2ra-1304/20 — constatarea, declararea nulitătii a actelor

Dosarul nr. 2ra-1304/20

Prima instanță - (Judecătoria Strășeni, sediul central) M. Grosu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ana Sîrbu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ana

Sîrbu împotriva Instituției Publice ,,Agenția Servicii Publice”, Departamentul

Cadastru, Serviciului Cadastral Teritorial Strășeni, intervenienți accesorii Primăria

satului Căpriana, municipiul Strășeni, Vasile Croitor și Ana Croitor, cu privire la

constatarea/declararea nulității absolute a extrasului din Registrul bunurilor

Imobile și a certificatului cu privire la valoarea bunului imobil,

împotriva deciziei din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 7 august 2019, Ana Sîrbu a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior (vol. I, f.d. 40), împotriva IP ,,Agenția Servicii Publice”,

Departamentul Cadastru, Serviciului Cadastral Teritorial Strășeni, intervenienți

accesorii Primăria s. Căpriana, mun. Strășeni, Vasile Croitor și Ana Croitor,

solicitând constatarea/declararea nulității absolute a Extrasului din registrul

bunurilor imobile eliberat de Agenția Relații Funiciare și Cadastru, O.C.T.

Strășeni, filiala Î.S. “Cadastru” la data de 24.04.2014, cu nr. 8001/14/8453 și a

Certificatului cu privire la valoarea bunului imobil, eliberat la 24.04.2014 cu nr.

8453.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că obiectul stipulat în extrasul din

registrul bunurilor imobile, eliberat de Agenția Relații Funciare și Cadastru, OCT

Strășeni, filiala ÎS „Cadastru” la 24 aprilie 2014 cu nr. 8001/14/8453, nu este

veridic și nu corespunde realității, din considerentul că construcția cu nr. cadastral

xxxxx, nu există în natură.

Aceasta fiind demolată încă în anul 2006, respectiv nu putea fi notificată și

nominalizată în extrasul eliberat cu 8 ani mai târziu, adică la 24 aprilie 2014.

În locul acesteia se află o casă de locuit cu suprafața de 100,6 m.p. și o anexă

cu o suprafața la sol de 47,8 m.p., edificate încă în anul 2008.

Structura extrasului enunțat este afectată în mod categoric de un viciu

fundamental, iar proba materială, anume existența casei de locuit și a anexei,

1

demonstrează în mod elocvent că înscrisul cadastral indicat nu întrunește condițiile

și elementele constitutive ale unui act juridic autentic și contravine dispozițiilor

legale prevăzute de art. 315 alin. (2) din Codul civil.

Prin actele juridice nominalizate, care au servit drept temei pentru încheierea

ulterioară a unor contracte fictive și ineficiente, îi este afectat dreptul de proprietate

asupra casei de locuit cu suprafața la sol de 100,6 m.p. și a anexei cu suprafața la

sol de 47,8 m.p., edificate legal pe terenul cu destinație – pentru construcții, cu nr.

cadastral xxxxx, cu suprafața totală de 0,1796 ha, situat în intravilanul s. Căpriana,

r-nul Strășeni.

Prin încheierea protocolară din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni,

sediul central, s-a admis cererea lui Vasile Croitor cu privire la atragerea sa în

proces în calitate de intervenient accesoriu.

Prin încheierea protocolară din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Strășeni,

sediul central, s-a admis cererea reprezentantului intervenientului accesoriu Croitor

Vasile, avocatului Panuș Liliana cu privire la atragerea în proces, în calitate de

intervenient accesoriu, a Anei Croitor.

Prin hotărârea din 4 decembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ana Sîrbu

împotriva IP ,,Agenția Servicii Publice”, Departamentul Cadastru, Serviciului

Cadastral Teritorial Strășeni, intervenienți accesorii Primăria s. Căpriana, mun.

Strășeni, Vasile Croitor și Ana Croitor, cu privire la constatarea/declararea nulității

absolute a extrasului din Registrul bunurilor Imobile și a certificatului cu privire la

valoarea bunului imobil.

La 9 decembrie 2019, Croitor Vasile a declarat apel împotriva hotărârii din 4

decembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul central, solicitând casarea ei, cu

pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă, ca fiind tardivă.

Tot la 9 decembrie 2019, și Ana Sîrbu a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând integrală a ei, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins cererile

de apel depuse de Ana Sîrbu și Vasile Croitor și s-a menținut hotărârea din 4

decembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul central.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că este întemeiată concluzia

primei instanțe, care a conchis că extrasul din Registrul Bunurilor Imobile din 24

aprilie 2014 la momentul înaintării cererii de chemare în judecată nu este valabil și

nu produce efecte juridice, or potrivit art. 36 alin. (5) din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, extrasul din registrul bunurilor

imobile se eliberează, în termen de 3 zile lucrătoare, persoanelor care sunt în drept

să dispună de bunul imobil sau reprezentanților acestora pentru efectuarea

tranzacțiilor și este valabil timp de două luni din data eliberării.

La eliberarea repetată a extrasului înainte de expirarea termenului indicat, se

efectuează mențiunea „Repetat”

La 31 iulie 2020, Ana Sîrbu a declarat recurs împotriva deciziei din 26 mai

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri

noi prin care acțiunea să fie admisă.

2

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanța de apel și-a motivat

soluția, încălcând esențial și aplicând în mod eronat normele de drept material.

Astfel, consideră că atât hotărârea primei instanțe, cât și a instanței de apel nu

corespund exigențelor prevăzute de art. 241 din Codul de procedură civilă.

A menționat că în ambele hotărâri judecătorești nu sunt indicate expres

circumstanțele constatate de instanțele respective referitor la elementele

constitutive ale actelor juridice contestate.

Totodată, nu sunt indicate probele materiale, pe care instanțele își întemeiază

concluziile privitoare la aceste circumstanțe, inclusiv legile de care s-au călăuzit.

Cu atât mai mult că circumstanțele și probele constatate urmează să fie expuse

cronologic și într-o strictă consecutivitate logică.

În esență, instanțele nu au cercetat obiectul dedus judecății și prin urmare

concluziile expuse în partea motivată a hotărârilor, vin în contradicție cu

circumstanțe cauzei.

Totodată, concluziile instanței de apel reflectate în partea motivată se

întemeiază și pe aplicarea contradictorie a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces, prin intermediul poștei, la 17 iunie 2020 (vol. I,

f.d. 198), iar recursul a fost depus la 31 iulie 2020, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin referința din 25 august 2020, intimatul Vasile Croitor a solicitat

respingerea recursului ca fiind inadmisibil și neîntemeiat, cu menținerea hotărârii

primei instanțe și a deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Ana

Sîrbu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ana Sîrbu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

5