Treticalex”, solicitând să-i fie recunoscut dreptul de proprietate

asupra bunurilor imobile: Secția de deservire tehnică, lit. A, cu numărul cadastral

XXXXX; Atelier de reparație a tehnicii, lit. A1, cu numărul cadastral XXXXX;

Depozit, lit.A2, cu numărul cadastral XXXXX; Vestiar, lit. a, cu numărul cadastral

XXXXX; Depozit, lit. B, cu numărul cadastral XXXXX; Vulcanizare, lit. B1, cu

numărul cadastral XXXXX; Depozit, lit. C, cu numărul cadastral XXXXX; Atelier,

lit. D, cu numărul cadastral XXXXX; Depozit, lit.D1, cu numărul cadastral

XXXXX; Șopron, lit.1; Șopron, lit2, cu amplasament în s. XXXXX, în sumă

estimativă totală de 199465 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în temeiul procesului-verbal al ședinței

consiliului local Grigorievca nr.7 din 20.10.2014 a fost emisă decizia nr.7/1, prin

care administrația publică locală a modificat pct.1 al Deciziei 7/6 din 29.08.2013 cu

privire la formarea unui bun imobil. Conform noii redacții, consiliul a format bunul

imobil - teren cu suprafața de 0.072 ha aferent atelierului amplasat în extravilanul

XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX. Terenul este proprietatea administrației publice

locale, iar construcțiile amplasate pe acest teren sunt proprietatea sa. Anterior au

aparținut pârâților. Fapt care se confirmă prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din

data de 22 aprilie 2015. Prin această hotărâre i s-a recunoscut dreptul de proprietate

asupra 0.034467% din clădiri și edificii. Această cotă procentuală reprezintă cotele-

părți care a aparținut vânzătorilor din fostul colhoz Victoria.

La data de 16 septembrie 2013, OCT Căușeni i-a eliberat un plan cadastral și

certificat privind valoarea construcțiilor. Aceste acte au servit la emiterea deciziei

nr.7/1 din 20.10.2014. Actele întocmite de OCT au fost la rândul lor precedate de

extrasul din 2 procesul-verbal al adunării generale proprietarilor de cote-părți

patrimoniale din 19.08.2013. Conform acestui proces-verbal, s-a hotărât ca, grupului

care i-a vândut ulterior cotele-părți, să li se atribuie în natură bunurile imobile

descrise mai sus. OCT Căușeni i-a explicat imposibilitatea înregistrării dreptului de

proprietate asupra imobilelor menționate din lipsa documentelor corespunzătoare.

Prin încheierea instanței, în proces a fost atras în calitate de intervenient

accesoriu SRL ”Treticalex”.

Prin hotărârea din 18 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Goloborodico Ivan împotriva lui

Cambur Pelaghia, Ceban Varvara, Ceban Vasilii, Chiriac Dumitru, Cușnir Alexandr,

Cușnir Anna, Cușnir Nicanor, Cușnir Elena, Cușnir Valentina, Donțu Marfa, Galeev

Vladimir, Gladcenco Vasilii, Goloborodico Lidia, Grinico Piotr, Ivancenco Elena,

Ivancenci Ivan, Melnic Liubovi, Moroi Lidia, Novac Vasile, Novițcaia Valentina,

Pavliuc Iurii, Pocaliuc Mihail, Pîslari Maria, Sidenco Anatolii, Stepanenco Emilia,

Zaharcenco Piotr, Zveaghințev Vasilii. Șaban Elena, Șaban Ivan, Șaban Nicolai,

Șarapov Serghei, Șarapov Nadejda și a intervenientului accesoriu SRL ”Treticalex”,

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

S-a recunoscut dreptul de proprietate a lui Goloborodico Ivan, asupra cotei

părți valorice în mărime de 3,899104 % asupra bunurilor imobile: secția de deservire

tehnică, lit. A, cu numărul cadastral XXXXX, eu S- 244,3 m/2; atelier de reparație

a tehnicii, lit. A1, cu numărul cadastral XXXXX, cu S- 130,1 m/2; depozit, lit. A2,

cu numărul cadastral XXXXX, cu S-57,6 m/2; vestiar, lit. A2, cu numărul cadastral

XXXXX, cu S-41,4 m/2; depozit, lit. B, cu numărul cadastral XXXXX, cu S- 3 173,9

m/2; vulcanizare, lit.B1, cu numărul cadastral XXXXX, cu S-85,6 m/2; depozit, lit.

C, cu numărul cadastral XXXXX, cu S-86,5 m/2; atelier, lit. D, cu numărul cadastral

XXXXX, cu S-103,9 m/2; depozit, lit.D1, cu numărul cadastral XXXXX, cu S-87,4

m/2; șopron lit. 1, cu S-324,0 m/2; șopron, lit. 2, cu S-310,8 m/2, amplasate în

XXXXX și bunurilor mobile tehnică și utilaje: MT3- 82, nr.de inventariere 157, anul

producerii 1987, nr. înregistrare 72- 02МШ, cu prețul 12500 lei; MM3-554, anul

producerii 198 - nr. înregistrare 34-63, cu prețul 24098 lei; T-16, nr. inventariere

156, anul producerii 1992, nr. înregistrare 73-57рн cu prețul 11822 lei; T-16, nr.

inventariere 155, anul producerii 1986, nr. înregistrare 06-71рн, cu prețul 7453 lei;

T40, nr.inventariere 122, anul producerii 1989, nr. înregistrare 72-04 рн, cu prețul

9900 lei; MM3-450, anul producerii 1985, nr înregistrare 453, cu prețul 20 000 lei;

Сверлиинъй станок anul producerii 1978, cu prețul 4485 lei; ”ТОЧИЛО” 3E-631,

anul producerii 1986, cu prețul 1520 lei; Palan anul producerii 1986, cu prețul 520

lei; Cisterna 5 m/3, anul producerii 1978, cu prețul 1500 lei; ГАЗ-52, anul producerii

1990, nr. înregistrare CS-65, cu prețul 12024 lei; ЗПТС-12,nr.inventariere 641, anul

producerii 1983, cu prețul de 5208 lei; TBC-2, anul producerii 1984, cu prețul de 3

782 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 11 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel declarată de către Goloborodico Ivan.

S-a admis cererea de apel declarată de către SRL „Treticalex”.

S-a casat hotărârea din 18 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, și

s-a emis o nouă hotărâre după cum urmează:

S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Goloborodico Ivan

împotriva Pelaghiei Cambur, Ceban Varvara, Ceban Vasilii, Chiriac Dumitru,

Cușnir Alexandr, Cușnir Anna, Cușnir Nicanor, Cușnir Elena, Cușnir Valentina,

Donțu Marfa, Galeev Vladimir, Gladcenco Vasilii, Goloborodico Lidia, Grinico

Piotr, Ivancenco Elena, Ivancenci Ivan, Melnic Liubovi, Moroi Lidia, Novac Vasile,

Novițcaia Valentina, Pavliuc Iurii, Pocaliuc Mihail, Pîslari Maria, Sidenco Anatolii,

Stepanenco Emilia, Zaharcenco Piotr, Zveaghințev Vasilii, Șaban Elena, Șaban

Ivan, Șaban Nicolai, Șarapov Serghei, Șarapov Nadejda și a intervenientului

accesoriu SRL ”Treticalex” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate, ca

fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, conform art.30 din Legea

nr.1217 din 25.06.1997 cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998,

obiectul privatizării în agricultură îl constituie patrimoniul fostelor colhozuri,

sovhozuri și sovhozuri-fabrică, al întreprinderilor și asociațiilor intergospodărești,

societăților pe acțiuni, al altor gospodării cu proprietate de stat sau colectivă,

indiferent de forma de organizare juridică (în continuare - întreprindere agricolă).

Conform art.32 alin.(1)-(2) din aceiași Lege, privatizarea patrimoniului și a

terenurilor în întreprinderile agricole este efectuată respectiv de Comisia de

privatizare a bunurilor întreprinderii agricole și de Comisia funciară, constituite

potrivit legislației. Bunurile întreprinderilor agricole pot fi divizate numai în baza

cotelor-părți valorice ale participanților la privatizare.

Instanța de apel a remarcat faptul că, conform procesului-verbal nr.6 a comisiei

de privatizare a bunurilor SA ,,Grigorievca” din s. XXXXX din 02 noiembrie 1999,

grupului 1, reprezentant de Dolgoșeica Andrei cotele-părți valorice din clădiri și

edificii au fost distribuite în natură la 490 de persoane.

Or, prin recunoașterea dreptului de proprietate a lui Goloborodico Ivan asupra

cotei părți valorice în mărime de 3,899104 % asupra bunurilor imobile se încălcă

dreptul de proprietate al celorlalți cotași asupra bunurilor indicate mai sus.

Astfel, instanța de apel a conchis că la adunarea din 19 august 2013 s-a pus în

discuție transmiterea în natură doar a bunurilor imobile, pe cînd Goloborodico Ivan

în acțiunea formulată a solicitat, iar instanța de fond a recunoscut dreptul de

proprietate și asupra cotelor părți din bunurile mobile (tehnică și utilaje).

Or, în realitate nu a fost convocată adunarea generală a tuturor cotașilor din satul

XXXXX și în urma verificării documentelor pe anii 2013-2016 careva procese

verbale ale adunărilor, întrunirilor cotașilor din satul XXXXX nu au fost depistate.

Instanța de apel a indicat că, SRL ”Triticalex” în baza contractului de arendă a

bunurilor agricole nr. 1 din 07 septembrie 2015, înregistrat la Primăria satului

XXXXX sub nr.22, a contractat în arendă de la 497 de coproprietari ai bunurilor

imobile-construcții cu destinație agricolă, un șir de construcții imobiliare agricole,

care sunt situate pe teritoriul satului XXXXX.

La 15 iunie 2020 Goloborodico Ivan, reprezentat de avocatul Cîșlari Ion, a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii din 18

martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central și casarea integrală a deciziei din

11 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral, or, transmiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel în cazul în care instanța de recurs va constata eroarea judiciară a instanței de

apel ce ține de depășirea limitei cererii de apel declarate de către SRL „Triticalex”;

sau admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii instanței de fond, cît și deciziei

instanței de apel, cu transmiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond în cazul

constatării aplicării eronate a normelor de drept procedural specificate la art. 432

alin. 3 lit. d) CPC.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că, instanța de apel a dat o

apreciere greșită circumstanțelor cazului, efectuând ca și prima instanță o apreciere

arbitrară a probelor. Astfel, atît instanța de fond cât și instanța de apel nu au elucidate

pe deplin faptul că în urma adunării cotașilor din 19 august 2013 s-a decis încetarea

proprietății comune pe cote-părți prin împărțire, conform art.357 alin.3 Cod civil, iar

proba procesului-verbal din 19 august 2013 este una pertinentă, acceptată de către

toți participanții.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 11 martie 2020 și a

fost expediată participanților la proces la 04 mai 2020 (f.d.179), însă date de

recepționare a deciziei recurate la materialele cauzei lipsesc. Astfel, cererea de

recurs declarată la 15 iunie 2020 se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 22 iulie

2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d.197).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Goloborodico Ivan, reprezentat de avocatul Cîșlari

Ion.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Goloborodico Ivan, reprezentat

de avocatul Cîșlari Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru