2ra-1500/20 — recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-1500/20 — recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1500/2020

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (jud: Gh. Mîra)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

D E C I Z I E

24 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ceban Vera și recursul declarat de Ipati

Zinaida,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Vera

împotriva Zinaidei Ipati, intervenient accesoriu STC Anenii Noi cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate, evacuarea persoanelor, înregistrarea

dreptului de proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată, și

acțiunea reconvențională înaintată de Ipati Zinaida împotriva Verei Cioban,

intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice, cu privire la recunoașterea și

obligarea înregistrării dreptului de proprietate și evacuarea din bunurile imobile,

împotriva deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 24 mai 2017, avocatul Dmitric Anatolie în interesele reclamantei Ceban

Vera a depus cererea de chemare în judecată către Ipati Zinaida, intervenient

accesoriu SCT Anenii Noi, cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate cu

evacuarea persoanelor din bunurile imobile.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de XXXXX, Surchicin Anatolie

(fratele reclamantei Ceban Vera) a decedat. La momentul decesului acesta deținea

în proprietate privată o casă de locuit cu nr. cadastral XXXXX în XXXXX, r.

XXXXX cu suprafața totală de 128,7 m2, formată din 6 odăi cu construcții auxiliare.

Totodată, mai deținea terenurile agricole situate în extravilanul satului Roșcani,

r. Anenii Noi cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,6801 ha și cu nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 0,3496 ha.

A relatat că, la momentul decesului său, Surchicin Anatolie nu era căsătorit,

copii nu a avut, iar unicul moștenitor legal de clasa I a fost mama acestuia, Pascari

Xenia care la acel moment era în viață.

A precizat că, în timpul vieții sale Surchicin Anatolie nu a lăsat nici un

testament. După decesul lui Surchicin Anatolie, Pascari Xenia s-a adresat notarului

1

Parcalab Valentina, solicitând să fie acceptată în calitate de moștenitor legal, după

moartea feciorului său Surchicin Anatolie.

A declarat că, notarul public Parcalab Valentina indicând niște motive formale

cu rea-credință a refuzat să elibereze Xeniei Pascari certificat de calitate de

moștenitor și respectiv certificat de moștenitor legal pe bunurile care au aparținut pe

timpul vieții lui Surchicin Anatolie.

La fel a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi nr. 2-48/09 din 25

martie 2009, instanța a admis cererea de acceptare a succesiunii înaintată de Pascari

Xenia.

A menționat că, notarul Parcalab Valentina cu încălcarea legislației succesorale

la data de 21 aprilie 2008 a satisfăcut cererea pîrîtei Ipati Zinaida care s-a pretins

drept soț supraviețuitor și a eliberat pe numele lui Ipati Zinaida, certificate cu privire

la dreptul de proprietate asupra a ½ cotă parte din proprietatea comună în devălmășie

asupra bunurilor menționate.

A relatat că, Surchicin Anatolie s-a aflat în căsătorie cu Ipati Zinaida în perioada

29 septembrie 1997 – 11 noiembrie 2006, când căsătoria dintre cei doi a fost

desfăcută. Astfel, la momentul decesului lui Surchicin Anatolie (XXXXX), cei doi

nu mai erau soți de practic 1 an, iar bunurile imobile (casa și cele două loturi de teren

din extravilan) au fost proprietate personală a lui Surchicin Anatolie care le-a

dobândit cu mult timp înainte de a se căsători cu Ipati Zinaida.

Totodată, prin hotărârile emise de către instanțele de judecată, toate actele în

baza cărora pârâta Ipati Zinaida a deținut în proprietate bunurile imobile ce au

aparținut defunctului Surchicin Anatolie au fost declarate nule.

A menționat reprezentantul reclamantei că, la data de 04 martie 2009 Pascari

Xenia a întocmit testamentul nr. 988 la notarul Bobeico Maria prin care a testat toată

proprietatea sa actuală și viitoare fiicei sale - Ceban Vera.

A notat că, la data de 22 decembrie 2010, Pascari Xenia a decedat, iar în calitate

de moștenitor al decedatei a fost acceptată Ceban Vera. OCT Anenii Noi a radiat din

Registrul bunurilor imobile la rubrica proprietar pe Ipati Zinaida și a înscris-o pe

Ceban Vera.

Din aceste considerente, solicită ca și cota parte de ½ din terenul cu nr. cadastral

XXXXX și casa de locuit situată în s. XXXXX, r. XXXXX cu suprafața totală de

128,7 m2, formată din 6 odăi cu construcții auxiliare cu nr. cadastral XXXXX,

XXXXX, XXXXX urmează să-i fie înregistrată cu titlu de proprietate în baza

testamentului întocmit de Pascari Xenia.

La fel, având în vedere faptul că, Ipati Zinaida nu are nici un drept legal de a se

afla în casa respectivă, nefiind proprietară și neavând permisiunea reclamantei

Ceban Vera, aflarea pârâtei în casa de locuit din s. XXXXX, r. XXXXX, cât și pe

terenurile agricole rămâne a fi abuzivă și ilegală, din care motiv solicită evacuarea

acesteia din bunurile imobile și încasarea din contul pîrîtei Ipati Zinaida a

cheltuielilor de judecată.

La data de 15 noiembrie 2018, Ipati Zinaida a înaintat către Ceban Vera,

intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice cererea reconvențională prin care a

solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și anume:

terenului agricol situat în extravilanul satului Roșcani, r. Anenii Noi, nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 0,6801 ha; terenului situat în extravilanul s. XXXXX, r.

XXXXX cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,3496 ha; recunoașterea

2

dreptului de proprietate asupra cotei de ½ asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX

și a casei de locuit situată în s. XXXXX, r. XXXXX cu suprafața totală de 128,7 m2,

formată din 6 odăi cu construcții auxiliare cu nr. cadastral XXXXX, XXXXX,

XXXXX și obligarea SCT Anenii Noi de a înregistra bunurile imobile după Ipati

Zinaida. La fel, a solicitat evacuarea lui Ceban Vera din bunurile imobile respective.

În motivarea cererii reconvenționale, reclamanta Ipati Zinaida a indicat că, la

29 septembrie 1997 a încheiat căsătoria cu Surchicin Anatolie. În anul 2000 prin

Decizia Primăriei s. Roșcani, a fost eliberat terenul pe numele Surchicin Anatolie

sub nr. 07/02 din 22.03.2000. Potrivit deciziei în proprietatea lui Surchicin Anatolie

s-a repartizat pământ cu suprafața de 0,3055 ha cu scopul edificării construcției

locative. Prin dispoziția primarului nr. 80 din 10.11.2000, Surchicin Anatolie a

devenit deținătorul de teren cu o suprafață de 0,6801 ha (teren agricol), proprietate

privată, fiind trecut în Registrul deținătorilor de teren la 14.11.2000 cu nr. 799 și

terenului cu suprafața de 0.3496 ha teren agricol, proprietate privată, fiind trecut în

Registrul deținătorilor de terenuri la 14.11.2000, terenurile fiind dobândite în timpul

căsătoriei cu Ipati Zinaida.

A afirmat că, pe terenul respectiv, soții au început construcția casei de locuit,

fiind construită în timpul căsătoriei, compusă din 6 odăi cu înregistrarea dreptului

de proprietate asupra bunului imobil a câte 1/2 din casa de locuit pe numele soțului

Surchicin Anatolie și Ipati Zinaida (faptul ce se adeverește prin certificatul (OCT

Anenii Noi din 25.03.2015).

A relevat că, la data de 11 noiembrie 2006, în mod ilegal Judecătoria Anenii

Noi a dispus desfacerea căsătoriei dintre soții Surchicin Anatolie și Ipati Zinaida și

în acest sens la data de 15 februarie 2017 s-a dispus pornirea urmăririi penale pe

faptul infracțiunii prevăzute de art. 303 alin.(1) Cod Penal.

A mai invocat că, la data de 19 octombrie 2007 a decedat soțul Surchicin

Anatolie care nu a lăsat testament, iar Ipati Zinaida după 6 luni a depus la notar

cerere privind eliberarea certificatului de moștenitor, fiind satisfăcută de notarul

Pîrcălab Valentina la 21 aprilie 2008, deoarece Ipati Zinaida era considerată soț

supraviețuitor.

Consideră că, toate hotărârile de judecată prin care Ceban Vera a dobândit

dreptul de proprietate asupra ½ din averea dobândită în timpul căsătoriei de către

soții Surchicin Anatolie și Ipati Zinaida, sânt ilegale.

La data de 14 ianuarie 2019, Ipati Zinaida a înaintat către Ceban Vera și Agenția

Servicii Publice cererea reconvențională suplimentară, prin care a solicitat

suplimentar ca pretenția cu privire recunoașterea dreptului de proprietate asupra

cotei de ½ asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX și a casei de locuit situată în s.

XXXXX, r. XXXXX cu suprafața totală de 128,7 m2, formată din 6 odăi cu

construcții auxiliare cu nr. cadastral XXXXX, XXXXX, XXXXX să fie executată

conform variantei II a actului de partajare a averii din 12.07.2006 cu includerea în

varianta II a camerei 2 cu suprafața de 17,6 m.p.

La data de 29 ianuarie 2019, Ipati Zinaida a înaintat către Ceban Vera și Agenția

Servicii Publice cererea reconvențională suplimentară, în care a formulat exact

aceleași solicitări precum în cererea reconvențională din 14 ianuarie 2019.

Prin hotărârea din 11 septembrie 2019, a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central, a fost admisă acțiunea reclamantei Ceban Vera și a fost recunoscut dreptul

de proprietate a lui Ceban Vera XXXXX asupra ½ cotă parte din bunurile imobile

3

rămase neînregistrate din averea succesorală după decesul lui Pascari Xenia și

anume: ½ cotă parte din terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,3055 ha,

½ cotă parte din casa de locuit cu suprafața totală de 133,2 m2 cu nr. cadastral

XXXXX și ½ cotă parte din construcțiile auxiliare cu nr. cadastral XXXXX cu

suprafața de 19.8 m2 și respectiv nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 34,5 m2,

toate fiind situate în s. XXXXX, r. XXXXX.

A fost pusă în sarcina SCT Anenii Noi înregistrarea dreptului de proprietate a

Verei Ceban a.n. XXXXX asupra ½ cotă parte din bunurile imobile rămase

neînregistrate din averea succesorală după decesul Xeniei Pascari și anume: ½ cotă

parte din terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,3055 ha, ½ cotă parte

din casa de locuit cu suprafața totală de 133,2 m2 cu nr. cadastral XXXXX și ½ cotă

parte din construcțiile auxiliare cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 19.8 m2 și

respectiv nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 34,5 m2, toate fiind situate în s.

XXXXX, r. XXXXX.

A fost evacuată Ipati Zinaida a.n. XXXXX din bunurile imobile casa de locuit

cu suprafața totală de 133,2 m2 cu nr. cadastral XXXXX, construcțiile auxiliare cu

nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 19.8 m2 și respectiv nr. cadastral XXXXX cu

suprafața de 34,5 m2, toate fiind situate în s. XXXXX, r. XXXXX, precum și

terenurile agricole situate în extravilanul s. XXXXX, r. XXXXX cu nr. cadastrale

XXXXX cu suprafața de 0,6801 ha, XXXXX cu suprafața de 0.3496 ha, înregistrate

după Ceban Vera XXXXX.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată reconvențională

a lui Ipati Zinaida către Ceban Vera, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice

privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra ½ cote părți din bunurile

imobile cu evacuarea persoanelor.

A fost încasat de la Ipati Zinaida a. n. XXXXX domiciliată în s. Roșcani, r.

Anenii Noi în beneficiul lui Ceban Vera a. n. XXXXX domiciliată în s. Roșcani, r.

Anenii Noi cheltuielile de judecată în sumă de 1784,47 lei (o mie șapte sute optzeci

și patru lei și patruzeci și șapte bani).

Prin decizia din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Ipati Zinaida și avocatul Cibric Ruslan în interesele Zinaidei Ipati, s-a

casat parțial, hotărârea din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central, și s-a emis în această parte o nouă hotărâre prin care s-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată inițială depusă de avocatul Dmitric

Anatolie în interesele Verei Ceban împotriva Zinaidei Ipati, intervenient accesoriu

STC Anenii Noi, privind recunoașterea dreptului de proprietate, evacuarea

persoanelor, înregistrarea dreptului de proprietate, compensarea cheltuielilor de

judecată.

În partea în care a fost respinsă cererea de chemare în judecată reconvențională

înaintată de Ipati Zinaida împotriva Verei Ceban, intervenient accesoriu Agenția

Servicii Publice, s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că prin hotărârea Judecătoriei

Anenii Noi din 13 februarie 2015, s-a declarat nulitatea certificatului nr. 1449 din

21 aprilie 2008 cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părți din proprietatea

comună în devălmășie situate în s. XXXXX raionul XXXXX, cu nr. cadastral

XXXXX pe numele lui Ipati Zinaida, eliberat de către notarul privat Valentina

Parcalab, precum și nulitatea certificatului nr. 1450 din 21 aprilie 2008 cu privire la

4

dreptul de proprietate asupra cotei ¬părți din proprietatea comună în devălmășie

situate în s. Roșcani raionul Anenii Noi, cu nr. cadastral XXXXX și XXXXX, pe

numele lui Ipati Zinaida, ce a fost eliberat de către notarul privat Valentina Parcalab

(f. d. 29-31, vol-1).

Hotărârea Judecătoriei Anenii Noi nr.2-63/14 din 13.02.2015 a fost menținută

prin Decizia Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău nr.2a-1622/15 din

13.10.2015, fiind definitivă și devenită irevocabilă în baza Încheierii Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din

27.04.2016 (f .d. 32-38 vol.1).

În vederea executării Hotărârii Judecătoriei Anenii Noi nr. 2-63/14 din

13.02.2015, Oficiul Cadastral Teritorial Anenii Noi filiala Î.S. Cadastru, a radiat din

Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate, înregistrat după Ipati Zinaida

asupra ½ cotei părți din bunurile imobile cu nr. cadastrale XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX și a înregistrat în Registrul bunurilor

imobile dreptul de proprietate asupra ½ cotei părți din bunurile imobile cu nr.

cadastral XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, cît și 1.0 cotă parte din bunurile

imobile XXXXX și XXXXX după Ceban Vera (f. d. 3, 4, 23, 24, 39, 40, vol. - 2).

Totodată, instanța de apel a remarcat că, potrivit extrasului din Registrului

bunurilor imobile, se atestă faptul că cota parte de ½ din terenul cu nr. cadastral

XXXXX, casa de locuit situată în s. XXXXX, r. XXXXX cu suprafața totală de

128,7 m2, formată din 6 odăi cu construcții auxiliare cu nr. cadastral XXXXX,

XXXXX, XXXXX, cât și 1.0 cotă parte din terenul agricol situat în extravilanul

satului XXXXX, r. XXXXX, nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,6801 ha și

terenul situat în extravilanul s. XXXXX, r. XXXXX cu nr. cadastral XXXXX cu

suprafața de 0,3496 ha, este înregistrat după Ceban Vera-la data de 10 mai 2017 (f.

d. 19 vol. II), iar cealaltă 1/2 din bunurile imobile cu nr. cadastral XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX, constituie partea rămasă a patrimoniului succesoral

după decesul lui Surchicin Anatolie, ce a fost acceptată doar de mama acestuia

Pascari Xenia (f. d. 4 vol. II).

Instanța de apel a reținut că, prin hotărârea irevocabilă nr. 2-48/09 a Judecătoriei

Anenii Noi din 25 martie 2009 (f. d. 20-22, vol. I), Xeniei Pascari i s-a prelungit

termenul de acceptare a succesiunii după decesul fiului său Surchicin Anatolie ce a

survenit la 19.10.2007, devenind unicul moștenitor legal a bunurilor imobile rămase

după decesul fiului său.

Totodată, după acceptarea averii succesorale, Pascari Xenia (mama lui

Surchicin Anatolii) a dispus la data de 04 martie 2009 prin testamentul nr. 988, ce a

fost autentificat notarial de către notarul privat Bobeico Maria, testarea întregii

sale averi, fiicei sale Ceban Vera (f. d. 19, vol. 1), iar la data de 22 decembrie 2010,

Xenia Pascari a decedat, pentru care fapt Ceban Vera a devenit în baza testamentului

sus menționat unicul ei moștenitor.

Astfel, a considerat neîntemeiate pretențiile Verei Ceban cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate a lui Ceban Vera, asupra ½ cotă parte din

bunurile imobile rămase neînregistrate din averea succesorală după decesul lui

Pascari Xenia și anume: ½ cotă parte din terenul cu nr. cadastral XXXXX cu

suprafața de 0,3055 ha, ½ cotă parte din casa de locuit cu suprafața totală de 133,2

m2 cu nr. cadastral XXXXX și ½ cotă parte din construcțiile auxiliare cu nr.

5

cadastral XXXXX cu suprafața de 19.8 m2 și respectiv nr. cadastral XXXXX cu

suprafața de 34,5 m2, toate fiind situate în s. XXXXX, r. XXXXX.

Or, la caz este cert faptul că, Ceban Vera pretinde recunoașterea dreptului de

proprietate, asupra ½ cotă parte din bunurile imobile rămase neînregistrate din

averea succesorală după decesul Xeniei Pascari, care încă mai sunt înregistrate după

Surchicin Anatolii.

Astfel, Ceban Vera urma să se adreseze organului cadastral (Agenției Servicii

Publice) pentru a efectua înscrisurile de rigoare. Or, dreptul de proprietate înregistrat

anterior după Ipatii Zinaida, în mărime de ½ cotă parte din bunurile imobile

litigioase a fost radiat/stins, mențiune făcută în Registrul Bunurilor Imobile, în

temeiul hotărârii Judecătoriei Anenii Noi nr. 2-63/14 din 13 februarie 2015 (f. d. 4

vol. II).

Prin urmare, reclamanta/apelantă nu poate invoca pretenții față de Ipatii Zinaida

cu privire la revendicarea unui drept, în condițiile în care ultima nici nu deține careva

drepturi asupra bunului imobil litigios.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și pasibilă de a fi respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de avocatul Dmitric Anatolie în interesele Verei Ceban

împotriva Zinaidei Ipati, intervenient accesoriu STC Anenii Noi, privind

recunoașterea dreptului de proprietate, evacuarea persoanelor, înregistrarea

dreptului de proprietate, compensarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, s-a reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe cu privire la

netemeinicia acțiunii reconvenționale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în acest sens, prima instanță corect a

punctat că, în timpul vieții lui Surchicin Anatolie, bunurile imobile pretinse ca

proprietate comună în devălmășie conform încheierii Judecătoriei Anenii Noi nr. 2-

211/2013 din 19.02.2013, nu au fost nici recunoscute astfel, nici partajate (f. d. 25-

27, Vol. I).

Mai mult, după decesul lui Surchicin Anatolie și declararea nulității

certificatului nr. 1449 din 21 aprilie 2008 cu privire la dreptul de proprietate asupra

cotei - părți din proprietatea comună în devălmășie situate în s. XXXXX raionul

XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX pe numele Zinaidei Ipati, cât și nulității

certificatului nr. 1450 din 21 aprilie 2008 cu privire la dreptul de proprietate asupra

cotei - părți din proprietatea comună în devălmășie situate în s. Roșcani raionul

Anenii Noi, cu nr. cadastral XXXXX și XXXXX, pe numele Zinaidei Ipati, ultimei

nu i-a fost recunoscută calitatea de moștenitor ca soț supravețuitor, precum nici nu i

s-a eliberat un alt certificat cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei- părți din

proprietatea comună în devălmășie ce ar oferi temei pentru instanța de judecată de a

recunoaște dreptul de proprietate al Zinaidei Ipati asupra ½ cotă parte din

patrimoniul succesoral rămas după decesul lui Surchicin Anatolie.

Potrivit art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în

instanță specializată sânt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a

fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane.

La 26 august 2020, Ceban Vera, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

6

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atât instanța a

examinat superficial cauza și nu și-a motivat soluția.

A indicat că instanța ierarhic inferioară nu a aplicat prevederile art. 123 alin. (2)

Cod de procedură civilă, or, în speță în consecința emiterii hotărârilor enunțate, care

sunt definitive și irevocabile, se atestă faptul că ½ din imobilele enunțate fac parte

din proprietatea personală a recurentei, iar cealaltă jumătate a bunurilor imobile

constituie partea rămasă a patrimoniului succesoral după decesul lui Surcuchin

Anatolie, ce a fost acceptată doar de mama acestuia Pascari Xenia.

De altfel, recurenta a relatat că potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile

unicul proprietar al bunurilor imobile respective a fost Surchicin Anatolii. În timpul

vieții lui Surchicin Anatolii careva înscrisuri în Registrul bunurilor imobile

referitoare la calitatea de proprietar nu au fost efectuate. Bunurile imobile indicate

au fost dobândite de către Surchicin Anatolii până la căsătoria cu Ipati Zinaida, or

de jure aceste bunuri sunt proprietatea personală a defunctului Surchicin Anatolii.

Totodată la momentul decesului lui Surchicin Anatolie, Ipati Zinaida nu mai avea

calitatea de soție, astfel că ea nu a putut pretinde la cote-părți asupra bunurilor

imobile ca soț rămas în viață.

La 04 septembrie 2020, Ipati Zinaida, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului

cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie recunoscut dreptul de proprietate asupra ½ a casei de locuit situată în s.

XXXXX, r. XXXXX, nr. cadastrale XXXXX în valoare de 57 929 lei și

construcțiilor auxiliare cu nr. cadastral XXXXX, XXXXX, XXXXX, după Ipati

Zinaida conform variantei II a actului de partajare a averii din 12 iulie 2016 cu

includerea în varianta II a camerei 2 cu suprafața de 17,6 m.p., să fie recunoscut

dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole situate în extravilanul satului

Roșcani, r. Anenii Noi, nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,6801 ha și terenului

cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,3496 ha cu încuviințarea Agenției Servicii

Publice Anenii Noi, să înregistreze dreptul de proprietate asupra a ½ din casa de

locuit situată în s. XXXXX, r. XXXXX, nr. cadastrale XXXXX și construcțiilor

auxiliare cu nr. cadastral XXXXX, XXXXX, XXXXX, după Ipati Zinaida și a

terenurilor agricole situate în extravilanul satului XXXXX r. XXXXX, nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 0,6801 ha și terenului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața

de 0,3496 ha, după Ipati Zinaida. Totodată a solicitat dispunerea evacuării Verei

Ceban din bunurile imobile sus-menționate.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atât instanța a

examinat superficial cauza și nu a dat aprecierea corectă tuturor circumstanțelor

invocate în apel.

A indicat că Ceban Vera nu avea temeiuri legale de solicitare a anulării

dreptului de succesiune legală, or potrivit prevederilor art. 1502 Cod civil, prin

hotărâre judecătorească, un soț poate fi privat de dreptul la succesiune legală dacă

se confirmă că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moștenirea a încetat cu 3 ani înainte

de deschiderea succesiunii și soții au locuit separat.

7

Astfel, consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces copia deciziei din 02

iunie 2020, la data de 09 iulie 2020, însă la materialele cauzei lipsește dovada

recepționării deciziei de către recurenți.

Astfel, recursul declarat 26 august 2020 de Ceban Vera și la 04 septembrie 2020

de Ipati Zinaida, sunt depuse în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 22 septembrie

2020 și 01 octombrie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursurile,

informând despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 17 noiembrie 2020, Ipati Zinaida a solicitat admiterea

recursului declarat de ea și respingerea recursului declarat de Ceban Vera.

Până la data examinării recursurilor alte referințe nu au fost depuse.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursurile

declarate de Ceban Vera și Ipati Zinaida, au fost considerate admisibile și au fost

fixate spre examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

Verificând decizia din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și, după caz,

hotărârea din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, în limitele controlului

de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea

recursurilor cu casarea deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare

instanței de apel, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

8

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenta nu a

prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Art. 239 Cod de procedură civilă, statuează că hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În sensul art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În debut, Colegiul atestă că, în speță, înaintând acțiune împotriva Zinaidei Ipati,

intervenient accesoriu SCT Anenii Noi, Ceban Vera, a solicitat recunoașterea

dreptului de proprietate cu evacuarea persoanelor din bunurile imobile.

La data de 15 noiembrie2018, Ipati Zinaida a înaintat către Ceban Vera,

intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice cererea reconvențională prin care a

solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și anume:

terenului agricol situat în extravilanul satului XXXXX, r. XXXXX, nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 0,6801 ha; terenului situat în extravilanul s. XXXXX, r.

XXXXX cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,3496 ha; recunoașterea

dreptului de proprietate asupra cotei de ½ asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX

și a casei de locuit situată în s. XXXXX, r. XXXXX cu suprafața totală de 128,7 m2,

formată din 6 odăi cu construcții auxiliare cu nr. cadastral XXXXX, XXXXX,

XXXXX și obligarea SCT Anenii Noi de a înregistra bunurile imobile după Ipati

Zinaida. La fel, a solicitat evacuarea lui Ceban Vera din bunurile imobile respective.

9

Ulterior, Ipati Zinaida a înaintat către Ceban Vera și Agenția Servicii Publice

cererea reconvențională suplimentară, prin care a solicitat ca pretenția cu privire

recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ asupra terenului cu nr.

cadastral XXXXX și a casei de locuit situată în s. XXXXX, r. XXXXX cu suprafața

totală de 128,7 m2, formată din 6 odăi cu construcții auxiliare cu nr. cadastral

XXXXX, XXXXX, XXXXX să fie executată conform variantei II a actului de

partajare a averii din 12.07.2006 cu includerea în varianta II a camerei 2 cu suprafața

de 17,6 m.p.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță prin hotărârea

din 11 septembrie 2019, a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, a admis acțiunea

reclamantei Ceban Vera și a recunoscut dreptul de proprietate a lui Ceban Vera

asupra a ½ cotă parte din bunurile imobile rămase neînregistrate din averea

succesorală după decesul lui Pascari Xenia și anume: ½ cotă parte din terenul cu nr.

cadastral XXXXX cu suprafața de 0,3055 ha, ½ cotă parte din casa de locuit cu

suprafața totală de 133,2 m2 cu nr. cadastral XXXXX și ½ cotă parte din

construcțiile auxiliare cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 19.8 m2 și respectiv

nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 34,5 m2, toate fiind situate în s. XXXXX, r.

XXXXX.

A fost pusă în sarcina SCT Anenii Noi înregistrarea dreptului de proprietate a

Verei Ceban asupra ½ cotă parte din bunurile imobile rămase neînregistrate din

averea succesorală după decesul Xeniei Pascari și anume: ½ cotă parte din terenul

cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,3055 ha, ½ cotă parte din casa de locuit

cu suprafața totală de 133,2 m2 cu nr. cadastral XXXXX și ½ cotă parte din

construcțiile auxiliare cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 19.8 m2 și respectiv

nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 34,5 m2, toate fiind situate în s. XXXXX, r.

XXXXX.

A fost evacuată Ipati Zinaida din bunurile imobile casa de locuit cu suprafața

totală de 133,2 m2 cu nr. cadastral XXXXX, construcțiile auxiliare cu nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 19.8 m2 și respectiv nr. cadastral XXXXX cu suprafața de

34,5 m2, toate fiind situate în s. Roșcana, r. Anenii Noi, precum și terenurile agricole

situate în extravilanul s. Roșcani, r. Anenii Noi cu nr. cadastrale XXXXX cu

suprafața de 0,6801 ha, XXXXX cu suprafața de 0.3496 ha, înregistrate după Ceban

Vera.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată reconvențională

a lui Ipati Zinaida către Ceban Vera, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice

privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra ½ cote părți din bunurile

imobile cu evacuarea persoanelor.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 02 iunie 2020, a admis apelul declarat de Ipati Zinaida și avocatul Cibric

Ruslan în interesele Zinaidei Ipati, a casat parțial, hotărârea din 11 septembrie 2019

a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, și a emis în această parte o nouă hotărâre

prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată inițială

depusă de avocatul Dmitric Anatolie în interesele Verei Ceban împotriva Zinaidei

Ipati, intervenient accesoriu STC Anenii Noi, privind recunoașterea dreptului de

proprietate, evacuarea persoanelor, înregistrarea dreptului de proprietate,

compensarea cheltuielilor de judecată.

10

În partea în care a fost respinsă cererea de chemare în judecată reconvențională

înaintată de Ipati Zinaida împotriva Verei Ceban, intervenient accesoriu Agenția

Servicii Publice, s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a admite apelul declarat de Ipati Zinaida și avocatul Cibric Ruslan,

instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi respinsă cererea

de chemare în judecată depusă de avocatul Dmitric Anatolie în interesele Verei

Ceban împotriva Zinaidei Ipati, intervenient accesoriu STC Anenii Noi, privind

recunoașterea dreptului de proprietate, evacuarea persoanelor, înregistrarea

dreptului de proprietate, compensarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, s-a reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe cu privire la

netemeinicia acțiunii reconvenționale, calificând argumentele apelantei ca

neîntemeiate.

Or, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel la soluționarea cauzei a încălcat

normele de drept, manifestată prin examinarea superficială a cauzei și nu a dat

aprecierea corectă tuturor circumstanțelor invocate în apel.

Astfel, în speță, Colegiul consideră întemeiat argumentul invocat de recurentă

prin care a indicat că Ceban Vera nu avea temeiuri legale de solicitare a anulării

testamentului legal, or potrivit prevederilor art. 1502 Cod civil, prin hotărâre

judecătorească, un soț poate fi privat de dreptul la succesiune legală dacă se confirmă

că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moștenirea a încetat cu 3 ani înainte de

deschiderea succesiunii și soții au locuit separat.

De altfel, examinarea superficială a cauzei în ordine de apel, se denotă și prin

faptul că, instanța nu a stabilit regimul juridic al bunurilor rămase după decesul lui

Surchicin Anatolie, ținând cont de prevederile art. 1502 Cod civil, indicat supra.

Deci, instanța urma să stabilească a fost or nu desfăcută căsătoria între

Surchicin Anatolie și Ipati Zinaida, și când a avut loc aceasta, cu ce s-a finalizat

cauza penală intentată, privind legalitatea hotărârii de divorț, a fost ori nu înregistrat

la OSC actul de divorț. Or, aceste circumstanțe sunt relevante speței pentru a

concluziona regimul juridic al bunurilor la data decesului lui Surchicin Anatolie.

Mai mult, hotărârile judecătorești puse la baza soluției instanței cu putere de

lucru judecat nu atestă că acestea sunt irevocabile.

Nefiind elucidate aceste circumstanțe nu se poate adopta la caz o soluție legală

și întemeiată.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar,

fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de apelant și intimat în

coroborare cu cumul de probe prezent la dosar, iar faptul dat indică incontestabil la

încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept, precum și la examinarea

superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse judecării, fără a fi

verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert referitor

la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte

în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea

altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând

din prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

11

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii

și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani

împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar se

cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de judecată

este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca atât,

o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și posibilitatea de

a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii

motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi teoretice

sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei, Hotărârea din 13

mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală

de a motiva hotărârea adoptată.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

12

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Ceban Vera și recursul declarat de Ipati Zinaida.

Se casează decizia din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Vera împotriva Zinaidei Ipati,

intervenient accesoriu STC Anenii Noi cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate, evacuarea persoanelor, înregistrarea dreptului de proprietate și

compensarea cheltuielilor de judecată, și

acțiunea reconvențională înaintată de Ipati Zinaida împotriva Verei Cioban,

intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice, cu privire la recunoașterea și

obligarea înregistrării dreptului de proprietate și evacuarea din bunurile imobile, cu

remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Galina Stratulat

13